Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
12

Maria îi toarnă mir pe picioare

121Isus deci cu șase zile mai înainte de Paști a venit la Betania, unde

12.1
Cap. 11.1, 43.
era Lazăr, pe care îl sculase Isus dintre cei morți. 2I‐au
12.2
Mat. 26.6Mc. 14.3
făcut deci o cină acolo și Marta slujea iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu el. 3Maria
12.3
Lc. 10.38,39
deci a luat un litru de mir de nard adevărat foarte scump și a uns picioarele lui Isus și i‐a șters picioarele cu părul ei: și casa s‐a umplut de mirosul mirului. 4Și Iuda Iscarioteanul, al lui Simon, unul dintre ucenicii lui, care avea să‐l dea prins, zice: 5Pentru ce nu s‐a vândut acest mir cu trei sute de dinari și să se fi dat la săraci? 6Dar a zis aceasta nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și având
12.6
Cap. 13.29.
punga, îndepărta cele aruncate în ea. 7Deci Isus a zis: Las‐o; ea l‐a păstrat pentru ziua înmormântării mele. 8Căci pe
12.8
Mat. 26.11Mc. 14.7
săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți totdeauna. 9Deci gloată multă dintre iudei a aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr pe
12.9
Cap. 11.43, 44.
care îl sculase dintre cei morți. 10Și mai marii
12.10
Lc. 16.31
preoților s‐au sfătuit ca să omoare și pe Lazăr. 11Căci
12.11
Cap. 11.45. Vers. 18.
din pricina lui mulți plecau de la iudei și credeau în Isus.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

12A doua zi

12.12
Mat. 21.8Mc. 11.8Lc. 19.35,36
gloată multă, care era venită la sărbătoare, când au auzit că Isus vine la Ierusalim, 13au luat ramuri de finici și i‐au ieșit în întâmpinare și strigau: Osana
12.13
Ps. 118.25,26
, binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israel. 14Și Isus, găsind
12.14
Mat. 21.7
un măgar tânăr, a șezut pe el, după cum este scris: 15Nu
12.15
Zah. 9.9
te teme, fiica Sionului, iată Împăratul tău vine șezând pe mânzul măgăriței. 16Dar ucenicii săi n‐au
12.16
Lc. 18.34
înțeles acestea la început, ci
12.16
Cap. 7.39.
când a fost proslăvit Isus, atunci și‐au
12.16
Cap. 14.26.
adus aminte că acestea erau scrise pentru el și îi făcuseră acestea. 17Deci gloata care era cu el mărturisea că a chemat pe Lazăr din mormânt și l‐a sculat dintre cei morți. 18Pentru
12.18
Vers. 11.
aceasta l‐a și întâmpinat gloata, căci a auzit că el făcuse semnul acesta. 19Deci fariseii au zis între ei înșiși: Vedeți
12.19
Cap. 11.47, 48.
că nu folosiți nimic; iată, lumea a plecat după el.

