Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
2

Mustrarea poporului

21Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 2Du‐te și strigă în urechile Ierusalimului, zicând: Așa zice Domnul: Mi‐aduc aminte pentru tine, de bunătatea tinereții

2.2
Ezec. 16.8,22,60
23.8,19Osea 2.15
tale, de iubirea logodirii tale, când ai venit
2.2
Deut. 2.7
după mine în pustie, într‐un pământ nesemănat. 3Israel
2.3
Ex. 19.5,6
era sfânt pentru Domnul, pârga
2.3
Iac. 1.18Ap. 14.4
venitului său. Toți cei ce‐l înghit
2.3
Cap. 12.14. Cap. 50.7.
vor fi vinovați: va veni răul peste ei, zice Domnul. 4Ascultați cuvântul Domnului, casă a lui Iacov, și toate familiile casei lui Israel: 5Așa zice Domnul: Ce nedreptate
2.5
Is. 5.4Mica 6.3
au aflat în mine părinții voștri de s‐au depărtat de mine, și au umblat după deșertăciune
2.5
2 Reg. 17.15Iona 2.8
și s‐au făcut deșerți? 6Și n‐au zis: Unde este Domnul care ne‐a scos
2.6
Is. 63.9,11,13Osea 13.4
din țara Egiptului, care ne‐a povățuit prin pustie
2.6
Deut. 8.15
32.10
, printr‐un pământ de pustiuri și gropi, printr‐un pământ de secetă și al umbrei morții, printr‐un pământ prin care nu trecuse niciun om și unde nimeni nu locuise? 7Și v‐am adus într‐un pământ roditor
2.7
Num. 13.27
14.7,8Deut. 8.7,8,9
, ca să mâncați rodul lui și bunătatea lui; și ați intrat și ați necurățit
2.7
Lev. 18.25,27,28Num. 35.33,34Ps. 78.58,59
106.38
pământul meu și ați prefăcut moștenirea mea în urâciune. 8Preoții n‐au zis: Unde este Domnul? Și cei ce mânuiau legea
2.8
Mal. 2.6,7Rom. 2.20
nu m‐au cunoscut: și păstorii s‐au răsculat împotriva mea și prorocii
2.8
Cap. 23.13.
au prorocit prin Baal și au umblat după lucruri fără
2.8
Vers. 11.
folos. 9Pentru aceasta mă voi certa
2.9
Ezec. 20.35,36Mica 6.2
cu voi, zice Domnul, și mă voi certa cu copiii
2.9
Ex. 20.5Lev. 20.5
copiilor voștri. 10Căci treceți în ostroavele Chitim și vedeți; și trimiteți la Chedar, și luați seama bine și vedeți dacă a fost asa ceva. 11A schimbat
2.11
Mica 4.5
vreun neam dumnezeii săi? Și ei nu sunt
2.11
Ps. 115.4Is. 37.19
dumnezei; dar poporul meu a
2.11
Ps. 106.20Rom. 1.23
schimbat slava sa cu ceea ce
2.11
Vers. 8.
este fără folos. 12Mirați‐vă
2.12
Is. 1.2
, ceruri, de aceasta și înfiorați‐vă; uimiți‐vă foarte mult, zice Domnul. 13Căci poporul meu a făcut două rele: M‐au părăsit pe mine, izvorul apelor vii
2.13
Ps. 36.918.14In. 4.14
și și‐au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă. 14Oare este Israel un rob
2.14
Ex. 4.22
? Este el un rob născut în casă? De ce a ajuns pradă? 15Puii
2.15
Is. 1.7
de leu au răcnit împotriva lui; și‐au ridicat glasul și i‐au făcut țara pustie. Cetățile sale sunt arse, fără locuitor. 16Chiar și copiii Nofului și ai Tahpanesului
2.16
Cap. 43.7, 8, 9.
au păscut pe creștetul capului tău. 17Oare nu singur ți‐ai făcut
2.17
Cap. 4.18.
aceasta, părăsind pe Domnul Dumnezeul tău în vremea când el te povățuia
2.17
Deut. 32.10
pe cale? 18Și acum ce ai a face
2.18
Is. 30.1,2
tu pe calea Egiptului ca să bei apele
2.18
Ios. 13.3
Șihorului? Și ce ai a face pe calea Asiriei ca să bei apele Râului? 19Răutatea
2.19
Is. 3.9Osea 5.5
ta te va pedepsi și dările tale înapoi te vor mustra. Cunoaște dar și vezi că este rău și amar că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău și că frica mea nu este în tine, zice Domnul Dumnezeul oștirilor. 20Căci de demult ți‐ai sfărâmat jugul și ți‐ai rupt legăturile și ai
