Prorocii împotriva Egiptului
461Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia prorocul despre
neamuri. 2Despre Egipt, despre oastea
lui Faraon Neco, împăratul Egiptului, care era lângă râul Eufrat la Carchemiș, pe care Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a bătut‐o în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda. 3Pregătiți scutul
și pavăza și apropiați‐vă de luptă! 4Înhămați caii și încălecați, călăreților! Înșirați‐vă cu coifuri! Ascuțiți sulițele, îmbrăcați zalele!… 5De ce îi văd înspăimântați, dând dosul? Și de ce vitejii lor sunt doborâți și fug și nu se uită înapoi? Frica
este în toate părțile, zice Domnul. 6Cel iute să nu fugă și cel viteaz să nu scape! Spre miazănoapte, chiar lângă râul Eufrat, s‐au poticnit
și au căzut. 7Cine este acesta care se suie ca Nilul, ale cărui ape se rostogolesc ca
râurile? 8Egiptul se suie ca Nilul și apele lui se rostogolesc ca râurile. Și zice: Mă voi sui, voi acoperi pământul, voi nimici cetățile și pe locuitorii lor! 9Suiți‐vă, cailor și mânați cu furie, carelor! Și să iasă vitejii: Cuș și Put, care mânuiesc scutul și ludimii care
mânuiesc și întind arcul! 10Căci ziua aceasta este ziua Domnului Dumnezeului oștirilor, o zi
2.1
de răzbunare ca să‐și răzbune pe potrivnicii săi: și sabia
va mânca și se va sătura și se va îmbăta de sângele lor. Căci Domnul Dumnezeul oștirilor are o jertfă
în țara dinspre miazănoapte, lângă râul Eufrat. 11Suie‐te în Galaad
și ia leac alinător, fecioară
, fiică a Egiptului. În zadar înmulțești leacurile: nu este vindecare
pentru tine. 12Neamurile au auzit de rușinea ta și strigătul tău a umplut pământul. Căci omul viteaz s‐a poticnit de cel viteaz, amândoi au căzut împreună. 13Cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul lui Ieremia prorocul despre venirea lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, ca să
30
32
lovească țara Egiptului. 14Spuneți în Egipt și dați de știre în Migdol și dați de știre în Nof și în Taphanes. Ziceți: Înșiră‐te
și pregătește‐te, căci sabia
a mâncat împrejurul tău. 15De ce sunt măturați cei puternici ai tăi? N‐au stat, căci Domnul i‐a răsturnat. 16El a făcut pe mulți să se poticnească, da, au căzut
unul peste altul; și au zis: Sculați‐vă și să ne întoarcem la poporul nostru și la țara nașterii noastre, dinaintea sabiei apăsătoare. 17Ei au strigat acolo: Faraon, împăratul Egiptului, este doar un vuiet; a lăsat să treacă vremea hotărâtă. 18Viu sunt eu, zice Împăratul al
48.2
cărui nume este Domnul oștirilor, ca Taborul între munți și Carmelul lângă mare, așa va veni. 19Locuitoare
, fată a Egiptului, pregătește‐ți uneltele pentru
robie, căci Noful va fi o pustie și va fi ars, fără locuitor. 20Egiptul este o juncă
foarte frumoasă! Dar vine pieirea, vine de la
miazănoapte! 21Și simbriașii lui în mijlocul lui sunt ca vițeii îngrășați. Căci și ei s‐au întors îndărăt, au fugit cu toții, n‐au stat. Căci a venit peste ei ziua
nenorocirii lor, vremea cercetării lor. 22Vuietul
său va merge ca un șarpe; căci vor merge cu o oaste și vor veni cu securi împotriva lui, ca tăietorii de lemne. 23Îi vor tăia
pădurea, zice Domnul, deși este de nepătruns, căci sunt mai mulți decât lăcustele
și sunt fără număr. 24Fiica Egiptului este rușinată, este dată în mâna poporului de la
miazănoapte. 25Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: Iată, voi pedepsi pe Amon din
No și pe Faraon și Egiptul și pe dumnezeii
săi și pe împărații săi; da, pe Faraon și pe cei ce se încred în el; 26și‐i voi da
în mâna celor ce le caută viața și în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mâna slujitorilor lui și apoi va fi
locuit ca în zilele de demult, zice Domnul. 27Dar
43.5
44.2
tu, robul meu Iacov, nu te teme, nici nu te înspăimânta, Israele! Căci iată, te voi mântui de departe și sămânța ta din țara robiei sale și Iacov se va întoarce și va avea odihnă și liniște și nimeni nu‐l va înspăimânta. 28Nu te teme, robul meu Iacov! Căci eu sunt cu tine, zice Domnul. Căci voi nimici de tot toate neamurile unde te‐am izgonit, dar pe tine nu
te voi nimici de tot, ci te voi mustra cu judecată și nu te voi socoti deloc nevinovat.
