Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
11

Învierea lui Lazăr

111Și era un oarecare om bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei

11.1
Lc. 10.38,39
și al Martei, sora ei. 2Iar Maria era
11.2
Mat. 26.7Mc. 14.3
aceea care a uns cu mir pe Domnul și i‐a șters picioarele cu părul ei, al cărui frate Lazăr era bolnav. 3Deci surorile au trimis la el zicând: Doamne, iată, acela pe care‐l iubești este bolnav. 4Și când a auzit Isus, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci
11.4
Cap. 9.3. Vers. 40.
pentru slava lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea. 5Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6Deci după ce a auzit că este bolnav, atunci a
11.6
Cap. 10.40.
rămas două zile în locul unde era. 7Apoi după aceasta zice ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea. 8Ucenicii îi zic: Rabi, acum
11.8
Cap. 10.31.
căutau să te omoare cu pietre iudeii și iar te duci acolo? 9Isus a răspuns: Oare nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă
11.9
Cap. 9.4.
umblă cineva ziua, nu se poticnește, căci vede lumina lumii acesteia. 10Dar dacă
11.10
Cap. 12.35.
umblă cineva noaptea, se poticnește căci lumina nu este în el. 11A zis acestea și după aceea le zice: Lazăr, prietenul nostru, a adormit
11.11
Deut. 31.16Dan. 12.2Mat. 9.24Fapte. 7.601 Cor. 15.18,51
; dar mă duc ca să‐l deștept din somn. 12Ucenicii deci i‐au zis: Doamne, dacă a adormit, va fi scăpat. 13Dar Isus vorbise despre moartea lui și ei au socotit că vorbește despre adormirea somnului. 14Atunci Isus deci le‐a spus pe față: Lazăr a murit. 15Și mă bucur pentru voi că nu eram acolo ca să credeți; să mergem deci la el. 16Deci Toma, care se zice Geamăn, a zis celor ce erau ucenici împreună cu el: Să mergem și noi ca să murim cu el. 17Când a venit deci Isus, l‐a aflat fiind de patru zile în mormânt. 18Și Betania era aproape de Ierusalim ca la cincisprezece stadii. 19Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru fratele lor. 20Deci Marta, îndată ce a auzit că vine Isus, i‐a ieșit înainte, iar Maria ședea jos în casă. 21Și Marta a zis către Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, n‐ar fi murit fratele meu. 22Și chiar acum știu că oricâte
11.22
Cap. 9.31.
vei cere de la Dumnezeu, îți va da Dumnezeu. 23Isus îi zice: Fratele tău va învia. 24Marta îi zice: Știu
11.24
Lc. 14.14
că va învia la înviere, în ziua de apoi. 25Isus i‐a zis: Eu sunt învierea
11.25
Cap. 5.21;
și viața
11.25
Cap. 1.4;
. Cine
11.25
Cap. 3.36.
crede în mine va trăi chiar dacă va muri. 26Și oricine care trăiește și crede în mine, nu va muri în veac; crezi aceasta? 27Ea îi zice: Da, Doamne; eu am crezut
11.27
Mat. 16.16
că tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, cel ce vine în lume. 28Și când a zis aceasta, a plecat și a chemat pe Maria, sora ei, spunând în ascuns: Învățătorul este aici și te cheamă. 29Iar aceea îndată ce a auzit, se scoală în grabă și vine la el. 30(Și Isus încă nu venise în sat, ci era încă în locul unde îi ieșise Marta înainte). 31Deci iudeii
11.31
Vers. 19.
, care erau cu ea în casă și o mângâiau, când au văzut că Maria s‐a sculat în grabă și a ieșit, au urmat‐o socotind că se duce la mormânt ca să plângă acolo. 32Maria deci îndată ce a venit unde era Isus și l‐a văzut, i‐a căzut la picioare zicându‐i: Doamne
11.32
Vers. 21.
, dacă ai fi fost aici, nu mi‐ar fi murit fratele. 33Isus deci, când a văzut‐o plângând și pe iudeii care veniseră împreună cu ea, plângând, a gemut în duhul său și s‐a tulburat 34și a zis: Unde l‐ați pus? Ei îi zic: Doamne, vino și vezi. 35Isus a lăcrimat
11.35
Lc. 19.41
. 36Deci iudeii ziceau: Iată cum îl iubea! 37Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea oare acesta, care
11.37
Cap. 9.6.
a deschis ochii orbului, să facă și pe acesta să nu moară? 38Isus deci gemând iarăși în sine, vine la mormânt; și era o peșteră și era pusă o piatră peste ea. 39Isus zice: Ridicați piatra. Marta, sora celui mort, îi zice: Doamne, acum miroase rău, căci este a patra zi. 40Isus îi zice: Nu ți‐am spus că dacă vei crede vei
11.40
Vers. 4.23.
vedea slava lui Dumnezeu? 41Au ridicat deci piatra. Iar Isus a ridicat ochii în sus și a zis: Tată, îți mulțumesc că m‐ai ascultat. 42Și eu știam că totdeauna mă asculți; dar am zis pentru
11.42
Cap. 12.30.
gloata ce stă împrejur ca să creadă că tu m‐ai trimis. 43Și când a zis acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! 44Mortul a ieșit legat la picioare și mâini cu fâșii de pânză și fața
11.44
Cap. 20.7.
lui era înfășurată cu un ștergar. Isus le zice: Deslegați‐l și lăsați‐l să se ducă. 45Mulți deci dintre iudei, care au venit la Maria și
11.45
Cap. 2.23;
au văzut ce făcuse, au crezut în el.

