Nelegiuirea Ierusalimului
51Cutreierați ulițele Ierusalimului și vedeți acum și cunoașteți și căutați
în piețele lui dacă puteți afla un om, dacă
este vreunul care să facă dreptatea, care să caute adevănul! Cu adevărat, ei jură
mincinos. 2Și dacă
ei zic: Viu
este Domnul! Cu adevărat jură
mincinos. 3Doamne, oare nu sunt ochii tăi
asupra adevărului? Tu i‐ai lovit
9.13
, dar nu i‐a durut; i‐ai nimicit, dar n‐au voit să se îndrepte; și‐au făcut fețele mai tari decât stânca, n‐au voit
să se întoarcă. 4Atunci am zis: Hotărât, aceștia sunt ticăloși, sunt proști; căci ei nu cunosc
calea Domnului, nici judecata Dumnezeului lor. 5Mă voi duce la cei mari și le voi vorbi. Căci ei
cunosc calea Domnului, judecata Dumnezeului lor. Dar aceștia au sfărâmat
cu totul jugul și au rupt legăturile. 6De aceea leul
din pădure îi va lovi, lupul
serilor îi va pustii, pardosul
le va pândi cetățile: oricine iese din ele va fi sfâșiat: căci fărădelegile lor s‐au înmulțit și abaterile lor s‐au mărit. 7Cum să te iert? Copiii tăi m‐au părăsit și jură
pe cei ce
nu sunt dumnezei. I‐am îndestulat
și au preacurvit și s‐au adunat în cete la casa curvei. 8Cai
bine hrăniți, ei aleargă încoace și încolo, nechează
fiecare după nevasta aproapelui său. 9Să
nu‐i cercetez eu pentru acestea, zice Domnul, și
să nu se răzbune sufletul meu pe un neam ca acesta? 10Suiți‐vă
pe zidurile lui și sfărâmați; dar
să nu nimiciți cu totul. Smulgeți‐i ramurile, căci nu sunt ale Domnului. 11Căci casa
lui Israel și casa lui Iuda s‐au purtat cu necredincioșie împotriva mea, zice Domnul. 12S‐au lepădat
de Domnul și au zis: El nu
este, și nu
va veni rău asupra noastră, nici nu vom vedea sabie, nici foamete. 13Și prorocii se vor face vânt și cuvântul Domnului nu este în ei: așa li se va face. 14De aceea, așa zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Fiindcă vorbiți acest cuvânt, iată,
voi face vorbele mele foc în gura ta și pe poporul acesta lemn, și‐i va mistui. 15Iată, aduc asupra voastră un neam de departe, casă a lui Israel, zice Domnul, un neam
puternic, un neam
străvechi, un neam a cărui limbă n‐o cunoști, nici nu înțelegi ce zice. 16Tolba lui este ca un mormânt deschis; toți sunt viteji. 17Și‐ți vor mânca secerișul
și pâinea, vor mânca pe fiii tăi și pe fetele tale, vor mânca turmele tale și cirezile tale, vor mânca viile tale și smochinii tăi, vor nimici cu sabie cetățile tale cele întărite în care te încredeai. 18Dar chiar în zilele acelea, zice Domnul, nu vă voi nimici
de tot. 19Și va fi așa: când veți zice: Pentru ce
ne‐a făcut Domnul Dumnezeul nostru toate acestea? Atunci le vei zice: Precum m‐ați părăsit
și ați slujit la dumnezei străini în țara voastră, așa veți sluji
unor străini într‐o țară care nu este a voastră. 20Spuneți aceasta în casa lui Iacov și vestiți în Iuda, zicând: 21Ascultați acum acestea, o, popor
nebun și fără inimă, care aveți ochi și nu vedeți, care aveți urechi și n‐auziți. 22Oare nu vă temeți
de mine, zice Domnul, și nu tremurați înaintea mea, care am pus nisipul hotar mării
38.10,11Ps. 104.9Prov. 8.29
, printr‐o poruncă necurmată, și nu se va trece peste ea? Valurile ei se muncesc, dar nu biruiesc și mugesc, dar nu‐l pot trece. 23Dar acest popor are o inimă răzvrătită și îndărătnică. S‐au abătut și s‐au dus. 24Și nu zic în inima lor: Să ne temem acum de Domnul Dumnezeul nostru, care dă ploaie
timpurie
și târzie la vremea sa, care ne păzește
săptămânile hotărâte ale secerișului. 25Nelegiuirile voastre
au îndepărtat aceste lucruri și păcatele voastre au oprit de la voi ce este bun. 26Căci în poporul meu se află oameni răi: ei stau la pândă
cum se pleacă păsărarii; așază o capcană, prind pe oameni. 27Ca o cușcă plină de păsări, așa și casele lor sunt pline de înșelăciune: de aceea s‐au mărit și s‐au îmbogățit. 28S‐au îngrășat,
lucesc, da, întrec măsura în răutate; nu judecă pricina, pricina
orfanului, ca să propășească
; nici dreptul nevoiașilor nu‐l judecă. 29Să nu cercetez
eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, și să nu se răzbune sufletul meu pe un popor ca acesta? 30Ceva înspăimântător
și cumplit se săvârșește în țară: 31prorocii prorocesc minciună
și preoții domnesc cu ajutorul lor: și poporul meu iubește
aceasta. Și ce veți face la sfârșit?
