Nimicirea Babilonului și scăparea lui Israel
501Cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul asupra
21.1
47.1
Babilonului, asupra țării haldeilor, prin Ieremia, prorocul. 2Spuneți între popoare, dați de știre și ridicați steagul! Dați de știre, nu ascundeți! Ziceți: Babilonul este luat! Bel
este rușinat, Merodacul este sfărâmat! Idolii
săi s‐au rușinat, chipurile sale s‐au sfărâmat! 3Căci un neam
se suie de la
miazănoapte împotriva lui, care va face țara sa pustie și nimeni nu va locui în ea. De la om până la vită au fugit, s‐au dus. 4În zilele acelea și în vremea aceea, zice Domnul, copiii lui Israel vor veni, ei și copiii lui Iuda
împreună, vor merge
pe cale plângând și vor căuta
pe Domnul Dumnezeul lor. 5Vor întreba de calea Sionului cu fețele într‐acolo, zicând: Veniți și să ne lipim de Domnul cu un legământ
veșnic care nu se va uita. 6Poporul meu a fost o turmă de oi
pierdute; păstorii lor i‐au rătăcit, i‐au abătut
pe munți. Au mers de pe munte pe deal și au uitat locul de odihnă. 7Toți câți i‐au găsit i‐au mâncat
și potrivnicii lor
au zis: Nu
suntem vinovați, căci au păcătuit împotriva Domnului, locuința dreptății,
91.1
împotriva Domnului, nădejdea
părinților lor. 8Fugiți
din mijlocul Babilonului și ieșiți din țara haldeilor! Și fiți ca țapii înaintea turmei! 9Căci iată,
voi scula și voi face să se suie împotriva Babilonului o adunătură de neamuri mari din țara de la miazănoapte: și se vor înșira
împotriva lui și va fi luat de acolo. Săgețile lor vor fi ca ale viteazului iscusit: niciuna nu se va întoarce
goală. 10Și Haldeea va fi o pradă: toți
prădătorii ei se vor îndestula, zice Domnul. 11Căci v‐ați bucurat
, căci v‐ați veselit, prădători ai moștenirii mele; căci ați zburdat ca junca
în iarbă și ați nechezat ca cei puternici. 12Mama voastră se va rușina foarte mult, cea care v‐a născut va fi acoperită de ocară. Iată, va fi cea mai de pe urmă între neamuri, o pustie, un pământ sterp și o pustietate. 13Din pricina mâniei Domnului va fi nelocuită, va fi
cu totul pustie. Oricine
va trece pe lângă Babilon va fi uimit și va fluiera pentru toate rănile lui. 14Înșirați‐vă
împotriva Babilonului de jur împrejur, toți
cei ce întindeți arcurile! Trageți cu săgeata asupra lui, nu cruțați săgețile! Căci a păcătuit împotriva Domnului. 15Chiuiți împotriva lui de jur împrejur: El și‐a dat
mâna, întăriturile sale cad, zidurile
sale se surpă. Căci aceasta‐i răzbunarea
Domnului. Răzbunați‐vă pe el. Faceți‐i cum
a făcut și el. 16Stârpiți din Babilon pe semănător și pe cel ce mânuiește secera la vremea secerișului! Dinaintea sabiei asupritoare să se întoarcă fiecare la poporul său și să fugă fiecare
la țara sa. 17Israel este o oaie gonită.
Leii l‐au izgonit
. Mai întâi l‐a mâncat împăratul
Asiriei și la urmă acest Nebucadnețar,
împăratul Babilonului, i‐a sfărâmat oasele. 18De aceea așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și țara sa cum am pedepsit pe împăratul Asiriei. 19Și voi întoarce
pe Israel la pășunea sa și va paște pe Carmel și pe Basan și sufletul lui se va îndestula pe muntele lui Efraim și în Galaad. 20În zilele acelea și în vremea aceea, zice Domnul, nelegiuirea
lui Israel se va căuta și nu va fi și păcatele lui Iuda, și nu se vor afla. Căci voi ierta pe cei ce‐i voi lăsa rămășiță.
