Mustrări și amenințări
71Cuvântul care a fost de la
Domnul către Ieremia, zicând: 2Stai în poarta casei Domnului și strigă acolo cuvântul acesta și zi: Auziți cuvântul Domnului, toți din Iuda, care intrați prin porțile acestea ca să vă închinați înaintea Domnului. 3Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Îndreptați‐vă
căile și faptele și vă voi lăsa să locuiți în locul acesta. 4Nu vă încredeți
în cuvinte de minciună, zicând: Templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului sunt acestea! 5Căci dacă vă veți îndrepta într‐adevăr căile și faptele, dacă veți face cu adevărat judecată
între om și aproapele său; 6dacă nu veți asupri pe străinul de loc, pe orfan și pe văduvă și nu veți vărsa sânge nevinovat în locul acesta și nu veți umbla
8.19
11.28
după dumnezei străini spre paguba voastră, 7atunci
vă voi lăsa să locuiți în locul acesta, în țara
pe care am dat‐o părinților voștri, în veci și pe veci. 8Iată, vă încredeți
în cuvinte de minciună
care nu folosesc. 9Ce? Furați,
ucideți, preacurviți, jurați strâmb, ardeți tămâie lui Baal și mergeți după alți dumnezei
pe care nu‐i cunoașteți… 10și apoi veniți
și stați înaintea mea în casa aceasta, care se numește după numele meu
și ziceți: Suntem scăpați!, ca să faceți toate aceste urâciuni? 11Oare casa aceasta
care se numește după numele meu este în ochii voștri o peșteră
de tâlhari? Iată, eu însumi am văzut, zice Domnul. 12Dar duceți‐vă acum la locul
meu care era în Silo, unde
am pus să locuiască numele meu la început, și vedeți ce i‐am făcut
, pentru răutatea poporului meu Israel! 13Și acum, fiindcă ați făcut toate aceste fapte, zice Domnul, și v‐am vorbit, sculându‐mă de dimineață
și vorbind, și n‐ați auzit, și v‐am chemat
66.4
și n‐ați răspuns: 14pentru aceasta voi face casei care se numește după numele meu, în care vă încredeți, și locului pe care vi l‐am dat vouă și părinților voștri, cum am făcut lui Silo
. 15Și vă voi izgoni dinaintea feței mele, cum
am izgonit pe toți frații voștri, pe toată sămânța
lui Efraim. 16De aceea, nu te ruga
pentru poporul acesta și nu ridica nici strigăt sau rugăciune pentru el, nici nu mijloci către mine, căci
nu te voi asculta. 17Nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului? 18Copiii
strâng lemne și părinții aprind focul și femeile frământă aluatul ca să facă turte împărătesei cerurilor și să verse daruri de băutură dumnezeilor
străini, ca să mă întărâte la mânie. 19Oare pe mine mă întărâtă ei
la mânie? zice Domnul. Oare nu pe ei înșiși, spre rușinea fețelor lor? 20De aceea, așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, mânia mea și furia mea se va vărsa asupra locului acestuia, asupra omului și asupra dobitocului, asupra copacilor câmpului și asupra roadelor pământului; și vor arde și nu se vor stinge. 21Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Adăugați
arderile de tot ale voastre la jertfele voastre și mâncați carne. 22Căci n‐am vorbit
despre arderi de tot și jertfe cu părinții voștri, nici nu le‐am poruncit în ziua în care i‐am scos din țara Egiptului. 23Ci le‐am poruncit cuvântul acesta, zicând: Ascultați de glasul
meu și eu vă voi fi
Dumnezeu și voi îmi veți fi popor: și umblați pe toată calea pe care v‐o poruncesc, ca să vă fie bine. 24Dar
n‐au ascultat și nu și‐au plecat urechea, ci au umblat
după sfaturile lor și după învârtoșarea inimii lor rele; și au dat înapoi
și nu înainte. 25Din ziua în care au ieșit părinții voștri din țara Egiptului până în ziua de astăzi v‐am trimis
pe toți slujitorii mei, pe proroci, sculându‐mă în fiecare zi de
dimineață și trimițându‐i. 26Dar nu m‐au ascultat
și nu și‐au plecat urechea și și‐au întărit
grumazul, au făcut
mai rău decât părinții lor. 27Și tu le vei vorbi
toate aceste cuvinte, dar nu te vor asculta; și vei striga la ei, dar nu‐ți vor răspunde. 28Și le vei zice: Acesta este neamul care n‐a ascultat de glasul Domnului Dumnezeului său și care n‐a
primit îndreptarea; adevărul
s‐a pierdut și s‐a stins din gura lor. 29Tunde‐ți
părul, Ierusalime, și leapădă‐l, și înalță un bocet pe înălțimile goale! Căci Domnul a lepădat și a părăsit neamul mâniei sale. 30Căci copiii lui Iuda au făcut rău înaintea mea, zice Domnul. Și‐au pus urâciunile
8.5,6Dan. 9.27
lor în casa care se numește după numele meu, ca s‐o necurățească. 31Și au zidit înălțimile Tofetului
care este în valea fiului lui Hinom, ca să ardă
pe fiii lor și pe fetele lor în foc, ceea ce n‐am poruncit
și nu mi s‐a suit la inimă. 32De aceea, iată
vin zile, zice Domnul, când nu se va mai numi Tofet și Valea fiului lui Hinom, ci Valea Măcelului; și vor înmormânta
în Tofet până nu va mai fi loc. 33Și trupurile moarte
34.20
ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerurilor și fiarelor pământului și nu va fi cine să le sperie. 34Și voi face să înceteze
33.11Ezec. 26.13Osea 2.11Ap. 18.23
din cetățile lui Iuda și din ulițele Ierusalimului glasul bucuriei și glasul veseliei, glasul mirelui și glasul miresei. Căci țara
3.26
va ajunge o pustie.