Sinedriul hotărăște să‐l omoare

46Iar unii dintre ei au plecat la farisei și le‐au spus cele ce făcuse Isus. 47Deci

11.47
Ps. 2.2Mat. 26.3Mc. 14.1Lc. 22.2
mai marii preoților și fariseii au adunat sinedriul și ziceau: Ce
11.47
Cap. 12.19.
facem, căci omul acesta face multe semne? 48Dacă îl lăsăm așa, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua și locul și neamul. 49Iar unul oarecare din ei, Caiafa
11.49
Lc. 3.2Fapte. 4.6
, fiind mare preot în anul acela, le‐a zis: Voi nu știți nimic, 50nici nu
11.50
Cap. 18.14.
cumpăniți cu mintea că vă este de folos ca să moară un singur om pentru popor și să nu piară tot neamul. 51Și aceasta n‐a zis‐o de la sine însuși, ci fiind mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam 52și
11.52
Is. 49.61 In. 2.2
nu numai pentru neam, ci
11.52
Cap. 10.16.
și ca să adune într‐una pe copiii lui Dumnezeu cei împrăștiați. 53Din ziua aceea deci s‐au sfătuit ca să‐l omoare. 54Isus deci
11.54
Cap. 4.1, 3;
nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul aproape de pustie, într‐o cetate numită Efraim
11.54
2 Cron. 13.19
, și acolo rămânea cu ucenicii.

Isus așteptat la Ierusalim

55Și Paștile iudeilor erau

11.55
Cap. 2.13;
aproape și mulți de la țară s‐au suit la Ierusalim mai înainte de Paști ca să se curățească. 56
11.56
Cap. 7.11. Vers. 8.
Căutau deci pe Isus și vorbeau unii cu alții stând în Templu: Ce vi se pare? Că n‐are să vină nicidecum la sărbătoare? 57Și mai marii preoților și fariseii dăduseră porunci că, dacă știe cineva unde este, să arate, ca să‐l prindă.

12

Maria îi toarnă mir pe picioare

121Isus deci cu șase zile mai înainte de Paști a venit la Betania, unde

12.1
Cap. 11.1, 43.
era Lazăr, pe care îl sculase Isus dintre cei morți. 2I‐au
12.2
Mat. 26.6Mc. 14.3
făcut deci o cină acolo și Marta slujea iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu el. 3Maria
12.3
Lc. 10.38,39
deci a luat un litru de mir de nard adevărat foarte scump și a uns picioarele lui Isus și i‐a șters picioarele cu părul ei: și casa s‐a umplut de mirosul mirului. 4Și Iuda Iscarioteanul, al lui Simon, unul dintre ucenicii lui, care avea să‐l dea prins, zice: 5Pentru ce nu s‐a vândut acest mir cu trei sute de dinari și să se fi dat la săraci? 6Dar a zis aceasta nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și având
12.6
Cap. 13.29.
punga, îndepărta cele aruncate în ea. 7Deci Isus a zis: Las‐o; ea l‐a păstrat pentru ziua înmormântării mele. 8Căci pe
12.8
Mat. 26.11Mc. 14.7
săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți totdeauna. 9Deci gloată multă dintre iudei a aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr pe
12.9
Cap. 11.43, 44.
care îl sculase dintre cei morți. 10Și mai marii
12.10
Lc. 16.31
preoților s‐au sfătuit ca să omoare și pe Lazăr. 11Căci
12.11
Cap. 11.45. Vers. 18.
din pricina lui mulți plecau de la iudei și credeau în Isus.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