21Suie‐te împotriva țării îndoitei răsculări
, împotriva ei și împotriva locuitorilor țării cercetării. Pustiește și nimicește în urmă‐le, zice Domnul, și fă întocmai cum ți‐am poruncit
44.28
48.14
. 22Un glas de luptă
este în țară și nimicire mare! 23Cum s‐a rupt și s‐a sfărâmat ciocanul
întregului pământ! Cum a ajuns Babilonul de groază printre neamuri! 24Ți‐am întins o cursă și te‐ai prins, Babilonule, fără
să prinzi de veste; ești aflat și ești prins. Căci te‐ai luptat împotriva Domnului. 25Domnul și‐a deschis vistieria și a scos armele
mâniei sale; căci Domnul Dumnezeul oștirilor are o lucrare în țara haldeilor. 26Veniți împotriva lui din orice parte; deschideți‐i grânarele. Puneți‐l în grămezi ca snopii și nimiciți‐l și să nu‐i rămână nicio rămășiță! 27Junghiați‐i toți taurii;
să se pogoare la junghiere! Vai de ei! Căci le‐a venit ziua, vremea cercetării
lor. 28Glasul fugarilor și al celor scăpați din țara Babilonului ca să vestească
în Sion răzbunarea Domnului Dumnezeului nostru, răzbunarea templului său! 29Chemați împreună arcașii împotriva Babilonului, toți
cei ce încordează arcul: tăbărâți împotriva lui de jur împrejur! Să nu scape nimeni din el. Răsplătiți‐i
după fapta sa, faceți‐i după toate cele ce a făcut. Căci
s‐a semețit împotriva Domnului, împotriva Sfântului lui Israel. 30De aceea
tinerii săi vor cădea pe ulițe și toți bărbații săi de război vor fi nimiciți în ziua aceea, zice Domnul. 31Iată, eu sunt împotriva ta, semeție, zice Domnul Dumnezeul oștirilor. Căci ți‐a venit ziua
, vremea ca să te cercetez. 32Și semeția se va poticni și va cădea și nimeni nu o va ridica. Și voi aprinde
un foc în cetățile sale și va arde toate împrejurimile sale. 33Așa zice Domnul oștirilor: Copiii lui Israel și copiii lui Iuda au fost apăsați împreună: și toți cei ce i‐au luat robi i‐au ținut strâns: n‐au voit să le dea drumul. 34Răscumpărătorul lor este
puternic; numele
lui este Domnul oștirilor. El le va apăra pricina ca să dea odihnă țării și va tulbura pe locuitorii Babilonului. 35O sabie este asupra haldeilor, zice Domnul, și asupra locuitorilor Babilonului și asupra mai marilor
săi și asupra înțelepților
săi! 36O sabie este asupra lăudăroșilor
ca să înnebunească! O sabie este asupra vitejilor săi și se vor înspăimânta! 37O sabie este asupra cailor săi și asupra carelor
sale și asupra amestecăturii lui care este în mijlocul lui și vor ajunge
ca femeile! O sabie este asupra vistieriilor lui și vor fi jefuite! 38Uscăciune
este asupra apelor sale și se vor usca! Căci este o țară de chipuri
cioplite și sunt nebuni după grozăvii. 39De aceea
34.14Ap. 18.2
fiarele sălbatice ale pustiei și șacalii vor locui acolo și struții vor locui în el și în veac nu va mai fi locuit
: și nu va fi locuit din neam în neam. 40Așa cum
a surpat Dumnezeu Sodoma și Gomora și cetățile lor vecine, zice Domnul, așa niciun om nu va locui acolo, niciun fiu de om nu va sta vremelnic în el. 41Iată,
un popor vine de la miazănoapte și un neam mare și împărați mulți se vor scula de la marginile pământului! 42Ei apucă
arcul și sulița
, sunt nemiloși, fără milă, glasul
lor mugește ca marea și încalecă pe cai, înșirați, fiecare, ca un bărbat de luptă împotriva ta, fiică a Babilonului. 43Împăratul Babilonului a auzit știrea lor și mâinile sale s‐au moleșit: l‐a cuprins strâmtorare și
dureri ca ale unei femei în facere. 44Iată
, se va sui ca un leu din umflarea Iordanului împotriva locuinței tari: dar deodată îl voi face să fugă de la el. Și oricine este un om ales îl voi pune peste el. Căci
cine este ca mine? Și cine îmi va hotărî vremea? Și cine este păstorul care să stea înaintea mea? 45De aceea ascultați sfatul
Domnului pe care l‐a făcut împotriva Babilonului și gândurile lui pe care le‐a gândit împotriva țării haldeilor: De nu‐i vor trage cei mici ai turmei! De nu le va pustii staulele lor peste ei! 46Se zguduie pământul de vuietul
luării Babilonului și strigătul lor s‐a auzit între neamuri.