2.20
Ex. 19.8Ios. 24.18Jud. 10.10,161 Sam. 12.10
zis: Nu voi sluji. Căci pe orice deal
2.20
Deut. 12.2Is. 57.5,7
înalt și sub orice copac verde te‐ai plecat, ai curvit
2.20
Ex. 34.15,16
. 21Și eu, eu te sădisem viță aleasă
2.21
Ex. 15.17Ps. 44.2
80.8Is. 5.160.21Mat. 21.33Mc. 12.1Lc. 20.9
, sămânță cu totul bună. Cum, deci, te‐ai prefăcut înaintea mea într‐o coardă
2.21
Deut. 32.32Is. 1.21
5.4
de viță străină? 22Căci chiar dacă te vei spăla cu leșie
2.22
Iov 9.30
și vei lua săpun mult, totuși nelegiuirea
2.22
Deut. 32.34Iov 14.17Osea 13.12
ta este însemnată înaintea mea, zice Domnul Dumnezeu. 23Cum
2.23
Prov. 30.12
zici: Nu sunt întinat, nu m‐am dus după Baali? Vezi‐ți calea în vale
2.23
Cap. 7.31.
, recunoaște ce ai făcut, dromaderă
2.23
Iov 39.5‐8
iute, încrucișându‐și toate căile; 24măgăriță sălbatică deprinsă cu pustia, care în dorința ei trage pe nas vântul. În aprinderea ei cine o abate? Toți câți o caută nu se vor osteni: o vor afla în luna ei. 25Ferește‐ți piciorul să nu fie desculț și gâtul tău de la sete. Dar
2.25
Cap. 18.12.
tu ai zis: În zadar; nu, căci am iubit pe
2.25
Deut. 32.16
străini și voi merge după ei. 26Cum se rușinează hoțul când este prins, așa se va rușina casa lui Israel; ei, împărații lor, mai marii lor și preoții lor și prorocii lor, 27care zic lemnului: Tu ești tatăl meu. Și pietrei: Tu m‐ai născut. Căci și‐au întors spatele la mine și nu fața; dar în vremea necazului
2.27
Jud. 10.10Ps. 78.34Is. 26.16
lor vor zice: Scoală‐te și mântuiește‐ne! 28Dar unde sunt
2.28
Deut. 32.37Jud. 10.14
dumnezeii tăi pe care ți i‐ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te mântuiască
2.28
Is. 45.20
la vremea necazului tău: căci ca numărul
2.28
Cap. 11.13.
cetăților tale sunt dumnezeii tăi, o, Iuda! 29Pentru ce vă
2.29
Vers. 23, 35.
certați cu mine? Toți v‐ați răsculat împotriva mea, zice Domnul. 30În zadar am lovit
2.30
Is. 1.5
9.13
pe copiii voștri: n‐au primit nicio îndreptare. Sabia voastră a mâncat
2.30
2 Cron. 36.16Neem. 9.26Mat. 23.29Fapte. 7.521 Tes. 2.15
pe prorocii voștri, ca un leu pierzător. 31O, neam, vedeți cuvântul Domnului: Oare am fost eu o pustie
2.31
Vers. 5.
pentru Israel sau un pământ de întuneric gros? De ce zice poporul meu: Suntem stăpâni
2.31
Ps. 12.4
, nu vom
2.31
Deut. 32.15
mai veni la tine? 32Oare își uită fecioara podoabele, sau mireasa găteala? Dar poporul meu m‐a uitat
2.32
Ps. 106.21Osea 8.14
de zile fără număr. 33Cât de iscusită ești pe calea ta, ca să cauți iubire! De aceea chiar pe femeile rele le‐ai învățat căile tale. 34Și în poalele tale s‐a aflat sângele sufletelor nevoiașilor
2.34
Ps. 106.38
nevinovați pe care nu i‐ai prins spărgând zidul, ci s‐a găsit pentru toate acestea. 35Totuși
2.35
Vers. 23, 29.
zici: Sunt nevinovată; da, mânia lui se va întoarce de la mine. Iată
2.35
Vers. 9.
, voi intra la judecată cu tine, fiindcă
2.35
Prov. 28.131 In. 1.8,10
zici: N‐am păcătuit. 36De ce
2.36
Vers. 18. Cap. 31.22.
alergi atât de mult și‐ți schimbi calea? Te vei rușina
2.36
Is. 30.3
și de Egipt cum
2.36
2 Cron. 28.16,20,21
te‐ai rușinat de Asiria. 37Da, vei ieși de aici cu mâinile
2.37
2 Sam. 13.19
pe cap; căci Domnul a lepădat pe cei în care te încrezi și nu vei propăși cu ei.