Amenințarea împresurării
61Copii ai lui Beniamin, fugiți din mijlocul Ierusalimului și trâmbițați în Tecoa și ridicați un semn de foc în Bet‐Hacherem
: căci răul
se arata de la miazănoapte și un prăpăd mare. 2Voi stârpi pe cea frumoasă și gingașă, pe fata Sionului. 3Păstorii și turmele lor vor veni la ea; își vor așeza corturile
împotriva ei, în jur; vor paște fiecare în locul lui. 4Pregătiți
războiul împotriva ei. Sculați‐vă și să ne suim la amiază
. Vai de noi, căci ziua s‐a plecat, căci se întind umbrele de seară. 5Sculați‐vă și să ne suim noaptea și să‐i dărâmăm palatele. 6Căci așa a zis Domnul oștirilor: Tăiați copaci și faceți un val împotriva Ierusalimului. Aceasta este cetatea de cercetat. Este plină de apăsare în mijlocul ei. 7Cum își varsă fântâna
apa, așa își varsă ea răutatea: asuprire
și prăpăd se aud în ea; înaintea feței mele sunt necurmat lovitură și rană. 8Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să mi se înstrăineze
sufletul de tine, ca nu cumva să te fac o pustie, o țară nelocuită. 9Așa zice Domnul oștirilor: Vor culege în totul, ca pe o vie, rămășița lui Israel. Pune iar mâna, ca și culegătorul la coșuri! 10Cui să‐i vorbesc și să‐i mărturisesc ca să mă asculte ei? Iată, urechea
le este netăiată împrejur și nu pot s‐audă: iată
, cuvântul Domnului le este o ocară, n‐au plăcere de el. 11De aceea sunt plin
de mânia Domnului; sunt obosit de a o ține. Vars‐o asupra
pruncilor pe uliță și asupra adunării tinerilor; căci și bărbatul și nevasta vor fi luați și bătrânul și cel sătul de zile. 12Și casele
lor vor trece în mâna altora, cu țarinele și nevestele împreună, căci îmi voi întinde mâna împotriva locuitorilor țării, zice Domnul. 13Căci de la cel mai mic al lor până la cel mai mare al lor, fiecare s‐a dedat la lăcomie de
23.11Mica 3.5,11
bani; și de la proroc până la preot, fiecare lucrează cu înșelăciune. 14Și au vindecat cu ușurătate
spărtura fiicei poporului meu, zicând:
Pace, pace! Și nu este pace. 15Oare s‐au rușinat
ei că au făcut urâciune? Nu, nicidecum nu s‐au rușinat, nici nu cunosc ce este să roșească. De aceea vor cădea între cei ce cad; la vremea când îi voi cerceta, se vor poticni, zice Domnul. 16Așa zice Domnul: Stați pe căi și vedeți și întrebați de cărările cele vechi,
care este calea cea bună și umblați pe ea, și veți afla
odihnă pentru sufletele voastre. Dar ei au zis: Nu voim să umblăm pe ea. 17Am pus încă și păzitori peste voi, zicând: Ascultați sunetul trâmbiței. Dar ei au zis: Nu voim să ascultăm
58.1Ezec. 3.17Hab. 2.1
. 18De aceea, auziți, neamurilor, și cunoaște, o, adunare, ce este între ei. 19Auzi
, pământule! Iată, voi aduce rău asupra poporului acestuia, rodul
gândurilor lor; căci n‐au ascultat de cuvintele mele și cât despre legea mea, au lepădat‐o. 20La ce vine la
50.7,8,9Is. 1.11
66.3Amos 5.21Mica 6.6
mine tămâie din Seba
și trestia mirositoare dintr‐o țară depărată? Ardeile
de tot ale voastre nu‐mi sunt bine primite și jertfele voastre nu‐mi plac. 21De aceea așa zice Domnul: Iată, voi pune pietre de poticnire înaintea poporului acestuia și părinții și fiii se vor poticni de ele, vecinul și prietenul lui se vor pierde. 22Așa zice Domnul: Iată, vine un popor din țara de la miazănoapte