Babilonul nimicit prin mezi
511Așa zice Domnul: Iată, voi scula un vânt
nimicitor împotriva Babilonului și împotriva celor ce locuiesc în inima împotrivitorilor mei. 2Și voi trimite la Babilon străini care‐l vor vântura
și‐i vor goli țara. Căci în ziua
necazului vor fi împotriva lui de jur împrejur! 3Să‐și întindă arcașul arcul împotriva celui ce‐l întinde și împotriva celui ce
se îngâmfă în ziua sa! Nu cruțați pe tinerii săi. Nimiciți‐i toată
oastea. 4Și vor cădea uciși în țara haldeilor și străpunși
pe ulițele sale. 5Căci Israel nu este părăsit, nici Iuda de Dumnezeul său, de Domnul oștirilor, deși țara lor este plină de vină împotriva Sfântului lui Israel. 6Fugiți
din mijlocul Babilonului și scăpați‐vă fiecare viața; nu fiți pierduți în nelegiuirea lui, căci aceasta este vremea
răzbunării Domnului. El îi va
da o răsplată. 7Babilonul
a fost un potir de aur în mâna Domnului, care îmbăta tot pământul. Din vinul lui au băut
neamurile. De aceea neamurile au
înnebunit. 8Deodată a căzut
18.2
Babilonul și s‐a prăbușit! Urlați
asupra lui! Luați leac alinător
pentru durerea lui, poate că se va vindeca. 9Am căutat să vindecăm Babilonul, dar nu s‐a vindecat. Părăsiți‐l
, să ne ducem fiecare la țara sa! Căci judecata
lui ajunge până la ceruri și se înalță până la nori. 10Domnul a scos
dreptățile noastre: veniți și să spunem
în Sion fapta Domnului Dumnezeului nostru. 11Ascuțiți
săgețile, apucați pavezele! Domnul
a deșteptat duhul împăraților mezilor, pentru că gândul său este
împotriva Babilonului ca să‐l nimicească. Căci este răzbunarea
Domnului, răzbunarea templului său. 12Ridicați
3.14
un steag împotriva zidurilor Babilonului, întăriți paza, puneți străjeri, pregătiți pândași! Căci Domnul a gândit și a făcut ce a vorbit împotriva locuitorilor Babilonului. 13O, tu
, cel ce locuiești pe ape multe, bogat în vistierii, ți‐a venit sfârșitul, măsura lăcomiei tale. 14Domnul
oștirilor s‐a jurat pe sine, zicând: De nu te voi umple de oameni ca
de lăcuste și de nu vor ridica
un strigăt de război împotriva ta. 15El a făcut
pământul cu puterea sa, a întemeiat lumea cu înțelepciunea sa și a întins
cerurile cu priceperea sa. 16La sunetul
glasului său este un vuiet de ape în ceruri și el ridică
nori de la marginea pământului; el face fulgerele pentru ploaie și scoate vântul din vistieriile sale. 17Orice om
a ajuns dobitoc și n‐are nicio cunoștință; orice argintar este rușinat de chipul său cioplit. Căci chipul
său turnat este o minciună și nu este nicio suflare în ele. 18Ele sunt deșertăciune,
lucru de amăgire; la vremea cercetării lor se vor pierde. 19Partea lui Iacov nu este
ca ele. Căci El este cel ce a întocmit toate lucrurile și Israel este seminția moștenirii lui: numele lui este Domnul oștirilor. 20Tu
ești ciocanul meu și armele de război: și prin tine voi sfărâma neamurile și prin tine voi strica împărățiile. 21Și prin tine voi sfărâma calul și pe călărețul său; 22și prin tine voi sfărâma carul și pe cârmuitorul lui; și prin tine voi sfărâma pe bărbat și pe femeie; și prin tine voi sfărâma pe bătrân
și pe tânăr; și prin tine voi sfărâma pe fecior și pe fecioară; 23și prin tine voi sfărâma pe păstor și turma sa; și prin tine voi sfărâma pe plugar și perechea lui de boi; și prin tine voi sfărâma pe cârmuitori și căpetenii. 24Și voi răsplăti
Babilonului și tuturor locuitorilor Haldeei tot răul pe care l‐au făcut în Sion, înaintea ochilor voștri, zice Domnul. 25Iată, sunt împotriva ta, munte
nimicitor, zice Domnul, care nimicești tot pământul. Îmi voi întinde mâna împotriva ta și te voi prăvăli de pe stânci și te voi face
un munte ars. 26Și nu se va lua din tine piatră de unghi, nici piatră de temelii, căci vei fi
pustiiri veșnice, zice Domnul. 27Ridicați