Isus vorbește de moartea sa

20Și erau niște

12.20
Fapte. 17.4
greci dintre cei ce
12.20
1 Reg. 8.41,42Fapte. 8.27
se suie ca să se închine la sărbătoare. 21Aceștia deci au venit la Filip, care
12.21
Cap. 1.44.
era din Betsaida Galileei, și l‐au rugat, zicând: Domnule, voim să vedem pe Isus. 22Filip vine și spune lui Andrei: Andrei și Filip vin și spun lui Isus. 23Iar Isus le răspunde zicând: A
12.23
Cap. 13.32;
venit ceasul ca să fie proslăvit Fiul omului. 24Adevărat, adevărat vă spun, dacă grăuntele
12.24
1 Cor. 15.36
de grâu care a căzut pe pământ nu va muri, rămâne numai el, dar dacă va muri, aduce rod mult. 25Cine
12.25
Mat. 10.39
16.25Mc. 8.35Lc. 9.24
17.33
își iubește viața, o pierde și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26Dacă îmi slujește cineva, să mă urmeze; și unde
12.26
Cap. 14.3;
sunt eu, acolo va fi și slujitorul meu; dacă‐mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. 27Acum
12.27
Mat. 26.38,39Lc. 12.50
sufletul îmi este tulburat și ce să zic? Tată, scapă‐mă din ceasul acesta. Dar
12.27
Lc. 22.53
pentru aceasta am venit la ceasul acesta. 28Tată, proslăvește numele tău. Un glas a venit deci
12.28
Mat. 3.17
din cer: L‐am și proslăvit și iarăși îl voi proslăvi. 29Deci gloata care sta și a auzit, zicea: A fost tunet. Alții ziceau: Un înger i‐a vorbit. 30Isus a răspuns și a zis: Nu pentru mine a fost glasul acesta
12.30
Cap. 11.42.
, ci pentru voi. 31Acum este judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul
12.31
Mat. 12.29Lc. 10.1816.11Fapte. 26.182 Cor. 4.4Ef. 2.2
6.12
lumii acesteia va fi aruncat afară. 32Și eu îndată ce
12.32
Cap. 3.14;
voi fi înălțat de pe pământ, voi trage pe
12.32
Rom. 5.18Evr. 2.9
toți la mine. 33Iar aceasta
12.33
Cap. 18.32.
o zicea însemnând cu ce moarte avea să moară. 34Deci gloata i‐a răspuns: Noi
12.34
Ps. 89.36,37
110.4Is. 9.7
35.8Ezec. 37.25Dan. 2.44
7.14,27Mica 4.7
am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac și cum zici tu că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului? 35Isus deci le‐a zis: Lumina este
12.35
Cap. 1.9;
între voi încă puțină vreme. Umblați
12.35
Ier. 13.16Ef. 5.8
cât aveți lumina, ca să nu vă apuce întunericul; și cine
12.35
Cap. 11.10.
umblă în întuneric nu știe încotro merge. 36Cât aveți lumina, credeți în lumină, ca să vă faceți fii
12.36
Lc. 16.8Ef. 5.81 Tes. 5.51 In. 2.9‐11
ai luminii. Isus a vorbit acestea și a plecat și s‐a
12.36
Cap. 8.59;
ascuns de ei.

Necredința iudeilor

37Dar deși făcuse atâtea semne înaintea lor, nu credeau în el, 38ca să se împlinească cuvântul lui Isaia prorocul pe care l‐a zis: Doamne

12.38
Is. 53.1Rom. 10.16
, cine a crezut ce a auzit de la noi? Și cui a fost descoperit brațul Domnului? 39De aceea nu puteau crede, căci Isaia a zis iarăși: 40Le‐a
12.40
Is. 6.9,10Mat. 13.14
orbit ochii și le‐a învârtoșat inima ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și să nu se întoarcă și eu îi voi vindeca. 41Isaia a zis acestea
12.41
Is. 6.1
pentru că a văzut slava lui și a vorbit despre el. 42Totuși chiar dintre mai mari mulți au crezut în el, dar din pricina fariseilor
12.42
Cap. 7.13;
nu‐l mărturiseau, ca să nu fie dați afară din sinagogă. 43Căci
12.43
Cap. 5.44.
au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. 44Și Isus a strigat și a zis: Cine
12.44
Cap. 5.44.
crede în mine, nu crede în mine, ci în cel ce m‐a trimis pe mine. 45Și cine
12.45
Cap. 14.9.
mă vede pe mine, vede pe cel ce m‐a trimis pe mine. 46Eu
12.46
Cap. 3.19;
am venit lumină în lume, ca oricine care crede în mine să nu rămână în întuneric. 47Și dacă va auzi cineva cuvintele mele și nu le va păzi, eu
12.47
Cap. 5.45, 8.15, 26.
nu‐l judec; căci n‐am
12.47
Cap. 3.17.
venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea. 48Cine
12.48
Lc. 10.16
mă disprețuește pe mine și nu primește cuvintele mele, are cine să‐l judece: cuvântul
12.48
Deut. 18.19Mc. 16.16
pe care l‐am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi. 49Căci eu
12.49
Cap. 8.38;
n‐am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl care m‐a trimis, el însuși mi‐a dat poruncă ce
12.49
Deut. 18.18
să zic și ce să vorbesc. 50Și știu că porunca lui este viață veșnică. Deci cele ce vorbesc eu, vorbesc așa cum mi‐a spus Tatăl.