Supunerea filistenilor prezisă
471Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia prorocul despre
filisteni, mai înainte ca
Faraon să fi lovit Gaza. 2Așa zice Domnul: Iată, se ridică ape
de la miazănoapte
și se vor face un potop și va năpădi țara și tot ce este în ea, cetatea și locuitorii săi: și oamenii vor striga și toți locuitorii țării vor urla 3de tropăitul
copitelor celor puternici ai săi, de uruitul carelor sale, de scârțâitul roților sale. Părinții nu se vor uita înapoi după copiii lor de slăbiciunea mâinilor, 4din pricina zilei care vine să nimicească pe toți filistenii, să stârpească din Tir
și din Sidon orice ajutor care rămâne. Căci Domnul va nimici pe filisteni, rămășița
9.7
ostrovului
Caftor. 5Peste Gaza
a venit pleșuvia; Ascalonul
este stârpit cu rămășița văii lor!… Până când îți vei
face tăieturi? 6Ah, sabie
a Domnului, până când nu vei fi liniștită? Întră în teaca ta, odihnește‐te și fii liniștită. 7Cum să fii liniștită când Domnul
ți‐a dat o poruncă împotriva
Ascalonului și împotriva țărmului mării? — într‐acolo a rânduit‐o.
Pustiirea Moabului prezisă
481Despre Moab
1627.3Ezec. 25.9Amos 2.1,2
: Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Vai de Nebo
33.47Is. 15.2
, căci este prădat; Chiriataimul
este rușinat, este luat; Misgabul este rușinat și înspăimântat! 2S‐a dus
slava Moabului; în Hesbon
au gândit rău împotriva lui: Veniți și să‐l stârpim, ca să nu mai fie un neam! Și tu, Madmenule, vei fi nimicit, sabia te va urmări. 3Un glas de strigăt
din Horonaim: Dărăpănare și nimicire mare! 4Moabul este prăpădit! Micuții săi au scos un strigăt. 5Căci la suișul
Luhitului se va înălța plâns peste plâns; căci la coborâșul Horonaimului se aude neliniștea strigătului de nimicire. 6Fugiți
, scăpați‐vă viețile și fiți ca un despuiat
în pustie! 7Căci pentru că te‐ai încrezut în lucrările tale și în vistieriile tale, vei fi luat și tu: și Chemoș
va ieși în robie, preoții
săi și mai marii săi împreună. 8Și pustiitorul
va veni în fiecare cetate și nicio cetate nu va scăpa; și valea va fi pierdută și podișul va fi nimicit, cum a vorbit Domnul. 9Dați
aripi Moabului ca să zboare și să fugă! Căci cetățile sale se vor preface într‐o pustie, fără locuitor. 10Blestemat
fie cel ce face cu nepăsare lucrul Domnului și blestemat fie cel ce își trage sabia de la sânge. 11Din tinerețea sa Moabul a fost liniștit și a stat nemișcat
pe drojdiile sale. N‐a fost turnat din vas în vas, nici nu s‐a dus în robie. De aceea gustul său a rămas în el și mirosul său nu s‐a schimbat. 12De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când voi trimite la el pritocitori și‐l vor pritoci; și‐i vor goli vasele și‐i vor strica borcanele. 13Și Moabul se va rușina de Chemoș
cum s‐a rușinat
casa lui Israel de Betel
, încrederea lor. 14Cum ziceți: Suntem viteji
și bărbați voinici pentru război? 15Moabul
este pustiit și cetățile lui s‐au suit în fum, tinerii lui cei aleși s‐au coborât
la junghiere, zice Împăratul
al cărui nume este Domnul oștirilor. 16Nenorocirea Moabului este aproape să vină și apăsarea lui se grăbește mult. 17Toți cei ce‐l înconjurați, jeliți‐l! Și toți cei ce cunoașteți numele lui, ziceți: Cum
14.4,5
s‐a sfărâmat toiagul cel puternic, nuiaua cea frumoasă! 18Pogoară‐te din slavă și șezi în secetă, locuitoare
, fiică a Dibonului
. Căci prădătorul
Moabului se suie împotriva ta, ți‐a sfărâmat întăririle. 19Stai
lângă cale și veghează, locuitoare a Aroerului
! Întreabă pe fugar și pe cea scăpată. Zi: Ce s‐a făcut? 20S‐a rușinat Moabul, căci este surpat; urlați
și strigați. Spuneți în Arnon
că Moabul este pustiit. 21Și a venit judecata asupra țării podișului
, asupra Holonului și asupra Iahațului și asupra Mefaatului, 22și asupra Dibonului și asupra Neboului și asupra Bet‐Diblataimului, 23și asupra Chiriataimului și asupra Bet‐Gamului și asupra Bet‐Meonului 24și asupra Cheriiotului
și asupra Boțrei și asupra tuturor cetăților țării Moabului de departe și de aproape. 25S‐a tăiat cornul
Moabului și s‐a frânt brațul
său, zice Domnul. 26Îmbătați‐l!