un steag în țară, sunați din trâmbiță între neamuri, pregătiți
neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile
Araratului, ale Miniului și ale Așchenazului! Puneți împotriva lui o căpetenie. Faceți să înainteze caii ca lăcustele zbârlite! 28Pregătiți împotriva lui neamurile, pe împărații
Mediei, pe căpitanii lor și pe căpeteniile lor și toată țara stăpânirii lor. 29Și țara se cutremură și este în chin de naștere! Căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc ca să prefacă
pământul Babilonului în pustie fără locuitor. 30Vitejii Babilonului au încetat să se bată. Ei stau în întărituri, le‐a pierit puterea, sunt
ca femeile; locuințele lor ard, s‐au rupt
zăvoarele lor. 31Alergător
întâmpină pe alergător și vestitor întâmpină pe vestitor ca să spună împăratului Babilonului că cetatea lui este luată de la capăt la capăt 32și trecătorile
sunt luate și au ars cu foc bălțile și bărbații de război s‐au îngrozit. 33Căci așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Fiica Babilonului este ca
o arie la vremea când se calcă
. Încă puțin și va
veni vremea secerișului său. 34Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m‐a mâncat
, m‐a nimicit, m‐a făcut un vas gol, m‐a înghițit ca un balaur, și‐a umplut pântecele cu desfătările mele, m‐a alungat. 35Asuprirea mea și carnea mea să fie asupra Babilonului, va zice locuitoarea Sionului. Și: Sângele meu să fie asupra locuitorilor din Haldeea, va zice Ierusalimul. 36De aceea așa zice Domnul: Iată, voi lua în mână pricina
ta și voi răzbuna răzbunarea ta și‐i voi usca
marea și‐i voi seca izvorul. 37Și Babilonul
va fi grămezi, un locaș al șacalilor, de groază
și de fluierare, fără locuitor. 38Vor răcni toți ca leii tineri, vor striga ca puii de leu. 39Când vor fi înfierbântați, le voi pregăti băutura și‐i voi îmbăta
ca să se înveselească și să doarmă un somn veșnic și să nu se mai deștepte, zice Domnul. 40Îi voi coborî ca pe miei la junghiere, ca pe berbeci și țapi. 41Cum s‐a luat Șeșacul
! Și cum s‐a prins fala
întregului pământ! Cum a ajuns Babilonul de groază printre neamuri! 42Marea s‐a înălțat peste Babilon, s‐a acoperit de mulțimea
valurilor ei. 43Cetățile
sale au ajuns o pustie, un pământ sec și o pustietate, un pământ în care nu locuiește niciun om și nici fiu de om nu trece prin el. 44Și voi pedepsi
pe Bel în Babilon și voi scoate din gura lui ce a înghițit. Și popoarele nu se vor mai îngrămădi la el și zidul
Babilonului va cădea. 45Ieșiți
din mijlocul lui, poporul meu! Și mântuiți‐vă fiecare sufletul de aprinderea mâniei Domnului! 46Ca nu cumva să vi se moaie inima și să vă temeți de zvonul care se va auzi pe pământ; căci va veni un zvon
într‐un an și după aceea alt zvon la anul și va fi asuprire pe pământ, domn împotriva altui domn. 47De aceea iată, vin zile și voi face judecată
asupra chipurilor cioplite ale Babilonului și toată țara lui va fi rușinată și toți ucișii lui vor cădea în mijlocul lui. 48Și cerurile și pământul
49.13Ap. 18.20
și tot ce este în ele vor cânta de bucurie asupra Babilonului. Căci pustiitorii
vor veni împotriva lui de la miazănoapte, zice Domnul. 49După cum Babilonul a făcut să cadă ucișii lui Israel, tot așa vor cădea la Babilon ucișii întregului pământ. 50Voi, cei scăpați
de sabie, fugiți! Nu stați! Aduceți‐vă aminte de departe de Domnul și să se suie Ierusalimul în inima voastră. 51Suntem rușinați
79.4
, căci am auzit ocări; rușinea ne‐a acoperit fețele; căci străinii au intrat în locașurile sfințite ale casei Domnului. 52De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, și
îmi voi face judecată asupra chipurilor sale cioplite și în toată țara sa vor geme cei răniți de moarte. 53Să se înalțe Babilonul
