Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
12

Maria îi toarnă mir pe picioare

121Isus deci cu șase zile mai înainte de Paști a venit la Betania, unde

12.1
Cap. 11.1, 43.
era Lazăr, pe care îl sculase Isus dintre cei morți. 2I‐au
12.2
Mat. 26.6Mc. 14.3
făcut deci o cină acolo și Marta slujea iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu el. 3Maria
12.3
Lc. 10.38,39
deci a luat un litru de mir de nard adevărat foarte scump și a uns picioarele lui Isus și i‐a șters picioarele cu părul ei: și casa s‐a umplut de mirosul mirului. 4Și Iuda Iscarioteanul, al lui Simon, unul dintre ucenicii lui, care avea să‐l dea prins, zice: 5Pentru ce nu s‐a vândut acest mir cu trei sute de dinari și să se fi dat la săraci? 6Dar a zis aceasta nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și având
12.6
Cap. 13.29.
punga, îndepărta cele aruncate în ea. 7Deci Isus a zis: Las‐o; ea l‐a păstrat pentru ziua înmormântării mele. 8Căci pe
12.8
Mat. 26.11Mc. 14.7
săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți totdeauna. 9Deci gloată multă dintre iudei a aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr pe
12.9
Cap. 11.43, 44.
care îl sculase dintre cei morți. 10Și mai marii
12.10
Lc. 16.31
preoților s‐au sfătuit ca să omoare și pe Lazăr. 11Căci
12.11
Cap. 11.45. Vers. 18.
din pricina lui mulți plecau de la iudei și credeau în Isus.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

12A doua zi

12.12
Mat. 21.8Mc. 11.8Lc. 19.35,36
gloată multă, care era venită la sărbătoare, când au auzit că Isus vine la Ierusalim, 13au luat ramuri de finici și i‐au ieșit în întâmpinare și strigau: Osana
12.13
Ps. 118.25,26
, binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israel. 14Și Isus, găsind
12.14
Mat. 21.7
un măgar tânăr, a șezut pe el, după cum este scris: 15Nu
12.15
Zah. 9.9
te teme, fiica Sionului, iată Împăratul tău vine șezând pe mânzul măgăriței. 16Dar ucenicii săi n‐au
12.16
Lc. 18.34
înțeles acestea la început, ci
12.16
Cap. 7.39.
când a fost proslăvit Isus, atunci și‐au
12.16
Cap. 14.26.
adus aminte că acestea erau scrise pentru el și îi făcuseră acestea. 17Deci gloata care era cu el mărturisea că a chemat pe Lazăr din mormânt și l‐a sculat dintre cei morți. 18Pentru
12.18
Vers. 11.
aceasta l‐a și întâmpinat gloata, căci a auzit că el făcuse semnul acesta. 19Deci fariseii au zis între ei înșiși: Vedeți
12.19
Cap. 11.47, 48.
că nu folosiți nimic; iată, lumea a plecat după el.