și un neam mare va fi trezit de la marginea pământului. 23Ei apucă arcul și sulița; sunt haini și fără milă; glasul lor urlă ca
marea; și călăresc pe cai, fiecare înșirat ca un bărbat pentru luptă, împotriva ta, fiică a Sionului. 24Noi le‐am auzit vestea: mâinile ne‐au slăbit, strâmtorarea
ne‐a cuprins și chin ca al unei femei în facere. 25Nu ieșiți la câmp, nici nu umblați pe cale; căci sabia vrăjmașului, groaza este în orice parte. 26Fată a poporului meu, încinge‐te cu sac
și tăvălește‐te
în cenușă; fă‐ți o jelire
ca pentru un singur fiu, o plângere foarte amară; căci pustiitorul va veni deodată asupra noastră. 27Te‐am pus
în mijlocul poporului meu ca un topitor și un turn, ca să cunoști și să le cercetezi calea. 28Toți sunt neascultători
între neascultători, umblă cu clevetiri
; sunt aramă
și fier; sunt stricați cu toții. 29Foalele suflă tare; plumbul este mistuit de foc; în zadar topesc și iar topesc, căci cei răi nu sunt despărțiți; 30se vor numi argint
lepădat, căci Domnul i‐a lepădat.
Mustrări și amenințări
71Cuvântul care a fost de la
Domnul către Ieremia, zicând: 2Stai în poarta casei Domnului și strigă acolo cuvântul acesta și zi: Auziți cuvântul Domnului, toți din Iuda, care intrați prin porțile acestea ca să vă închinați înaintea Domnului. 3Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Îndreptați‐vă
căile și faptele și vă voi lăsa să locuiți în locul acesta. 4Nu vă încredeți
în cuvinte de minciună, zicând: Templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului sunt acestea! 5Căci dacă vă veți îndrepta într‐adevăr căile și faptele, dacă veți face cu adevărat judecată
între om și aproapele său; 6dacă nu veți asupri pe străinul de loc, pe orfan și pe văduvă și nu veți vărsa sânge nevinovat în locul acesta și nu veți umbla
8.19
11.28
după dumnezei străini spre paguba voastră, 7atunci
vă voi lăsa să locuiți în locul acesta, în țara
pe care am dat‐o părinților voștri, în veci și pe veci. 8Iată, vă încredeți
în cuvinte de minciună
care nu folosesc. 9Ce? Furați,
ucideți, preacurviți, jurați strâmb, ardeți tămâie lui Baal și mergeți după alți dumnezei
pe care nu‐i cunoașteți… 10și apoi veniți
și stați înaintea mea în casa aceasta, care se numește după numele meu
și ziceți: Suntem scăpați!, ca să faceți toate aceste urâciuni? 11Oare casa aceasta
care se numește după numele meu este în ochii voștri o peșteră
de tâlhari? Iată, eu însumi am văzut, zice Domnul. 12Dar duceți‐vă acum la locul
meu care era în Silo, unde
am pus să locuiască numele meu la început, și vedeți ce i‐am făcut
, pentru răutatea poporului meu Israel! 13Și acum, fiindcă ați făcut toate aceste fapte, zice Domnul, și v‐am vorbit, sculându‐mă de dimineață
și vorbind, și n‐ați auzit, și v‐am chemat
66.4
și n‐ați răspuns: 14pentru aceasta voi face casei care se numește după numele meu, în care vă încredeți, și locului pe care vi l‐am dat vouă și părinților voștri, cum am făcut lui Silo