Nerușinarea lui Iuda
81În vremea aceea, zice Domnul, vor scoate oasele împăraților lui Iuda și oasele mai marilor lui și oasele preoților și oasele prorocilor și oasele locuitorilor Ierusalimului, din mormintele lor. 2Și le vor întinde în fața soarelui și în fața lunii și în fața întregii oști a cerurilor pe care le‐au iubit și cărora le‐au slujit
și după care au umblat și pe care le‐au căutat și cărora li s‐au închinat. Nu vor fi adunate
și nu vor fi înmormântate; vor fi gunoi
pe fața pământului. 3Și toată rămășița va alege mai bine moartea
7.15,16Ap. 9.6
decât viața, cei ce vor rămâne din această familie rea, care vor rămâne în toate locurile unde i‐am alungat, zice Domnul oștirilor. 4Și iarăși să le zici: Așa zice Domnul: Oare vor cădea oamenii și nu se vor scula? Se va abate cineva și nu se întoarce? 5De ce, deci, poporul acesta al Ierusalimului s‐a abătut cu o abatere
necurmată? Ei țin tare la înșelăciune,
nu voiesc să se întoarcă
. 6Am
ascultat și am auzit: nu vorbesc drept. Nimeni nu se căiește de răutatea sa zicând: Ce am făcut? Fiecare se întoarce la alergătura sa ca un cal care se năpustește în luptă. 7Chiar și barza
în ceruri își cunoaște vremile; și turturica
și rândunica și cocostârcul își păzesc vremea venirii lor; dar poporul meu
nu cunoaște legea Domnului. 8Cum ziceți: Suntem înțelepți și Legea
Domnului este cu noi? Dar iată, pana mincinoasă a cărturarilor a lucrat cu neadevăr. 9Înțelepții
sunt rușinați, se înspăimântă și sunt prinși. Iată, ei au disprețuit cuvântul Domnului și ce înțelepciune este în ei? 10De aceea voi da nevestele
lor altora, țarinele lor, celor ce le vor stăpâni; căci fiecare, de la cel mai mic până la cel mai mare, este dedat la lăcomie de bani
; de la proroc până la preot, fiecare lucrează înșelăciune. 11Și au vindecat cu ușurătate
rana fiicei poporului meu, zicând: Pace
! Pace! Și nu era pace. 12Oare s‐au rușinat
ei când au făcut urâciune? Nu, nicidecum nu s‐au rușinat și nu cunosc ce este roșirea. De aceea vor cădea printre cei ce cad; la vremea cercetării lor vor cădea, zice Domnul. 13Îi voi mistui cu totul, zice Domnul: Nu vor fi struguri în viță
, nici smochine pe smochini
; și frunza se va veșteji; și le‐am dat celor ce vor trece peste ei. 14De ce ședem liniștiți? Adunați‐vă
și să intrăm în cetățile întărite și să tăcem acolo. Căci Domnul Dumnezeul nostru ne‐a adus la tăcere și ne‐a dat să bem apă de fiere
. Căci am păcătuit împotriva Domnului. 15Am așteptat
pace, dar nu este niciun bine. Vreme de vindecare și iată, spaimă! 16Sforăitul cailor lui se aude de la Dan
: tot pământul tremură de sunetul nechezatului
celor puternici ai lui; și au venit și au mâncat țara și tot ce este în ea, cetatea și locuitorii ei. 17Căci iată, voi trimite între voi șerpi, năpârci, pe care nu
vor fi descântece și vă vor mușca, zice Domnul. 18O, mângâierea mea în întristarea mea! Îmi bolește inima în mine. 19Iată glasul strigătului fiicei poporului meu dintr‐o țară
foarte depărtată: Oare nu este Domnul în Sion? Nu este Împăratul lui în el? De ce m‐au întărâtat
prin chipurile lor cioplite, prin deșertăciuni străine? 20A trecut secerișul, s‐a sfârșit vara și nu suntem mântuiți. 21Sunt zdrobit
de zdrobirea fiicei poporului meu; merg jelind
; m‐a cuprins spaima! 22Oare nu este leac alinător
43.11
în Galaad? Oare nu este acolo vreun doctor? De ce nu se face vindecarea fiicei poporului meu?