Isus vorbește de moartea sa

20Și erau niște

12.20
Fapte. 17.4
greci dintre cei ce
12.20
1 Reg. 8.41,42Fapte. 8.27
se suie ca să se închine la sărbătoare. 21Aceștia deci au venit la Filip, care
12.21
Cap. 1.44.
era din Betsaida Galileei, și l‐au rugat, zicând: Domnule, voim să vedem pe Isus. 22Filip vine și spune lui Andrei: Andrei și Filip vin și spun lui Isus. 23Iar Isus le răspunde zicând: A
12.23
Cap. 13.32;
venit ceasul ca să fie proslăvit Fiul omului. 24Adevărat, adevărat vă spun, dacă grăuntele
12.24
1 Cor. 15.36
de grâu care a căzut pe pământ nu va muri, rămâne numai el, dar dacă va muri, aduce rod mult. 25Cine
12.25
Mat. 10.39
16.25Mc. 8.35Lc. 9.24
17.33
își iubește viața, o pierde și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26Dacă îmi slujește cineva, să mă urmeze; și unde
12.26
Cap. 14.3;
sunt eu, acolo va fi și slujitorul meu; dacă‐mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. 27Acum
12.27
Mat. 26.38,39Lc. 12.50
sufletul îmi este tulburat și ce să zic? Tată, scapă‐mă din ceasul acesta. Dar
12.27
Lc. 22.53
pentru aceasta am venit la ceasul acesta. 28Tată, proslăvește numele tău. Un glas a venit deci
12.28
Mat. 3.17
din cer: L‐am și proslăvit și iarăși îl voi proslăvi. 29Deci gloata care sta și a auzit, zicea: A fost tunet. Alții ziceau: Un înger i‐a vorbit. 30Isus a răspuns și a zis: Nu pentru mine a fost glasul acesta
12.30
Cap. 11.42.
, ci pentru voi. 31Acum este judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul
12.31
Mat. 12.29Lc. 10.1816.11Fapte. 26.182 Cor. 4.4Ef. 2.2
6.12
lumii acesteia va fi aruncat afară. 32Și eu îndată ce
12.32
Cap. 3.14;
voi fi înălțat de pe pământ, voi trage pe
12.32
Rom. 5.18Evr. 2.9
toți la mine. 33Iar aceasta
12.33
Cap. 18.32.
o zicea însemnând cu ce moarte avea să moară. 34Deci gloata i‐a răspuns: Noi
12.34
Ps. 89.36,37
110.4Is. 9.7
35.8Ezec. 37.25Dan. 2.44
7.14,27Mica 4.7
am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac și cum zici tu că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului? 35Isus deci le‐a zis: Lumina este
12.35
Cap. 1.9;
între voi încă puțină vreme. Umblați
12.35
Ier. 13.16Ef. 5.8
cât aveți lumina, ca să nu vă apuce întunericul; și cine
12.35
Cap. 11.10.
umblă în întuneric nu știe încotro merge. 36Cât aveți lumina, credeți în lumină, ca să vă faceți fii
12.36
Lc. 16.8Ef. 5.81 Tes. 5.51 In. 2.9‐11
ai luminii. Isus a vorbit acestea și a plecat și s‐a
12.36
Cap. 8.59;
ascuns de ei.

Necredința iudeilor

37Dar deși făcuse atâtea semne înaintea lor, nu credeau în el, 38ca să se împlinească cuvântul lui Isaia prorocul pe care l‐a zis: Doamne

12.38
Is. 53.1Rom. 10.16
, cine a crezut ce a auzit de la noi? Și cui a fost descoperit brațul Domnului? 39De aceea nu puteau crede, căci Isaia a zis iarăși: 40Le‐a
12.40
Is. 6.9,10Mat. 13.14
orbit ochii și le‐a învârtoșat inima ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și să nu se întoarcă și eu îi voi vindeca. 41Isaia a zis acestea
12.41
Is. 6.1
pentru că a văzut slava lui și a vorbit despre el. 42Totuși chiar dintre mai mari mulți au crezut în el, dar din pricina fariseilor
12.42
Cap. 7.13;
nu‐l mărturiseau, ca să nu fie dați afară din sinagogă. 43Căci
12.43
Cap. 5.44.
au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. 44Și Isus a strigat și a zis: Cine
12.44
Cap. 5.44.
crede în mine, nu crede în mine, ci în cel ce m‐a trimis pe mine. 45Și cine
12.45
Cap. 14.9.
mă vede pe mine, vede pe cel ce m‐a trimis pe mine. 46Eu
12.46
Cap. 3.19;
am venit lumină în lume, ca oricine care crede în mine să nu rămână în întuneric. 47Și dacă va auzi cineva cuvintele mele și nu le va păzi, eu
12.47
Cap. 5.45, 8.15, 26.
nu‐l judec; căci n‐am
12.47
Cap. 3.17.
venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea. 48Cine
12.48
Lc. 10.16
mă disprețuește pe mine și nu primește cuvintele mele, are cine să‐l judece: cuvântul
12.48
Deut. 18.19Mc. 16.16
pe care l‐am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi. 49Căci eu
12.49
Cap. 8.38;
n‐am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl care m‐a trimis, el însuși mi‐a dat poruncă ce
12.49
Deut. 18.18
să zic și ce să vorbesc. 50Și știu că porunca lui este viață veșnică. Deci cele ce vorbesc eu, vorbesc așa cum mi‐a spus Tatăl.