. 15Și vă voi izgoni dinaintea feței mele, cum
am izgonit pe toți frații voștri, pe toată sămânța
lui Efraim. 16De aceea, nu te ruga
pentru poporul acesta și nu ridica nici strigăt sau rugăciune pentru el, nici nu mijloci către mine, căci
nu te voi asculta. 17Nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului? 18Copiii
strâng lemne și părinții aprind focul și femeile frământă aluatul ca să facă turte împărătesei cerurilor și să verse daruri de băutură dumnezeilor
străini, ca să mă întărâte la mânie. 19Oare pe mine mă întărâtă ei
la mânie? zice Domnul. Oare nu pe ei înșiși, spre rușinea fețelor lor? 20De aceea, așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, mânia mea și furia mea se va vărsa asupra locului acestuia, asupra omului și asupra dobitocului, asupra copacilor câmpului și asupra roadelor pământului; și vor arde și nu se vor stinge. 21Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Adăugați
arderile de tot ale voastre la jertfele voastre și mâncați carne. 22Căci n‐am vorbit
despre arderi de tot și jertfe cu părinții voștri, nici nu le‐am poruncit în ziua în care i‐am scos din țara Egiptului. 23Ci le‐am poruncit cuvântul acesta, zicând: Ascultați de glasul
meu și eu vă voi fi
Dumnezeu și voi îmi veți fi popor: și umblați pe toată calea pe care v‐o poruncesc, ca să vă fie bine. 24Dar
n‐au ascultat și nu și‐au plecat urechea, ci au umblat
după sfaturile lor și după învârtoșarea inimii lor rele; și au dat înapoi
și nu înainte. 25Din ziua în care au ieșit părinții voștri din țara Egiptului până în ziua de astăzi v‐am trimis
pe toți slujitorii mei, pe proroci, sculându‐mă în fiecare zi de
dimineață și trimițându‐i. 26Dar nu m‐au ascultat
și nu și‐au plecat urechea și și‐au întărit
grumazul, au făcut
mai rău decât părinții lor. 27Și tu le vei vorbi
toate aceste cuvinte, dar nu te vor asculta; și vei striga la ei, dar nu‐ți vor răspunde. 28Și le vei zice: Acesta este neamul care n‐a ascultat de glasul Domnului Dumnezeului său și care n‐a
primit îndreptarea; adevărul
s‐a pierdut și s‐a stins din gura lor. 29Tunde‐ți
părul, Ierusalime, și leapădă‐l, și înalță un bocet pe înălțimile goale! Căci Domnul a lepădat și a părăsit neamul mâniei sale. 30Căci copiii lui Iuda au făcut rău înaintea mea, zice Domnul. Și‐au pus urâciunile
8.5,6Dan. 9.27
lor în casa care se numește după numele meu, ca s‐o necurățească. 31Și au zidit înălțimile Tofetului
care este în valea fiului lui Hinom, ca să ardă
pe fiii lor și pe fetele lor în foc, ceea ce n‐am poruncit
și nu mi s‐a suit la inimă. 32De aceea, iată
vin zile, zice Domnul, când nu se va mai numi Tofet și Valea fiului lui Hinom, ci Valea Măcelului; și vor înmormânta
în Tofet până nu va mai fi loc. 33Și trupurile moarte
34.20
ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerurilor și fiarelor pământului și nu va fi cine să le sperie. 34Și voi face să înceteze
33.11Ezec. 26.13Osea 2.11Ap. 18.23
din cetățile lui Iuda și din ulițele Ierusalimului glasul bucuriei și glasul veseliei, glasul mirelui și glasul miresei. Căci țara
3.26
va ajunge o pustie.