Isus spală picioarele ucenicilor săi
131Iar mai înainte
de sărbătoarea Paștilor, Isus, știind că i‐a
venit ceasul ca să se mute din lumea aceasta la Tatăl, după ce a iubit pe ai săi, care erau în lume, i‐a iubit până în sfârșit. 2Și pe când era cină, când diavolul
pusese acum în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, să‐l dea prins, 3Isus, știind că Tatăl
28.1817.2Fapte. 2.361 Cor. 15.27Evr. 2.8
îi dăduse toate în mâini și că
a ieșit de la Dumnezeu și merge la Dumnezeu, 4se
scoală de la cină și își dezbracă hainele. Și a luat un ștergar și s‐a încins. 5Apoi toarnă apă în vasul de spălat și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6Vine deci la Simon Petru. Acesta îi zice: Doamne, tu
îmi speli picioarele? 7Isus a răspuns și i‐a zis: Ce fac eu tu nu știi acum, dar
vei înțelege după acestea. 8Petru îi zice: În veac nu‐mi vei spăla picioarele. Isus i‐a răspuns: Dacă
nu te voi spăla, n‐ai parte cu mine. 9Simon Petru îi zice: Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul. 10Isus îi zice: Cine s‐a scăldat n‐are trebuință să i se spele decât picioarele, ci este cu totul curat; și voi
sunteți curați, dar nu toți. 11Căci
știa pe cel ce avea să‐l dea prins; de aceea a zis: Nu toți sunteți curați. 12Deci după ce le‐a spălat picioarele și și‐a luat hainele și s‐a așezat iar la masă, le‐a zis: Înțelegeți ce v‐am făcut? 13Voi
12.3Fil. 2.11
mă numiți: Învățătorul și Domnul! și bine ziceți, căci sunt. 14Deci
dacă eu v‐am spălat picioarele, eu, Domnul și Învățătorul, și voi sunteți
datori să spălați unii altora picioarele. 15Căci v‐am
dat o pildă ca să faceți și voi cum v‐am făcut eu. 16Adevărat
, adevărat vă spun, nu este rob mai mare decât domnul său nici apostol mai mare decât cel ce l‐a trimis. 17Dacă
știți acestea, fericiți sunteți dacă le veți face.
Descoperirea vânzătorului
18Nu zic despre voi toți; eu știu pe cei pe care i‐am ales; ci ca să fie împlinită scriptura: Cel ce
îmi mănâncă pâinea și‐a ridicat călcâiul împotriva mea. 19De‐acum
vă spun mai înainte de a se împlini ca să credeți când se va împlini că eu sunt. 20Adevărat
25.40Lc. 10.16
, adevărat vă spun, cine primește pe oricare îl voi trimite, mă primește pe mine; iar cine mă primește pe mine, primește pe cel ce m‐a trimis pe mine. 21După ce a vorbit acestea
, Isus s‐a
tulburat cu duhul și a mărturisit și a zis: Adevărat, adevărat vă spun că unul
dintre voi mă va da prins. 22Ucenicii se uitau unii la alții, nedumiriți despre cine zice. 23Și unul dintre ucenicii săi, pe care‐l iubea Isus, era culcat
la masă în sânul lui Isus. 24Deci Simon Petru îi face semn și‐i zice: Spune‐ne cine este despre care vorbește. 25Și acela plecându‐se astfel pe pieptul lui Isus, îi zice: Doamne, cine este? 26Isus deci răspunde: Este acela pentru care voi întinge îmbucătura și‐i voi da. Deci întinzând îmbucătura, ia și o dă lui Iuda al lui Simon Iscarioteanul. 27Și
după îmbucătură, atunci a intrat Satana în el. Isus deci îi zice: Ce faci, fă mai curând. 28Și nimeni dintre cei ce ședeau la masă n‐a înțeles pentru ce i‐a zis aceasta. 29Căci unii socoteau, fiindcă Iuda
avea punga, că Isus îi zice: Cumpără cele ce ne trebuie pentru sărbătoare. Sau să dea ceva săracilor. 30Deci după ce a luat el îmbucătura, a ieșit îndată. Și era noapte.