13

Isus spală picioarele ucenicilor săi

131Iar mai înainte

13.1
Mat. 26.2
de sărbătoarea Paștilor, Isus, știind că i‐a
13.1
Cap. 12.23;
venit ceasul ca să se mute din lumea aceasta la Tatăl, după ce a iubit pe ai săi, care erau în lume, i‐a iubit până în sfârșit. 2Și pe când era cină, când diavolul
13.2
Lc. 22.3
pusese acum în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, să‐l dea prins, 3Isus, știind că Tatăl
13.3
Mat. 11.27
28.1817.2Fapte. 2.361 Cor. 15.27Evr. 2.8
îi dăduse toate în mâini și că
13.3
Cap. 8.42;
a ieșit de la Dumnezeu și merge la Dumnezeu, 4se
13.4
Lc. 22.27Fil. 2.7,8
scoală de la cină și își dezbracă hainele. Și a luat un ștergar și s‐a încins. 5Apoi toarnă apă în vasul de spălat și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6Vine deci la Simon Petru. Acesta îi zice: Doamne, tu
13.6
Mat. 3.14
îmi speli picioarele? 7Isus a răspuns și i‐a zis: Ce fac eu tu nu știi acum, dar
13.7
Vers. 12.
vei înțelege după acestea. 8Petru îi zice: În veac nu‐mi vei spăla picioarele. Isus i‐a răspuns: Dacă
13.8
Cap. 3.5.
nu te voi spăla, n‐ai parte cu mine. 9Simon Petru îi zice: Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul. 10Isus îi zice: Cine s‐a scăldat n‐are trebuință să i se spele decât picioarele, ci este cu totul curat; și voi
13.10
Cap. 15.3.
sunteți curați, dar nu toți. 11Căci
13.11
Cap. 6.64.
știa pe cel ce avea să‐l dea prins; de aceea a zis: Nu toți sunteți curați. 12Deci după ce le‐a spălat picioarele și și‐a luat hainele și s‐a așezat iar la masă, le‐a zis: Înțelegeți ce v‐am făcut? 13Voi
13.13
Mat. 23.8,10Lc. 6.461 Cor. 8.6
12.3Fil. 2.11
mă numiți: Învățătorul și Domnul! și bine ziceți, căci sunt. 14Deci
13.14
Lc. 22.27
dacă eu v‐am spălat picioarele, eu, Domnul și Învățătorul, și voi sunteți
13.14
Rom. 12.10Gal. 6.1,21 Pet. 5.5
datori să spălați unii altora picioarele. 15Căci v‐am
13.15
Mat. 11.29Fil. 2.51 Pet. 2.211 In. 2.6
dat o pildă ca să faceți și voi cum v‐am făcut eu. 16Adevărat
13.16
Mat. 10.24Lc. 6.40
, adevărat vă spun, nu este rob mai mare decât domnul său nici apostol mai mare decât cel ce l‐a trimis. 17Dacă
13.17
Iac. 1.25
știți acestea, fericiți sunteți dacă le veți face.

Descoperirea vânzătorului

18Nu zic despre voi toți; eu știu pe cei pe care i‐am ales; ci ca să fie împlinită scriptura: Cel ce

13.18
Ps. 41.9Mat. 26.23
îmi mănâncă pâinea și‐a ridicat călcâiul împotriva mea. 19De‐acum
13.19
Cap. 14.29;
vă spun mai înainte de a se împlini ca să credeți când se va împlini că eu sunt. 20Adevărat
13.20
Mat. 10.40
25.40Lc. 10.16
, adevărat vă spun, cine primește pe oricare îl voi trimite, mă primește pe mine; iar cine mă primește pe mine, primește pe cel ce m‐a trimis pe mine. 21După ce a vorbit acestea
13.21
Mat. 26.21Mc. 14.18Lc. 22.21
, Isus s‐a
13.21
Cap. 12.27.
tulburat cu duhul și a mărturisit și a zis: Adevărat, adevărat vă spun că unul
13.21
Fapte. 1.171 In. 2.19
dintre voi mă va da prins. 22Ucenicii se uitau unii la alții, nedumiriți despre cine zice. 23Și unul dintre ucenicii săi, pe care‐l iubea Isus, era culcat
13.23
Cap. 19.26;
la masă în sânul lui Isus. 24Deci Simon Petru îi face semn și‐i zice: Spune‐ne cine este despre care vorbește. 25Și acela plecându‐se astfel pe pieptul lui Isus, îi zice: Doamne, cine este? 26Isus deci răspunde: Este acela pentru care voi întinge îmbucătura și‐i voi da. Deci întinzând îmbucătura, ia și o dă lui Iuda al lui Simon Iscarioteanul. 27Și
13.27
Lc. 22.3
după îmbucătură, atunci a intrat Satana în el. Isus deci îi zice: Ce faci, fă mai curând. 28Și nimeni dintre cei ce ședeau la masă n‐a înțeles pentru ce i‐a zis aceasta. 29Căci unii socoteau, fiindcă Iuda
13.29
Cap. 12.6.
avea punga, că Isus îi zice: Cumpără cele ce ne trebuie pentru sărbătoare. Sau să dea ceva săracilor. 30Deci după ce a luat el îmbucătura, a ieșit îndată. Și era noapte.