3

Îndemn la pocăință

31Ei zic: Dacă cineva își lasă nevasta și ea se duce de la el și se face a altui bărbat, se va mai întoarce

3.1
Deut. 24.4
el la ea? Oare n‐ar fi țara
3.1
Cap. 2.7.
aceea cu totul necurată? Dar tu ai curvit
3.1
Cap. 2.20.
cu mulți ibovnici: totuși
3.1
Cap. 4.1.
, întoarce‐te la mine, zice Domnul. 2Ridică‐ți ochii spre înălțimile
3.2
Deut. 12.2
goale și vezi: unde nu te‐ai necinstit? Le‐ai ținut
3.2
Gen. 38.14Prov. 23.28Ezec. 16.24,25
calea ca arabul în pustie și ai pângărit
3.2
Cap. 2.7. Vers. 9.
țara cu curviile tale și cu răutatea ta. 3De aceea s‐au oprit
3.3
Lev. 26.19Deut. 28.23,2414.4
ploile și n‐a fost ploaie târzie; dar ai avut frunte de curvă
3.3
Cap. 5.3;
, nu voiai să‐ți fie rușine. 4Nu vrei să mai strigi de acum către mine: Tatăl meu, tu ești
3.4
Prov. 2.17
călăuza tinereții
3.4
Cap. 2.2.
mele? 5Oare își va ține el mânia
3.5
Ps. 77.7103.9Is. 57.16
în veac? O va păstra el până în veci? Iată, așa ai vorbit și ai făcut lucruri rele, cât ai putut. 6Și Domnul mi‐a zis în zilele împăratului Iosia: Ai văzut ce a făcut necredincioasa
3.6
Vers. 11, 14. Cap. 7.24.
Israel? S‐a suit
3.6
Cap. 2.20.
pe orice munte înalt și sub orice copac verde și acolo a curvit. 7Și am zis după ce a făcut
3.7
2 Reg. 17.13
toate aceste lucruri: Se va întoarce la mine. Dar nu s‐a întors. Și a văzut și soră‐sa
3.7
Ezec. 16.46
23.2,4
cea vânzătoare, Iuda. 8Și am
3.8
Ezec. 23.9
văzut, când, pentru această pricină în care preacurvise necredincioasa Israel, am lăsat‐o
3.8
2 Reg. 17.6,18
și i‐am dat carte de despărțire, totuși vânzătoarea
3.8
Ezec. 23.11
Iuda, soră‐sa, nu s‐a temut, ci s‐a dus și a curvit și ea. 9Și a fost așa: prin nesocotința curviei ei țara a fost pângărită
3.9
Cap. 2.7. Vers. 2.
și a preacurvit cu pietre
3.9
Cap. 2.27.
și cu lemne. 10Și cu toate acestea, Iuda, soră‐sa cea vânzătoare, nu s‐a întors la mine din toată inima
3.10
2 Cron. 34.33Osea 7.14
ei, ci cu prefăcătorie, zice Domnul. 11Și Domnul mi‐a zis: Necredincioasa Israel s‐a arătat înaintea mea mai dreaptă decât vânzătoarea
3.11
Ezec. 16.51
23.11
Iuda. 12Mergi și vestește cuvintele acestea spre miazănoapte
3.12
2 Reg. 17.6
și zi: Întoarce‐te, necredincioaso Israel, zice Domnul: nu‐mi voi posomorî fața peste voi, căci sunt
3.12
Ps. 86.15
103.8,9
milos, zice Domnul; nu voi ține mânia pentru totdeauna. 13Numai recunoaște‐ți
3.13
Lev. 26.40Deut. 30.1,2Prov. 28.13
nelegiuirea, că ai păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului tău și ți‐ai întors
3.13
Vers. 2.
căile încoace și încolo la străini