12A doua zi

12.12
Mat. 21.8Mc. 11.8Lc. 19.35,36
gloată multă, care era venită la sărbătoare, când au auzit că Isus vine la Ierusalim, 13au luat ramuri de finici și i‐au ieșit în întâmpinare și strigau: Osana
12.13
Ps. 118.25,26
, binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israel. 14Și Isus, găsind
12.14
Mat. 21.7
un măgar tânăr, a șezut pe el, după cum este scris: 15Nu
12.15
Zah. 9.9
te teme, fiica Sionului, iată Împăratul tău vine șezând pe mânzul măgăriței. 16Dar ucenicii săi n‐au
12.16
Lc. 18.34
înțeles acestea la început, ci
12.16
Cap. 7.39.
când a fost proslăvit Isus, atunci și‐au
12.16
Cap. 14.26.
adus aminte că acestea erau scrise pentru el și îi făcuseră acestea. 17Deci gloata care era cu el mărturisea că a chemat pe Lazăr din mormânt și l‐a sculat dintre cei morți. 18Pentru
12.18
Vers. 11.
aceasta l‐a și întâmpinat gloata, căci a auzit că el făcuse semnul acesta. 19Deci fariseii au zis între ei înșiși: Vedeți
12.19
Cap. 11.47, 48.
că nu folosiți nimic; iată, lumea a plecat după el.

Isus vorbește de moartea sa

20Și erau niște

12.20
Fapte. 17.4
greci dintre cei ce
12.20
1 Reg. 8.41,42Fapte. 8.27
se suie ca să se închine la sărbătoare. 21Aceștia deci au venit la Filip, care
12.21
Cap. 1.44.
era din Betsaida Galileei, și l‐au rugat, zicând: Domnule, voim să vedem pe Isus. 22Filip vine și spune lui Andrei: Andrei și Filip vin și spun lui Isus. 23Iar Isus le răspunde zicând: A
12.23
Cap. 13.32;
venit ceasul ca să fie proslăvit Fiul omului. 24Adevărat, adevărat vă spun, dacă grăuntele
12.24
1 Cor. 15.36
de grâu care a căzut pe pământ nu va muri, rămâne numai el, dar dacă va muri, aduce rod mult. 25Cine
12.25
Mat. 10.39
16.25Mc. 8.35Lc. 9.24
17.33
își iubește viața, o pierde și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26Dacă îmi slujește cineva, să mă urmeze; și unde
12.26
Cap. 14.3;
sunt eu, acolo va fi și slujitorul meu; dacă‐mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. 27Acum
12.27
Mat. 26.38,39Lc. 12.50
sufletul îmi este tulburat și ce să zic? Tată, scapă‐mă din ceasul acesta. Dar
12.27
Lc. 22.53
pentru aceasta am venit la ceasul acesta. 28Tată, proslăvește numele tău. Un glas a venit deci
12.28
Mat. 3.17
din cer: L‐am și proslăvit și iarăși îl voi proslăvi. 29Deci gloata care sta și a auzit, zicea: A fost tunet. Alții ziceau: Un înger i‐a vorbit. 30Isus a răspuns și a zis: Nu pentru mine a fost glasul acesta
12.30
Cap. 11.42.
, ci pentru voi. 31Acum este judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul
12.31
Mat. 12.29Lc. 10.1816.11Fapte. 26.182 Cor. 4.4Ef. 2.2
6.12
lumii acesteia va fi aruncat afară. 32Și eu îndată ce
12.32
Cap. 3.14;
voi fi înălțat de pe pământ, voi trage pe
12.32
Rom. 5.18Evr. 2.9
toți la mine. 33Iar aceasta
12.33
Cap. 18.32.
o zicea însemnând cu ce moarte avea să moară. 34Deci gloata i‐a răspuns: Noi
12.34
Ps. 89.36,37
110.4Is. 9.7
35.8Ezec. 37.25Dan. 2.44
7.14,27Mica 4.7
am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac și cum zici tu că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului? 35Isus deci le‐a zis: Lumina este
12.35
Cap. 1.9;
între voi încă puțină vreme. Umblați
12.35
Ier. 13.16Ef. 5.8
cât aveți lumina, ca să nu vă apuce întunericul; și cine
12.35
Cap. 11.10.
umblă în întuneric nu știe încotro merge. 36Cât aveți lumina, credeți în lumină, ca să vă faceți fii
12.36
Lc. 16.8Ef. 5.81 Tes. 5.51 In. 2.9‐11
ai luminii. Isus a vorbit acestea și a plecat și s‐a
12.36
Cap. 8.59;
ascuns de ei.

