Chemare la pocăință
41Israele, dacă te vei întoarce
, zice Domnul, dacă te vei întoarce la mine și dacă vei depărta dinaintea mea urâciunile tale, nu vei mai rătăci. 2Și
65.16
vei jura: Viu este Domnul: în adevăr
, în iudecată și în dreptate. Și neamurile
se vor binecuvânta în el și se vor slăvi
în el. 3Căci așa zice Domnul către bărbații lui Iuda și ai Ierusalimului: Desfundați‐vă
un pământ nou și nu semănați între
spini! 4Tăiați‐vă împrejur
30.6Rom. 2.28,29Col. 2.11
Domnului și depărtați prepuțurile inimii voastre, bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia mea ca un foc și să ardă și să nu fie nimeni s‐o stângă, din pricina răutății faptelor voastre.
O năvălire străină
5Spuneți în Iuda și vestiți în Ierusalim și ziceți și suflați în trâmbiță în țară, strigați cu glas tare și ziceți: Strângeți‐vă
și să intrăm în cetățile întărite! 6Înălțați un steag spre Sion. Fugiți, nu stați! Căci eu aduc răul de la miazănoapte
și pieire mare. 7Leul s‐a ridicat
din tufarul său și pierzătorul
neamurilor este pe drumul său; a ieșit din locul său ca să‐ți prefacă țara în pustie; cetățile tale vor fi pustiite
, fără locuitor. 8De aceea, încingeți‐vă
cu saci, plângeți și urlați: căci mânia cea înfocată a Domnului nu s‐a întors înapoi de la noi. 9Și va fi așa: în ziua aceea, zice Domnul, inima împăratului și inima mai marilor se va pierde și preoții se vor uimi și prorocii vor încremeni. 10Și am zis: Vai, Doamne Dumnezeule! Da, ai amăgit
mult pe poporul acesta și Ierusalimul
, zicând: Veți avea pace!, deoarece sabia ajunge până la suflet. 11În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: Un vânt
arzător suflă de pe locurile înalte din pustie, pe calea fiicei poporului meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe. 12Un vânt puternic vine din acestea pentru mine. Și acum voi
rosti judecăți împotriva lor. 13Iată, el se va înălța ca norii și carele lui
vor fi ca un vârtej; caii
lui sunt mai iuți decât vulturii. Vai de noi, căci suntem pustiiți. 14Ierusalime, spală‐ți
inima de răutate, ca să fii mântuit. Până când vor locui gândurile tale nelegiuite înăuntrul tău? 15Căci un glas spune de la Dan
și vestește răul din ținutul muntos al lui Efraim. 16Pomeniți neamurilor; iată, vestiți împotriva Ierusalimului: Vin străjerii dintr‐o țară
îndepărtată și își înalță glasul împotriva cetăților lui Iuda. 17Sunt în jurul său ca păzitorii de țarine
; pentru că s‐a răsculat împotriva mea, zice Domnul. 18Calea ta și faptele tale
ți‐au adus acestea. Acesta este răutatea ta, da, este amară, da, ajunge până la inima ta. 19Măruntaiele
16.11
21.3
22.4Lc. 19.42
mele! Măruntaiele mele! Sunt în chin! Oh, pereții inimii mele! Inima mea vuiește în mine; nu pot să tac. Căci auzi, suflete al meu, sunetul trâmbiței, alarma de război. 20Prăpăd
peste prăpăd se strigă; căci toată țara este pustiită: deodată s‐au pustiit corturile
mele, covoarele mele într‐o clipă. 21Până când voi vedea steagul și voi auzi sunetul trâmbiței? 22Căci poporul meu este nebun, ei nu mă cunosc. Sunt copii fără minte și n‐au pricepere. Sunt înțelepți
să facă răul, dar n‐au cunoștință să facă binele. 23M‐am uitat la pământ
și iată era pustiu
și gol, și la ceruri, și n‐aveau lumină! 24M‐am uitat