3.13
Cap. 2.25.
, sub orice copac
3.13
Deut. 12.2
verde și n‐ați ascultat de glasul meu, zice Domnul. 14Întoarceți‐vă, fii neascultători, zice Domnul. Căci
3.14
Cap. 31.32.
sunt un soț pentru voi și vă voi lua unul
3.14
Rom. 11.5
dintr‐o cetate și doi dintr‐o familie și vă voi aduce la Sion. 15Și vă voi da păstori
3.15
Cap. 23.4. Ezec. 31.23.
după inima mea și vă vor paște
3.15
Fapte. 20.28
cu cunoștință și pricepere. 16Și va fi așa: când vă veți înmulți și veți crește în țară, în zilele acelea, zice Domnul, nu vor mai zice: Chivotul legământului Domnului! Nici nu li se va sui în
3.16
Is. 65.17
inimă, nici nu‐și vor aduce aminte de el, nici nu‐l vor cerceta, nici nu se va mai face. 17În vremea aceea vor numi Ierusalimul: Scaunul de domnie al Domnului. Și toate neamurile se vor aduna la el, la
3.17
Is. 60.9
numele Domnului, la Ierusalim și nu vor mai umbla după îndărătnicia inimii
3.17
Cap. 11.8.
lor rele. 18În zilele acelea casa
3.18
Is. 11.13Ezec. 37.16‐22Osea 1.11
lui Iuda va umbla cu casa lui Israel și vor veni împreună din țara de la miazănoapte
3.18
Vers. 12. Cap. 31.8.
în țara
3.18
Amos 9.15
pe care am dat‐o de moștenire părinților voștri. 19Dar eu am zis: Cum să te pun între copii și să‐ți dau țara cea plăcută
3.19
Ps. 106.24Ezec. 20.6Dan. 8.9
11.16,41,45
, moștenirea cea bună a oștilor neamurilor? Și am zis: Mă vei numi: Tatăl
3.19
Is. 63.16
meu; și nu te vei întoarce dinapoia mea. 20Cu adevărat, precum o nevastă este necredincioasă și pleacă de la bărbatul său, așa v‐ați făcut necredincioși
3.20
Is. 48.8
voi mie, casă a lui Israel, zice Domnul. 21Un glas s‐a auzit pe înălțimile
3.21
Is. 15.2
goale, plângeri și cereri ale copiilor lui Israel; căci și‐au sucit calea, au uitat pe Domnul Dumnezeul lor. 22Întoarceți‐vă
3.22
Vers. 14.
, copii neascultători; voi vindeca
3.22
Osea 6.1
14.4
neascultările voastre… Iată, noi venim la tine, căci tu ești Domnul Dumnezeul nostru. 23Cu adevărat
3.23
Ps. 121.1,2
, în zadar se nădăjduiește în dealuri și în mulțimea munților. Cu adevărat, în
3.23
Ps. 3.8
Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel. 24Dar rușinea
3.24
Cap. 11.13.
a mâncat munca părinților noștri din tinerețea noastră; turmele lor și cirezile lor, pe fiii lor și pe fetele lor. 25Să zăcem în rușinea noastră și să ne acopere necinstea noastră; căci am păcătuit
3.25
Ezra 9.7
împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi și părinții noștri, din tinerețea noastră până în ziua de astăzi și n‐am ascultat
3.25
Cap. 22.21.
de glasul Domnului Dumnezeului nostru.