Necredința iudeilor

37Dar deși făcuse atâtea semne înaintea lor, nu credeau în el, 38ca să se împlinească cuvântul lui Isaia prorocul pe care l‐a zis: Doamne

12.38
Is. 53.1Rom. 10.16
, cine a crezut ce a auzit de la noi? Și cui a fost descoperit brațul Domnului? 39De aceea nu puteau crede, căci Isaia a zis iarăși: 40Le‐a
12.40
Is. 6.9,10Mat. 13.14
orbit ochii și le‐a învârtoșat inima ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și să nu se întoarcă și eu îi voi vindeca. 41Isaia a zis acestea
12.41
Is. 6.1
pentru că a văzut slava lui și a vorbit despre el. 42Totuși chiar dintre mai mari mulți au crezut în el, dar din pricina fariseilor
12.42
Cap. 7.13;
nu‐l mărturiseau, ca să nu fie dați afară din sinagogă. 43Căci
12.43
Cap. 5.44.
au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. 44Și Isus a strigat și a zis: Cine
12.44
Cap. 5.44.
crede în mine, nu crede în mine, ci în cel ce m‐a trimis pe mine. 45Și cine
12.45
Cap. 14.9.
mă vede pe mine, vede pe cel ce m‐a trimis pe mine. 46Eu
12.46
Cap. 3.19;
am venit lumină în lume, ca oricine care crede în mine să nu rămână în întuneric. 47Și dacă va auzi cineva cuvintele mele și nu le va păzi, eu
12.47
Cap. 5.45, 8.15, 26.
nu‐l judec; căci n‐am
12.47
Cap. 3.17.
venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea. 48Cine
12.48
Lc. 10.16
mă disprețuește pe mine și nu primește cuvintele mele, are cine să‐l judece: cuvântul
12.48
Deut. 18.19Mc. 16.16
pe care l‐am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi. 49Căci eu
12.49
Cap. 8.38;
n‐am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl care m‐a trimis, el însuși mi‐a dat poruncă ce
12.49
Deut. 18.18
să zic și ce să vorbesc. 50Și știu că porunca lui este viață veșnică. Deci cele ce vorbesc eu, vorbesc așa cum mi‐a spus Tatăl.

13

Isus spală picioarele ucenicilor săi

131Iar mai înainte

13.1
Mat. 26.2
de sărbătoarea Paștilor, Isus, știind că i‐a
13.1
Cap. 12.23;
venit ceasul ca să se mute din lumea aceasta la Tatăl, după ce a iubit pe ai săi, care erau în lume, i‐a iubit până în sfârșit. 2Și pe când era cină, când diavolul
13.2
Lc. 22.3
pusese acum în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, să‐l dea prins, 3Isus, știind că Tatăl
13.3
Mat. 11.27
28.1817.2Fapte. 2.361 Cor. 15.27Evr. 2.8
îi dăduse toate în mâini și că
13.3
Cap. 8.42;
a ieșit de la Dumnezeu și merge la Dumnezeu, 4se
13.4
Lc. 22.27Fil. 2.7,8
scoală de la cină și își dezbracă hainele. Și a luat un ștergar și s‐a încins. 5Apoi toarnă apă în vasul de spălat și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6Vine deci la Simon Petru. Acesta îi zice: Doamne, tu
13.6
Mat. 3.14
îmi speli picioarele? 7Isus a răspuns și i‐a zis: Ce fac eu tu nu știi acum, dar
13.7
Vers. 12.
vei înțelege după acestea. 8Petru îi zice: În veac nu‐mi vei spăla picioarele. Isus i‐a răspuns: Dacă
13.8
Cap. 3.5.
nu te voi spăla, n‐ai parte cu mine. 9Simon Petru îi zice: Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul. 10Isus îi zice: Cine s‐a scăldat n‐are trebuință să i se spele decât picioarele, ci este cu totul curat; și voi
13.10
Cap. 15.3.
sunteți curați, dar nu toți. 11Căci
13.11
Cap. 6.64.
știa pe cel ce avea să‐l dea prins; de aceea a zis: Nu toți sunteți curați. 12Deci după ce le‐a spălat picioarele și și‐a luat hainele și s‐a așezat iar la masă, le‐a zis: Înțelegeți ce v‐am făcut? 13Voi
13.13
Mat. 23.8,10Lc. 6.461 Cor. 8.6
12.3Fil. 2.11
mă numiți: Învățătorul și Domnul! și bine ziceți, căci sunt. 14Deci
13.14
Lc. 22.27
dacă eu v‐am spălat picioarele, eu, Domnul și Învățătorul, și voi sunteți
13.14
Rom. 12.10Gal. 6.1,21 Pet. 5.5
datori să spălați unii altora picioarele. 15Căci v‐am
13.15
Mat. 11.29Fil. 2.51 Pet. 2.211 In. 2.6
dat o pildă ca să faceți și voi cum v‐am făcut eu. 16Adevărat
13.16
Mat. 10.24Lc. 6.40
, adevărat vă spun, nu este rob mai mare decât domnul său nici apostol mai mare decât cel ce l‐a trimis. 17Dacă
13.17
Iac. 1.25
știți acestea, fericiți sunteți dacă le veți face.