Iubirea frățească
31Deci când a ieșit, Isus zice: Acum
Fiul omului este proslăvit și Dumnezeu
este proslăvit în el. 32Dacă
Dumnezeu este proslăvit în el și Dumnezeu îl va proslăvi în sine însuși și îl va proslăvi îndată
. 33Copilașilor, mai sunt puțin cu voi; mă veți căuta, și
, după cum am zis iudeilor: Unde mă duc eu, voi nu puteți veni; așa vă zic acum și vouă. 34Vă dau o poruncă
3.11,23
4.21
nouă, ca să vă iubiți unii pe alții, după cum v‐am iubit eu, ca și voi să vă iubiți unii pe alții. 35În aceasta
4.20
vor cunoaște toți că‐mi sunteți ucenici, dacă aveți dragoste unii către alții.
Înștiințarea lui Petru
36Simon Petru îi zice: Doamne, unde te duci? Isus a răspuns: Unde mă duc eu, tu nu poți să mă urmezi acum, dar mai
în urmă mă vei urma. 37Petru îi zice: Doamne, pentru ce nu pot să te urmez acum? Îmi voi pune sufletul
pentru tine. 38Isus răspunde: Îți vei pune sufletul pentru mine? Adevărat, adevărat îți spun, nu va cânta cocoșul până nu mă vei tăgădui de trei ori.
Îmbărbătarea ucenicilor
141Să nu
vi se tulbure inima; credeți în Dumnezeu, credeți și în mine. 2În casa Tatălui meu sunt multe locuințe; iar dacă n‐ar fi așa, v‐aș fi spus. Căci
mă duc să vă pregătesc un loc. 3Și dacă mă voi duce și vă voi pregăti un loc, iarăși vin
și vă voi lua la mine însumi, pentru ca
unde sunt eu, acolo să fiți și voi. 4Și știți calea unde mă duc eu. 5Toma îi zice: Doamne, nu știm unde te duci; cum știm calea? 6Isus îi zice: Eu sunt calea
și adevărul
și viața
; nimeni
nu vine la Tatăl decât prin mine. 7Dacă
m‐ați fi cunoscut pe mine, ați fi știut și pe Tatăl meu; de acum înainte îl cunoașteți și l‐ați văzut. 8Filip îi zice: Doamne, arată‐ne pe Tatăl și ne este îndeajuns. 9Isus îi zice: De atâta vreme sunt cu voi și nu m‐ai cunoscut, Filipe? Cine
m‐a văzut pe mine a văzut pe Tatăl; cum zici tu: Arată‐ne pe Tatăl? 10Nu crezi că eu
sunt în Tatăl și Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le zic, nu
le vorbesc de la mine însumi; ci Tatăl care rămâne în mine face lucrările lui. 11Credeți‐mă că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine; iar dacă nu, credeți‐mă
pentru înseși lucrările. 12Adevărat
, adevărat vă spun, cine crede în mine va face și el lucrările pe care le fac eu și va face mai mari decât acestea, căci eu mă duc la Tatăl. 13Și
21.22Mc. 11.24Lc. 11.916.23,24Iac. 1.51 In. 3.22
5.14
orice veți cere în numele meu, voi face, ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. 14Dacă veți cere ceva în numele meu, eu îl voi face.
Păzirea poruncilor
15Dacă
mă iubiți, veți păzi poruncile mele. 16Și eu voi ruga pe Tatăl și vă va da un alt
Mângâietor ca să fie cu voi în veac, 17pe Duhul
adevărului, pe
care lumea nu‐l poate primi, pentru că nu‐l vede nici nu‐l cunoaște; voi îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi și
va fi în voi. 18Nu
vă voi lăsa orfani, eu vin
la voi. 19Încă puțin și lumea nu mă mai vede, dar voi
mă vedeți pentru că
eu trăiesc și voi veți trăi. 20În ziua aceea veți cunoaște că eu
sunt în Tatăl meu și voi în mine și eu în voi. 21Cine
are poruncile mele și le păzește, acela este cel ce mă iubește; iar cine mă iubește pe mine, va fi iubit de Tatăl meu și eu îl voi iubi și mă voi arăta lui. 22Iuda, nu Iscarioteanul, îi zice
: Doamne, și ce s‐a întâmplat că ai de gând să te arăți nouă și nu lumii? 23Isus a răspuns și i‐a zis: Dacă
mă iubește cineva, va păzi cuvântul meu și Tatăl meu îl va iubi și
vom veni la el și ne vom face o locuință la el. 24Cine nu mă iubește, nu păzește cuvintele mele; și cuvântul
pe care‐l auziți nu este al meu, ci al Tatălui care m‐a trimis. 25V‐am vorbit acestea rămânând încă la voi. 26Dar Mângâietorul
, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăța tot și vă
va aduce aminte tot ce v‐am zis eu. 27Vă las pacea
, vă dau pacea mea; nu vă dau cum dă lumea. Să
nu vi se tulbure inima, nici să se înspăimânte. 28Ați auzit că v‐am
zis: Mă duc
și vin la voi. Dacă m‐ați fi iubit, v‐ați fi bucurat că mă duc la Tatăl, fiindcă Tatăl
este mai mare decât mine. 29Și acum
v‐am spus mai înainte de a se întâmpla, ca să credeți când se va întâmpla. 30Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci
vine stăpânitorul lumii și n‐are nimic în mine, 31dar ca să cunoască lumea că iubesc pe Tatăl și fac așa cum
mi‐a poruncit Tatăl. Sculați‐vă, să plecăm de aici.