4

Chemare la pocăință

41Israele, dacă te vei întoarce

4.1
Cap. 3.1, 22.
, zice Domnul, dacă te vei întoarce la mine și dacă vei depărta dinaintea mea urâciunile tale, nu vei mai rătăci. 2Și
4.2
Deut. 10.20Is. 45.23
65.16
vei jura: Viu este Domnul: în adevăr
4.2
Is. 48.1Zah. 8.8
, în iudecată și în dreptate. Și neamurile
4.2
Gen. 22.18Ps. 72.17Gal. 3.8
se vor binecuvânta în el și se vor slăvi
4.2
Is. 45.251 Cor. 1.31
în el. 3Căci așa zice Domnul către bărbații lui Iuda și ai Ierusalimului: Desfundați‐vă
4.3
Osea 10.12
un pământ nou și nu semănați între
4.3
Mat. 13.7,22
spini! 4Tăiați‐vă împrejur
4.4
Deut. 10.16
30.6Rom. 2.28,29Col. 2.11
Domnului și depărtați prepuțurile inimii voastre, bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia mea ca un foc și să ardă și să nu fie nimeni s‐o stângă, din pricina răutății faptelor voastre.

O năvălire străină

5Spuneți în Iuda și vestiți în Ierusalim și ziceți și suflați în trâmbiță în țară, strigați cu glas tare și ziceți: Strângeți‐vă