Iubirea frățească

31Deci când a ieșit, Isus zice: Acum

13.31
Cap. 12.23.
Fiul omului este proslăvit și Dumnezeu
13.31
Cap. 14.13.
este proslăvit în el. 32Dacă
13.32
Cap. 17.1, 4‐6.
Dumnezeu este proslăvit în el și Dumnezeu îl va proslăvi în sine însuși și îl va proslăvi îndată
13.32
Cap. 12.23.
. 33Copilașilor, mai sunt puțin cu voi; mă veți căuta, și
13.33
Cap. 7.34;
, după cum am zis iudeilor: Unde mă duc eu, voi nu puteți veni; așa vă zic acum și vouă. 34Vă dau o poruncă
13.34
Lev. 19.18Ef. 5.21 Tes. 4.9Iac. 2.81 Pet. 1.221 In. 2.7,8
3.11,23
4.21
nouă, ca să vă iubiți unii pe alții, după cum v‐am iubit eu, ca și voi să vă iubiți unii pe alții. 35În aceasta
13.35
1 In. 2.5
4.20
vor cunoaște toți că‐mi sunteți ucenici, dacă aveți dragoste unii către alții.

Înștiințarea lui Petru

36Simon Petru îi zice: Doamne, unde te duci? Isus a răspuns: Unde mă duc eu, tu nu poți să mă urmezi acum, dar mai

13.36
Cap. 21.18.
în urmă mă vei urma. 37Petru îi zice: Doamne, pentru ce nu pot să te urmez acum? Îmi voi pune sufletul
13.37
Mat. 26.33‐35Mc. 14.29‐31Lc. 22.33,34
pentru tine. 38Isus răspunde: Îți vei pune sufletul pentru mine? Adevărat, adevărat îți spun, nu va cânta cocoșul până nu mă vei tăgădui de trei ori.

14

Îmbărbătarea ucenicilor

141Să nu

14.1
Vers. 27. Cap. 16.22, 23.
vi se tulbure inima; credeți în Dumnezeu, credeți și în mine. 2În casa Tatălui meu sunt multe locuințe; iar dacă n‐ar fi așa, v‐aș fi spus. Căci
14.2
Cap. 13.33, 36.
mă duc să vă pregătesc un loc. 3Și dacă mă voi duce și vă voi pregăti un loc, iarăși vin
14.3
Vers. 18.28.
și vă voi lua la mine însumi, pentru ca
14.3
Cap. 12.26;
unde sunt eu, acolo să fiți și voi. 4Și știți calea unde mă duc eu. 5Toma îi zice: Doamne, nu știm unde te duci; cum știm calea? 6Isus îi zice: Eu sunt calea
14.6
Evr. 9.8
și adevărul
14.6
Cap. 1.11;
și viața
14.6
Cap. 1.4;
; nimeni
14.6
Cap. 10.9.
nu vine la Tatăl decât prin mine. 7Dacă
14.7
Cap. 8.19.
m‐ați fi cunoscut pe mine, ați fi știut și pe Tatăl meu; de acum înainte îl cunoașteți și l‐ați văzut. 8Filip îi zice: Doamne, arată‐ne pe Tatăl și ne este îndeajuns. 9Isus îi zice: De atâta vreme sunt cu voi și nu m‐ai cunoscut, Filipe? Cine
14.9
Cap. 12.45.
m‐a văzut pe mine a văzut pe Tatăl; cum zici tu: Arată‐ne pe Tatăl? 10Nu crezi că eu
14.10
Cap. 10.38;
sunt în Tatăl și Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le zic, nu
14.10
Cap. 5.19;
le vorbesc de la mine însumi; ci Tatăl care rămâne în mine face lucrările lui. 11Credeți‐mă că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine; iar dacă nu, credeți‐mă
14.11
Cap. 4.36;
pentru înseși lucrările. 12Adevărat
14.12
Mat. 21.21Mc. 16.17Lc. 10.17
, adevărat vă spun, cine crede în mine va face și el lucrările pe care le fac eu și va face mai mari decât acestea, căci eu mă duc la Tatăl. 13Și
14.13
Mat. 7.7
21.22Mc. 11.24Lc. 11.916.23,24Iac. 1.51 In. 3.22
5.14
orice veți cere în numele meu, voi face, ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. 14Dacă veți cere ceva în numele meu, eu îl voi face.