până la ceruri și să‐și întărească înălțimea tăriei sale: totuși, de la mine va veni un pustiitor împotriva lui, zice Domnul. 54Un glas de strigare
din Babilon și prăpăd mare din țara haldeilor! 55Căci Domnul pustiește Babilonul și a pierdut din mijlocul său glasul cel mare. Și valurile lor mugesc ca niște ape mari, se aude vuietul glasului lor. 56Căci pustiitorul a venit împotriva lui, împotriva Babilonului, și vitejii săi sunt prinși, arcurile lor s‐au frânt. Căci Domnul
Dumnezeul răsplătirilor le răsplătește. 57Și voi îmbăta
pe mai marii săi și pe înțelepții săi și pe dregătorii săi și pe căpeteniile sale și pe vitejii săi și vor dormi somnul de veci și nu se vor deștepta, zice Împăratul
, numele lui este Domnul oștirilor. 58Așa zice Domnul oștirilor: Zidul
cel lat al Babilonului va fi ras cu desăvârșire și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc; și popoarele se vor osteni pentru deșertăciune
și neamurile pentru foc și vor fi obosite. 59Cuvântul pe care l‐a poruncit Ieremia prorocul lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când a mers la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în anul al patrulea al domniei sale; iar Seraia era cel mai mare cămăraș. 60Și Ieremia a scris într‐o carte tot răul care era să vină asupra Babilonului: toate aceste cuvinte care sunt scrise împotriva Babilonului. 61Și Ieremia a zis lui Seraia: Când vei veni la Babilon, vezi și citește toate cuvintele acestea. 62Și să zici: Doamne, tu ai vorbit împotriva locului acestuia că‐l vei nimici așa încât să nu
fie locuitor în el de la om până la dobitoc, ci să fie o pustie veșnică. 63Și va fi așa: când vei sfârși de citit cartea aceasta, să
legi de ea o piatră și s‐o arunci în mijlocul Eufratului. 64Și să zici: Așa se va cufunda Babilonul și nu se va scula din răul pe care‐l voi aduce asupra lui: și vor
fi obosiți.
Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.
Împresurarea a doua a Ierusalimului
521Zedechia era de douăzeci și unu
de ani când a început să domnească și a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Și numele mamei sale era Hamutal, fata lui Ieremia din Libna. 2Și el a făcut ce este rău în ochii Domnului în totul cum făcuse Ioiachim. 3Căci, pentru că mânia Domnului a fost împotriva Ierusalimului și a lui Iuda ca să‐i alunge de la fața sa, Zedechia s‐a răsculat împotriva împăratului Babilonului. 4Și a fost așa: în anul
al nouălea al domniei sale, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit, el și toată oastea lui, împotriva Ierusalimului și au tăbărât împotriva lui și au ridicat o întăritură împotriva lui de jur împrejur. 5Și cetatea a fost împresurată până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia. 6În a noua zi a lunii a patra s‐a întărit foametea în cetate și nu era pâine pentru poporul țării. 7Atunci s‐a făcut o spărtură în cetate și toți bărbații de război au fugit și au ieșit din cetate noaptea pe calea porții care era între cele două ziduri, aproape de grădina împăratului; (și haldeii erau împrejurul cetății) și au apucat pe calea șesului. 8Și oastea haldeilor a urmărit pe împărat și a ajuns pe Zedechia în șesurile Ierihonului și toată oastea lui s‐a împrăștiat de la el. 9Atunci au prins pe împărat
și l‐au dus la împăratul Babilonului în Ribla, în țara Hamatului, și a rostit judecată asupra lui. 10Și împăratul Babilonului a junghiat
pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor săi și a junghiat în Ribla și pe toți mai marii lui Iuda. 11Și a scos ochii lui Zedechia și l‐a legat cu lanțuri de aramă și împăratul Babilonului l‐a dus în Babilon și l‐a pus în închisoare până în ziua morții sale. 12Și în luna a cincea, la
8.19