4.5
Cap. 8.14.
și să intrăm în cetățile întărite! 6Înălțați un steag spre Sion. Fugiți, nu stați! Căci eu aduc răul de la miazănoapte
4.6
Cap. 1.13, 14, 15;
și pieire mare. 7Leul s‐a ridicat
4.7
2 Reg. 24.1Dan. 7.4
din tufarul său și pierzătorul
4.7
Cap. 25.9.
neamurilor este pe drumul său; a ieșit din locul său ca să‐ți prefacă țara în pustie; cetățile tale vor fi pustiite
4.7
Is. 1.7
, fără locuitor. 8De aceea, încingeți‐vă
4.8
Is. 22.12
cu saci, plângeți și urlați: căci mânia cea înfocată a Domnului nu s‐a întors înapoi de la noi. 9Și va fi așa: în ziua aceea, zice Domnul, inima împăratului și inima mai marilor se va pierde și preoții se vor uimi și prorocii vor încremeni. 10Și am zis: Vai, Doamne Dumnezeule! Da, ai amăgit
4.10
Ezec. 14.92 Tes. 2.11
mult pe poporul acesta și Ierusalimul
4.10
Cap. 5.12;
, zicând: Veți avea pace!, deoarece sabia ajunge până la suflet. 11În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: Un vânt
4.11
Cap. 51.1.
arzător suflă de pe locurile înalte din pustie, pe calea fiicei poporului meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe. 12Un vânt puternic vine din acestea pentru mine. Și acum voi
4.12
Cap. 1.16.
rosti judecăți împotriva lor. 13Iată, el se va înălța ca norii și carele lui
4.13
Is. 5.28
vor fi ca un vârtej; caii
4.13
Deut. 28.49Plâng. 4.19Osea 8.1Hab. 1.8
lui sunt mai iuți decât vulturii. Vai de noi, căci suntem pustiiți. 14Ierusalime, spală‐ți
4.14
Is. 1.16Iac. 4.8
inima de răutate, ca să fii mântuit. Până când vor locui gândurile tale nelegiuite înăuntrul tău? 15Căci un glas spune de la Dan
4.15
Cap. 8.16.
și vestește răul din ținutul muntos al lui Efraim. 16Pomeniți neamurilor; iată, vestiți împotriva Ierusalimului: Vin străjerii dintr‐o țară
4.16
Cap. 5.15.
îndepărtată și își înalță glasul împotriva cetăților lui Iuda. 17Sunt în jurul său ca păzitorii de țarine
4.17
2 Reg. 25.1,4
; pentru că s‐a răsculat împotriva mea, zice Domnul. 18Calea ta și faptele tale
4.18
Ps. 107.17Is. 50.1
ți‐au adus acestea. Acesta este răutatea ta, da, este amară, da, ajunge până la inima ta. 19Măruntaiele
4.19
Is. 15.5
16.11
21.3
22.4Lc. 19.42
mele! Măruntaiele mele! Sunt în chin! Oh, pereții inimii mele! Inima mea vuiește în mine; nu pot să tac. Căci auzi, suflete al meu, sunetul trâmbiței, alarma de război. 20Prăpăd
4.20
Ps. 42.7Ezec. 7.26
peste prăpăd se strigă; căci toată țara este pustiită: deodată s‐au pustiit corturile
4.20
Cap. 10.20.
mele, covoarele mele într‐o clipă. 21Până când voi vedea steagul și voi auzi sunetul trâmbiței? 22Căci poporul meu este nebun, ei nu mă cunosc. Sunt copii fără minte și n‐au pricepere. Sunt înțelepți
4.22
Rom. 16.19
să facă răul, dar n‐au cunoștință să facă binele. 23M‐am uitat la pământ
4.23
Is. 24.19
și iată era pustiu
4.23
Gen. 1.2
și gol, și la ceruri, și n‐aveau lumină! 24M‐am uitat
4.24
Is. 5.25Ezec. 38.20
la munți, și iată tremurau și toate dealurile se zguduiau cu putere. 25M‐am uitat și iată nu era niciun om și toate păsările cerurilor
4.25
Țef. 1.3
fugiseră. 26M‐am uitat și iată câmpul roditor era o pustie și toate cetățile lui erau surpate înaintea Domnului și dinaintea aprinderii mâniei lui! 27Căci așa zice Domnul: Toată țara va fi o pustie; dar nu voi nimici
4.27
Cap. 5.10, 18;
cu totul. 28De aceea pământul
4.28
Osea 4.3
se va jeli și cerurile
4.28
Is. 5.30
50.3
de deasupra vor fi negre; pentru că eu am vorbit, am hotărât și nu‐mi va părea rău
4.28
Num. 23.19
, nici nu mă voi întoarce de la aceasta. 29Fiecare cetate fuge de vuietul călăreților și al arcașilor; ei intră în tufari și se agață pe stânci: fiecare cetate este părăsită și niciun om nu locuiește în ea. 30Și tu, cea pustiită, ce vei face? Chiar dacă te vei îmbrăca cu cârmâz, chiar dacă te vei împodobi cu podoabe de aur, dacă‐ți vei zgârâia
4.30
2 Reg. 9.30Ezec. 23.40
ochii cu boială, în zadar te vei împodobi: ibovnicii tăi
4.30
Cap. 22.20, 22.
te disprețuiesc, caută viața ta. 31Căci am auzit un glas ca al unei femei în facere, strâmtorare ca a celei ce naște pe întâiul său născut, glasul fiicei Sionului care suspină, își întinde
4.31
Is. 1.15Plâng. 1.17
mâinile zicând: Vai de mine acum! Căci mi se stinge sufletul dinaintea ucigașilor.