la munți, și iată tremurau și toate dealurile se zguduiau cu putere. 25M‐am uitat și iată nu era niciun om și toate păsările cerurilor
fugiseră. 26M‐am uitat și iată câmpul roditor era o pustie și toate cetățile lui erau surpate înaintea Domnului și dinaintea aprinderii mâniei lui! 27Căci așa zice Domnul: Toată țara va fi o pustie; dar nu voi nimici
cu totul. 28De aceea pământul
se va jeli și cerurile
50.3
de deasupra vor fi negre; pentru că eu am vorbit, am hotărât și nu‐mi va părea rău
, nici nu mă voi întoarce de la aceasta. 29Fiecare cetate fuge de vuietul călăreților și al arcașilor; ei intră în tufari și se agață pe stânci: fiecare cetate este părăsită și niciun om nu locuiește în ea. 30Și tu, cea pustiită, ce vei face? Chiar dacă te vei îmbrăca cu cârmâz, chiar dacă te vei împodobi cu podoabe de aur, dacă‐ți vei zgârâia
ochii cu boială, în zadar te vei împodobi: ibovnicii tăi
te disprețuiesc, caută viața ta. 31Căci am auzit un glas ca al unei femei în facere, strâmtorare ca a celei ce naște pe întâiul său născut, glasul fiicei Sionului care suspină, își întinde
mâinile zicând: Vai de mine acum! Căci mi se stinge sufletul dinaintea ucigașilor.
Nelegiuirea Ierusalimului
51Cutreierați ulițele Ierusalimului și vedeți acum și cunoașteți și căutați
în piețele lui dacă puteți afla un om, dacă
este vreunul care să facă dreptatea, care să caute adevănul! Cu adevărat, ei jură
mincinos. 2Și dacă
ei zic: Viu
este Domnul! Cu adevărat jură
mincinos. 3Doamne, oare nu sunt ochii tăi
asupra adevărului? Tu i‐ai lovit
9.13
, dar nu i‐a durut; i‐ai nimicit, dar n‐au voit să se îndrepte; și‐au făcut fețele mai tari decât stânca, n‐au voit
să se întoarcă. 4Atunci am zis: Hotărât, aceștia sunt ticăloși, sunt proști; căci ei nu cunosc
calea Domnului, nici judecata Dumnezeului lor. 5Mă voi duce la cei mari și le voi vorbi. Căci ei
cunosc calea Domnului, judecata Dumnezeului lor. Dar aceștia au sfărâmat
cu totul jugul și au rupt legăturile. 6De aceea leul
din pădure îi va lovi, lupul
serilor îi va pustii, pardosul
le va pândi cetățile: oricine iese din ele va fi sfâșiat: căci fărădelegile lor s‐au înmulțit și abaterile lor s‐au mărit. 7Cum să te iert? Copiii tăi m‐au părăsit și jură
pe cei ce
nu sunt dumnezei. I‐am îndestulat
și au preacurvit și s‐au adunat în cete la casa curvei. 8Cai
bine hrăniți, ei aleargă încoace și încolo, nechează
fiecare după nevasta aproapelui său. 9Să
nu‐i cercetez eu pentru acestea, zice Domnul, și
să nu se răzbune sufletul meu pe un neam ca acesta? 10Suiți‐vă
pe zidurile lui și sfărâmați; dar
să nu nimiciți cu totul. Smulgeți‐i ramurile, căci nu sunt ale Domnului. 11Căci casa
lui Israel și casa lui Iuda s‐au purtat cu necredincioșie împotriva mea, zice Domnul. 12S‐au lepădat
de Domnul și au zis: El nu
este, și nu
va veni rău asupra noastră, nici nu vom vedea sabie, nici foamete. 13Și prorocii se vor face vânt și cuvântul Domnului nu este în ei: așa li se va face. 14De aceea, așa zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Fiindcă vorbiți acest cuvânt, iată,
voi face vorbele mele foc în gura ta și pe poporul acesta lemn, și‐i va mistui. 15Iată, aduc asupra voastră un neam de departe, casă a lui Israel, zice Domnul, un neam