zece ale lunii, în anul
al nouăsprezecelea al lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit
la Ierusalim Nebuzaradan, capul gărzii domnești, care stătea înaintea împăratului Babilonului. 13Și a ars casa Domnului și casa împăratului și toate casele din Ierusalim și a ars cu foc toate casele mari. 14Și toată oastea haldeilor care era cu capul gărzii domnești a dărâmat toate zidurile Ierusalimului de jur împrejur. 15Și Nebuzaradan
, capul gărzii domnești, a strămutat pe cei mai săraci ai poporului și rămășița poporului care rămăsese în cetate și pe fugarii care trecuseră la împăratul Babilonului și pe rămășița mulțimii. 16Dar din săracii țării, Nebuzaradan, capul gărzii domnești, a lăsat ca să fie lucrători de vie și lucrători de pământ. 17Și haldeii au sfărâmat
stâlpii
de aramă care erau înaintea casei Domnului și picioarele și marea de aramă care era în casa Domnului și au dus toată arama lor în Babilon. 18Au luat și oalele
și lopețile și mucările și farfuriile și lingurile și toate vasele de aramă cu care se făcea slujba. 19Și capul gărzii domnești a luat și strachinile și tămâietorile și farfuriile și oalele și sfeșnicele și lingurile și vasele și tot ce era de aur în aur și ce era de argint în argint. 20Cei doi stâlpi, marea singură și cei doisprezece boi de aramă care erau în loc de picioare, pe care‐i făcuse împăratul Solomon pentru casa Domnului: pentru arama
tuturor vaselor acestora nu era greutate. 21Și cât pentru stâlpi
, înălțimea unui stâlp era de optsprezece coți și un fir de doisprezece coți îl cuprindea; și grosimea lui era de patru degete; era găunos. 22Și deasupra era un căpătâi de aramă și înălțimea unui căpătâi era de cinci coți; și era o rețea și rodii de jur împrejurul căpătâiului, totul de aramă; și la fel pentru stâlpul al doilea și rodii. 23Și erau nouăzeci și șase de rodii spre cele patru vânturi: toate rodiile
din jurul unei rețele erau o sută. 24Și capul
gărzii a luat pe Seraia, întâiul preot, și pe
Țefania, al doilea preot, și pe cei trei păzitori ai pragului. 25Și a luat din cetate un famen care avea privegherea asupra bărbaților de război și șapte bărbați din cei ce vedeau fața împăratului, care se aflau în cetate, și pe scriitorul mai marelui oștii, care scria la oaste pe poporul țării, și șaizeci de bărbați din poporul țării care se aflau în cetate. 26Și Nebuzaradan, capul gărzii domnești, i‐a luat și i‐a dus la împăratul Babilonului, în Ribla. 27Și împăratul Babilonului i‐a lovit și i‐a omorât în Ribla în țara Hamatului. Și Iuda a fost strămutat de pe fața țării sale. 28Acesta este poporul
pe care l‐a strămutat Nebucadnețar în anul al șaptelea
, trei mii douăzeci și trei
de iudei, 29în anul al optsprezecelea
al lui Nebucadnețar, a strămutat din Ierusalim opt sute treizeci și două de suflete. 30În anul al douăzeci și treilea al lui Nebucadnețar, Nebuzaradan, capul gărzii, a strămutat dintre iudei șapte sute patruzeci și cinci de suflete; toate sufletele au fost patru mii șase sute. 31Și a fost așa: în anul al treizeci și șaptelea
al strămutării lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăsprezecea lună, la douăzeci și cinci ale lunii, Evil‐Merodac, împăratul Babilonului, în anul
când a început să domnească, a înălțat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, și l‐a scos din închisoare. 32Și i‐a vorbit cu bunăvoință și a pus scaunul său de domnie deasupra scaunului de domnie al împăraților care erau cu el în Babilon. 33Și i‐a schimbat hainele de închisoare și el a mâncat
pâine înaintea lui necurmat în toate zilele vieții sale. 34Și hrana lui i s‐a dat hrană necurmată din partea împăratului Babilonului, zi de zi, până la ziua morții lui, în toate zilele vieții sale.