Descoperirea vânzătorului

18Nu zic despre voi toți; eu știu pe cei pe care i‐am ales; ci ca să fie împlinită scriptura: Cel ce

13.18
Ps. 41.9Mat. 26.23
îmi mănâncă pâinea și‐a ridicat călcâiul împotriva mea. 19De‐acum
13.19
Cap. 14.29;
vă spun mai înainte de a se împlini ca să credeți când se va împlini că eu sunt. 20Adevărat
13.20
Mat. 10.40
25.40Lc. 10.16
, adevărat vă spun, cine primește pe oricare îl voi trimite, mă primește pe mine; iar cine mă primește pe mine, primește pe cel ce m‐a trimis pe mine. 21După ce a vorbit acestea
13.21
Mat. 26.21Mc. 14.18Lc. 22.21
, Isus s‐a
13.21
Cap. 12.27.
tulburat cu duhul și a mărturisit și a zis: Adevărat, adevărat vă spun că unul
13.21
Fapte. 1.171 In. 2.19
dintre voi mă va da prins. 22Ucenicii se uitau unii la alții, nedumiriți despre cine zice. 23Și unul dintre ucenicii săi, pe care‐l iubea Isus, era culcat
13.23
Cap. 19.26;
la masă în sânul lui Isus. 24Deci Simon Petru îi face semn și‐i zice: Spune‐ne cine este despre care vorbește. 25Și acela plecându‐se astfel pe pieptul lui Isus, îi zice: Doamne, cine este? 26Isus deci răspunde: Este acela pentru care voi întinge îmbucătura și‐i voi da. Deci întinzând îmbucătura, ia și o dă lui Iuda al lui Simon Iscarioteanul. 27Și
13.27
Lc. 22.3
după îmbucătură, atunci a intrat Satana în el. Isus deci îi zice: Ce faci, fă mai curând. 28Și nimeni dintre cei ce ședeau la masă n‐a înțeles pentru ce i‐a zis aceasta. 29Căci unii socoteau, fiindcă Iuda
13.29
Cap. 12.6.
avea punga, că Isus îi zice: Cumpără cele ce ne trebuie pentru sărbătoare. Sau să dea ceva săracilor. 30Deci după ce a luat el îmbucătura, a ieșit îndată. Și era noapte.

Iubirea frățească

31Deci când a ieșit, Isus zice: Acum

13.31
Cap. 12.23.
Fiul omului este proslăvit și Dumnezeu
13.31
Cap. 14.13.
este proslăvit în el. 32Dacă
13.32
Cap. 17.1, 4‐6.
Dumnezeu este proslăvit în el și Dumnezeu îl va proslăvi în sine însuși și îl va proslăvi îndată
13.32
Cap. 12.23.
. 33Copilașilor, mai sunt puțin cu voi; mă veți căuta, și
13.33
Cap. 7.34;
, după cum am zis iudeilor: Unde mă duc eu, voi nu puteți veni; așa vă zic acum și vouă. 34Vă dau o poruncă
13.34
Lev. 19.18Ef. 5.21 Tes. 4.9Iac. 2.81 Pet. 1.221 In. 2.7,8
3.11,23
4.21
nouă, ca să vă iubiți unii pe alții, după cum v‐am iubit eu, ca și voi să vă iubiți unii pe alții. 35În aceasta
13.35
1 In. 2.5
4.20
vor cunoaște toți că‐mi sunteți ucenici, dacă aveți dragoste unii către alții.

Înștiințarea lui Petru

36Simon Petru îi zice: Doamne, unde te duci? Isus a răspuns: Unde mă duc eu, tu nu poți să mă urmezi acum, dar mai

13.36
Cap. 21.18.
în urmă mă vei urma. 37Petru îi zice: Doamne, pentru ce nu pot să te urmez acum? Îmi voi pune sufletul
13.37
Mat. 26.33‐35Mc. 14.29‐31Lc. 22.33,34
pentru tine. 38Isus răspunde: Îți vei pune sufletul pentru mine? Adevărat, adevărat îți spun, nu va cânta cocoșul până nu mă vei tăgădui de trei ori.