puternic, un neam
străvechi, un neam a cărui limbă n‐o cunoști, nici nu înțelegi ce zice. 16Tolba lui este ca un mormânt deschis; toți sunt viteji. 17Și‐ți vor mânca secerișul
și pâinea, vor mânca pe fiii tăi și pe fetele tale, vor mânca turmele tale și cirezile tale, vor mânca viile tale și smochinii tăi, vor nimici cu sabie cetățile tale cele întărite în care te încredeai. 18Dar chiar în zilele acelea, zice Domnul, nu vă voi nimici
de tot. 19Și va fi așa: când veți zice: Pentru ce
ne‐a făcut Domnul Dumnezeul nostru toate acestea? Atunci le vei zice: Precum m‐ați părăsit
și ați slujit la dumnezei străini în țara voastră, așa veți sluji
unor străini într‐o țară care nu este a voastră. 20Spuneți aceasta în casa lui Iacov și vestiți în Iuda, zicând: 21Ascultați acum acestea, o, popor
nebun și fără inimă, care aveți ochi și nu vedeți, care aveți urechi și n‐auziți. 22Oare nu vă temeți
de mine, zice Domnul, și nu tremurați înaintea mea, care am pus nisipul hotar mării
38.10,11Ps. 104.9Prov. 8.29
, printr‐o poruncă necurmată, și nu se va trece peste ea? Valurile ei se muncesc, dar nu biruiesc și mugesc, dar nu‐l pot trece. 23Dar acest popor are o inimă răzvrătită și îndărătnică. S‐au abătut și s‐au dus. 24Și nu zic în inima lor: Să ne temem acum de Domnul Dumnezeul nostru, care dă ploaie
timpurie
și târzie la vremea sa, care ne păzește
săptămânile hotărâte ale secerișului. 25Nelegiuirile voastre
au îndepărtat aceste lucruri și păcatele voastre au oprit de la voi ce este bun. 26Căci în poporul meu se află oameni răi: ei stau la pândă
cum se pleacă păsărarii; așază o capcană, prind pe oameni. 27Ca o cușcă plină de păsări, așa și casele lor sunt pline de înșelăciune: de aceea s‐au mărit și s‐au îmbogățit. 28S‐au îngrășat,
lucesc, da, întrec măsura în răutate; nu judecă pricina, pricina
orfanului, ca să propășească
; nici dreptul nevoiașilor nu‐l judecă. 29Să nu cercetez
eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, și să nu se răzbune sufletul meu pe un popor ca acesta? 30Ceva înspăimântător
și cumplit se săvârșește în țară: 31prorocii prorocesc minciună
și preoții domnesc cu ajutorul lor: și poporul meu iubește
aceasta. Și ce veți face la sfârșit?
Amenințarea împresurării
61Copii ai lui Beniamin, fugiți din mijlocul Ierusalimului și trâmbițați în Tecoa și ridicați un semn de foc în Bet‐Hacherem
: căci răul
se arata de la miazănoapte și un prăpăd mare. 2Voi stârpi pe cea frumoasă și gingașă, pe fata Sionului. 3Păstorii și turmele lor vor veni la ea; își vor așeza corturile
împotriva ei, în jur; vor paște fiecare în locul lui. 4Pregătiți
războiul împotriva ei. Sculați‐vă și să ne suim la amiază
. Vai de noi, căci ziua s‐a plecat, căci se întind umbrele de seară. 5Sculați‐vă și să ne suim noaptea și să‐i dărâmăm palatele. 6Căci așa a zis Domnul oștirilor: Tăiați copaci și faceți un val împotriva Ierusalimului. Aceasta este cetatea de cercetat. Este plină de apăsare în mijlocul ei. 7Cum își varsă fântâna
apa, așa își varsă ea răutatea: asuprire
și prăpăd se aud în ea; înaintea feței mele sunt necurmat lovitură și rană. 8Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să mi se înstrăineze