Păzirea poruncilor

15Dacă

14.15
Vers. 21, 23. Cap. 15.10, 14.
mă iubiți, veți păzi poruncile mele. 16Și eu voi ruga pe Tatăl și vă va da un alt
14.16
Cap. 15.26;
Mângâietor ca să fie cu voi în veac, 17pe Duhul
14.17
Cap. 15.26;
adevărului, pe
14.17
1 Cor. 2.14
care lumea nu‐l poate primi, pentru că nu‐l vede nici nu‐l cunoaște; voi îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi și
14.17
1 In. 2.27
va fi în voi. 18Nu
14.18
Mat. 28.20
vă voi lăsa orfani, eu vin
14.18
Vers. 3.28.
la voi. 19Încă puțin și lumea nu mă mai vede, dar voi
14.19
Cap. 16.16.
mă vedeți pentru că
14.19
1 Cor. 15.20
eu trăiesc și voi veți trăi. 20În ziua aceea veți cunoaște că eu
14.20
Cap. 10.38;
sunt în Tatăl meu și voi în mine și eu în voi. 21Cine
14.21
Ver. 15.23.
are poruncile mele și le păzește, acela este cel ce mă iubește; iar cine mă iubește pe mine, va fi iubit de Tatăl meu și eu îl voi iubi și mă voi arăta lui. 22Iuda, nu Iscarioteanul, îi zice
14.22
Lc. 6.16
: Doamne, și ce s‐a întâmplat că ai de gând să te arăți nouă și nu lumii? 23Isus a răspuns și i‐a zis: Dacă
14.23
Vers. 15.
mă iubește cineva, va păzi cuvântul meu și Tatăl meu îl va iubi și
14.23
1 In. 2.24Ap. 3.20
vom veni la el și ne vom face o locuință la el. 24Cine nu mă iubește, nu păzește cuvintele mele; și cuvântul
14.24
Cap. 5.19, 38;
pe care‐l auziți nu este al meu, ci al Tatălui care m‐a trimis. 25V‐am vorbit acestea rămânând încă la voi. 26Dar Mângâietorul
14.26
Lc. 24.4916.7
, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăța tot și vă
14.26
Cap. 2.22;
va aduce aminte tot ce v‐am zis eu. 27Vă las pacea
14.27
Fil. 4.7Col. 3.15
, vă dau pacea mea; nu vă dau cum dă lumea. Să
14.27
Vers. 1.
nu vi se tulbure inima, nici să se înspăimânte. 28Ați auzit că v‐am
14.28
Vers. 3.18.
zis: Mă duc
14.28
Vers. 12. Cap. 16.13;
și vin la voi. Dacă m‐ați fi iubit, v‐ați fi bucurat că mă duc la Tatăl, fiindcă Tatăl
14.28
Cap. 5.18;
este mai mare decât mine. 29Și acum
14.29
Cap. 13.19;
v‐am spus mai înainte de a se întâmpla, ca să credeți când se va întâmpla. 30Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci
14.30
Cap. 12.31;
vine stăpânitorul lumii și n‐are nimic în mine, 31dar ca să cunoască lumea că iubesc pe Tatăl și fac așa cum
14.31
Cap. 10.18.
mi‐a poruncit Tatăl. Sculați‐vă, să plecăm de aici.