Căci s‐a semețit împotriva Domnului; și Moabul se va tăvăli în vărsătura sa și va ajunge și el de râs. 27Căci nu ți‐a fost Israel
de batjocură? A fost
el oare printre hoți, de clătinai din cap ori de câte ori vorbeai de el? 28Lăsați cetățile și locuiți în stânci
, locuitori ai Moabului, și fiți ca porumbelul
care își face cuibul pe laturile gurii prăpăstiei. 29Noi am auzit de fudulia
Moabului, (este foarte mândru), înfumurarea lui și semeția lui și mândria lui și îngâmfarea inimii lui! 30Cunosc mânia sa, zice Domnul; lăudăroșiile lui sunt zadarnice: ei
nu fac cum spun. 31De aceea voi urla
16.7,11
pentru Moab și voi striga pentru tot Moabul; se vor jeli pentru bărbații din Chir‐Heres. 32O, vie
din Sibma, voi plânge pentru tine mai mult decât am plâns pentru Iaezer. Curpenii tăi au trecut peste mare, au ajuns până la marea Iaezerului. Jefuitorul a căzut asupra roadelor tale de vară și asupra culesului tău. 33A pierit bucuria
și veselia din câmpul cel mănos și din țara Moabului și am făcut să lipsească vinul din teasc. Nu vor mai călca cu chiuit; chiuitul nu va fi chiuit! 34Din pricina strigătului de la Hesbon
până la Eleale. Până la Iahaț și‐au ridicat glasul, de la Țoar
până la Horonaim, până la Eglat‐Șelișia. Căci și apele Nimrimului vor ajunge pustii. 35Și voi face să înceteze din Moab, zice Domnul, cel ce
16.12
jertfește pe înălțimi și cel ce arde tămâie dumnezeilor săi. 36De aceea îmi sună inima
16
pentru Moab ca fluierele și îmi sună inima ca fluierele pentru bărbații din Chir‐Heres. Pentru că belșugul pe care l‐a câștigat
este pierdut. 37Căci orice cap este chel
și orice barbă rasă; pe toate mâinile sunt tăieturi și pe coapse
saci. 38Pe toate acoperișurile Moabului și pe ulițele lui este numai bocet. Căci am sfărâmat Moabul ca pe un vas
în care nu e nicio plăcere, zice Domnul. 39Ei urlă: Cât e de sfărâmat! Cum a întors Moabul spatele cu rușine! Și Moabul va fi de râs și de groază pentru toți cei ce‐l înconjoară. 40Căci așa zice Domnul: Iată, va zbura ca un vultur
și își va întinde
aripile asupra Moabului. 41Cheriotul este luat și întăriturile
sunt cuprinse și inima vitejilor Moabului va fi în ziua aceea ca inima
21.349.22,24Mica 4.9
unei femei în facere. 42Și Moabul va fi prăpădit, ca să nu
mai fie un popor, pentru că s‐a semețit împotriva Domnului. 43Frică
și groapă și cursă vor fi asupra ta, locuitor al Moabului, zice Domnul. 44Cel ce va fugi de frică va cădea în groapă și cel ce va ieși din groapă va fi prins în cursă. Căci eu voi aduce
asupra lui, asupra Moabului, anul cercetării lui, zice Domnul. 45Fugarii stau fără putere la umbra Hesbonului; căci un foc a
izbucnit din Hesbon și o flacără din mijlocul Sihonului și a mistuit colțul
Moabului și creștetul capului fiilor zarvei. 46Vai de tine
, Moabe! Poporul din Chemoș este pierdut. Căci fiii tăi sunt duși în robie și fiicele tale sunt roabe. 47Totuși, voi întoarce robia Moabului în zilele de pe
urmă, zice Domnul. Până aici este judecata Moabului.