sufletul de tine, ca nu cumva să te fac o pustie, o țară nelocuită. 9Așa zice Domnul oștirilor: Vor culege în totul, ca pe o vie, rămășița lui Israel. Pune iar mâna, ca și culegătorul la coșuri! 10Cui să‐i vorbesc și să‐i mărturisesc ca să mă asculte ei? Iată, urechea
le este netăiată împrejur și nu pot s‐audă: iată
, cuvântul Domnului le este o ocară, n‐au plăcere de el. 11De aceea sunt plin
de mânia Domnului; sunt obosit de a o ține. Vars‐o asupra
pruncilor pe uliță și asupra adunării tinerilor; căci și bărbatul și nevasta vor fi luați și bătrânul și cel sătul de zile. 12Și casele
lor vor trece în mâna altora, cu țarinele și nevestele împreună, căci îmi voi întinde mâna împotriva locuitorilor țării, zice Domnul. 13Căci de la cel mai mic al lor până la cel mai mare al lor, fiecare s‐a dedat la lăcomie de
23.11Mica 3.5,11
bani; și de la proroc până la preot, fiecare lucrează cu înșelăciune. 14Și au vindecat cu ușurătate
spărtura fiicei poporului meu, zicând:
Pace, pace! Și nu este pace. 15Oare s‐au rușinat
ei că au făcut urâciune? Nu, nicidecum nu s‐au rușinat, nici nu cunosc ce este să roșească. De aceea vor cădea între cei ce cad; la vremea când îi voi cerceta, se vor poticni, zice Domnul. 16Așa zice Domnul: Stați pe căi și vedeți și întrebați de cărările cele vechi,
care este calea cea bună și umblați pe ea, și veți afla
odihnă pentru sufletele voastre. Dar ei au zis: Nu voim să umblăm pe ea. 17Am pus încă și păzitori peste voi, zicând: Ascultați sunetul trâmbiței. Dar ei au zis: Nu voim să ascultăm
58.1Ezec. 3.17Hab. 2.1
. 18De aceea, auziți, neamurilor, și cunoaște, o, adunare, ce este între ei. 19Auzi
, pământule! Iată, voi aduce rău asupra poporului acestuia, rodul
gândurilor lor; căci n‐au ascultat de cuvintele mele și cât despre legea mea, au lepădat‐o. 20La ce vine la
50.7,8,9Is. 1.11
66.3Amos 5.21Mica 6.6
mine tămâie din Seba
și trestia mirositoare dintr‐o țară depărată? Ardeile
de tot ale voastre nu‐mi sunt bine primite și jertfele voastre nu‐mi plac. 21De aceea așa zice Domnul: Iată, voi pune pietre de poticnire înaintea poporului acestuia și părinții și fiii se vor poticni de ele, vecinul și prietenul lui se vor pierde. 22Așa zice Domnul: Iată, vine un popor din țara de la miazănoapte
și un neam mare va fi trezit de la marginea pământului. 23Ei apucă arcul și sulița; sunt haini și fără milă; glasul lor urlă ca
marea; și călăresc pe cai, fiecare înșirat ca un bărbat pentru luptă, împotriva ta, fiică a Sionului. 24Noi le‐am auzit vestea: mâinile ne‐au slăbit, strâmtorarea
ne‐a cuprins și chin ca al unei femei în facere. 25Nu ieșiți la câmp, nici nu umblați pe cale; căci sabia vrăjmașului, groaza este în orice parte. 26Fată a poporului meu, încinge‐te cu sac
și tăvălește‐te
în cenușă; fă‐ți o jelire
ca pentru un singur fiu, o plângere foarte amară; căci pustiitorul va veni deodată asupra noastră. 27Te‐am pus
în mijlocul poporului meu ca un topitor și un turn, ca să cunoști și să le cercetezi calea. 28Toți sunt neascultători
între neascultători, umblă cu clevetiri
; sunt aramă
și fier; sunt stricați cu toții. 29Foalele suflă tare; plumbul este mistuit de foc; în zadar topesc și iar topesc, căci cei răi nu sunt despărțiți; 30se vor numi argint
lepădat, căci Domnul i‐a lepădat.