Tânguire pentru stricăciunea poporului
91Ah, de mi‐ar fi capul
14.17Plâng. 2.11
3.48
ape și ochii izvor de lacrimi, ca să plâng zi și noapte pe ucișii fiicei poporului meu! 2O, de aș avea un loc de poposire pentru călătorii în pustie, ca să las pe poporul meu și să mă duc de la el! Căci toți sunt preacurvari
, o adunare de oameni vânzători! 3Și își întind
limba, arcul lor de minciună, și sunt viteji în țară, dar nu
pentru adevăr, căci merg din rău în rău și pe mine nu mă cunosc, zice Domnul. 4Păziți‐vă
fiecare de aproapele său și nu vă încredeți în niciun frate. Căci fiecare frate numai înșală și orice prieten umblă cu
clevetiri. 5Și înșală fiecare pe aproapele său și nu vorbesc adevărul; și își deprind limba să vorbească minciuni, se ostenesc să facă nelegiuire. 6Locuința ta este în mijlocul înșelăciunii; de înșelăciune nu voiesc să mă cunoască, zice Domnul. 7De aceea, așa zice Domnul oștirilor: Iată, îi voi topi
și‐i voi cerca; căci ce să fac
pentru fiica poporului meu? 8Limba lor este o săgeată ucigătoare; vorbește
120.3
amăgire, fiecare vorbește
55.21
aproapelui său de pace cu gura, dar în inimă îl pândește. 9Să nu‐i cercetez
eu pentru aceste lucruri? zice Domnul: să nu‐și răzbune sufletul meu pe un neam ca acesta? 10Pentru munți voi ridica o plângere și o jelanie și pentru pășunile pustiei
o bocire. Căci sunt arse încât niciun om nu trece prin ele și nu se aude glasul vitelor. Păsările cerurilor și dobitoacele
au fugit, s‐au dus. 11Și voi face Ierusalimul grămezi
, o locuință de șacali
34.13
, și voi face cetățile lui Iuda o pustie fără locuitori. 12Cine
este omul înțelept, ca să înțeleagă aceasta? Și către cine a vorbit gura Domnului ca s‐o spună? Pentru ce este pierdută țara, arsă ca o pustie, încât nimeni nu trece prin ea? 13Și Domnul a zis: Pentru că au părăsit legea mea, pe care le‐am pus‐o înainte, și n‐au ascultat de glasul meu, nici n‐au umblat după el. 14Ci au umblat
după învârtoșarea inimii lor și după Baali, cum i‐au
învățat părinții lor. 15De aceea, așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi hrăni
pe acest popor cu pelin
și‐i voi adăpa cu apă de fiere, 16și‐i voi împrăștia
printre neamurile pe care nici ei, nici părinții lor nu le‐au cunoscut. Și voi trimite
sabia în urma lor până când îi voi nimici. 17Așa zice Domnul oștirilor: Vedeți și chemați plângătoarele
ca să vină. Și trimiteți după femeile iscusite ca să vină. 18Și să se grăbească și să ridice plângere pentru noi, ca să ne curgă
ochii de lacrimi, și pleoapele noastre să izvorască ape. 19Căci un glas de jale se aude din Sion: Cât suntem de prădați! Foarte rușinați!
20.22
Căci am părăsit țara; căci ne‐au surpat locuințele. 20Ascultați deci, femeilor, cuvântul Domnului, și să primească urechea voastră cuvântul gurii sale și învățați pe fiicele voastre plângere și fiecare pe vecina sa cântarea de jale. 21Căci moartea s‐a suit prin ferestrele noastre, a intrat în palatele noastre ca să stârpească pe prunci
din uliță și pe tineri din drumuri largi. 22Vorbește: Așa zice Domnul: Da, trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul
pe ogorul deschis și ca snopul în urma secerătorului și nimeni nu‐i va aduna. 23Așa zice Domnul: Să nu se laude înțeleptul
cu înțelepciunea sa și să nu se laude cel puternic cu puterea sa; să nu se laude bogatul cu bogăția sa; 24ci
cel ce se laudă să se laude cu aceasta, că înțelege și mă cunoaște că eu sunt Domnul care face îndurare, judecată și dreptate pe pământ, căci
7.18
în aceasta mă desfătez, zice Domnul. 25Iată, vin zile, zice Domnul, când
voi cerceta pe toți care sunt tăiați împrejur în netăierea lor împrejur; 26pe Egipt, pe Iuda și pe Edom, pe copiii lui Amon și pe Moab, și pe toți care își taie
laturile părului lor, care locuiesc în pustie. Căci toate neamurile sunt netăiate împrejur și toată casa lui Israel este
netăiată împrejur la inimă.