Isus, Vița
151Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl meu este vierul. 2Orice
coardă de viță în mine care nu face rod, o taie și pe oricare aduce rod, o curăță ca să aducă mai mult rod. 3Voi
sunteți curați acum pentru cuvântul pe care vi l‐am vorbit. 4Rămâneți
în mine și eu în voi. După cum coarda de viță nu poate aduce rod de la sine însăși dacă nu va rămânea în viță, așa nici voi, dacă nu rămâneți în mine. 5Eu sunt vița, voi coardele viței. Cine rămâne în mine și eu în el, acesta aduce rod
4.13
mult, pentru că despărțiți de mine nu puteți face nimic. 6Dacă nu rămâne cineva în mine, este
7.19
aruncat afară ca și coarda de viță și se usucă; și ei le strâng și le aruncă în foc și ard. 7Dacă rămâneți în mine, și cuvintele mele rămân în voi, cereți orice
ați voi și vi se va face. 8În aceasta
este proslăvit Tatăl meu, ca să aduceți rod mult și îmi
veți fi ucenici. 9Cum m‐a iubit pe mine Tatăl v‐am iubit și eu pe voi; rămâneți în iubirea mea. 10Dacă
păziți poruncile mele, veți rămânea în iubirea mea, după cum și eu am păzit poruncile Tatălui meu și rămân în iubirea lui. 11V‐am vorbit acestea ca bucuria mea să fie în voi și bucuria
voastră să fie deplină.
Dragostea frățească
12Aceasta
este porunca mea ca să vă iubiți unii pe alții, cum v‐am iubit eu. 13Nimeni nu are o iubire mai
mare decât aceasta: ca cineva să‐și pună sufletul pentru prietenii săi. 14Voi
sunteți prietenii mei dacă faceți cele ce vă poruncesc. 15Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face domnul său; v‐am numit prieteni, pentru că
v‐am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl meu. 16Nu
voi m‐ați ales pe mine, ci eu v‐am ales pe voi și v‐am
pus ca să vă duceți și să aduceți rod și rodul vostru să rămână, pentru ca orice
veți cere de la Tatăl în numele meu să vă dea. 17Vă poruncesc
acestea ca să vă iubiți unii pe alții.
Ura din partea lumii
18Dacă
vă urăște lumea, cunoașteți că pe mine m‐a urât mai întâi decât pe voi. 19Dacă
ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că
nu sunteți din lume, ci eu v‐am ales din lume, de aceea vă urăște lumea. 20Aduceți‐vă aminte de cuvântul pe care vi l‐am zis: Robul
nu este mai mare decât domnul său. Dacă
m‐au prigonit pe mine, vă vor prigoni și pe voi. Dacă au păzit cuvântul meu, vor păzi și pe al vostru. 21Dar
24.9
vă vor face toate acestea din pricina numelui meu, pentru că ei nu știu pe cel ce m‐a trimis. 22Dacă
n‐aș fi venit și nu le‐aș fi vorbit, n‐ar avea păcat; dar
acum n‐au dezvinovățire pentru păcatul lor. 23Cine
mă urăște pe mine, urăște și pe Tatăl meu. 24Dacă n‐aș fi făcut între ei lucrările
pe care nimeni altul nu le‐a făcut, n‐ar avea păcat; dar acum m‐au și văzut și m‐au urât și pe mine și pe Tatăl meu. 25Ci ca să se împlinească cuvântul care este scris în legea lor: M‐au
69.4
urât fără pricină. 26Când
va veni Mângâietorul pe care eu vi‐l voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care de la Tatăl purcede, acela
va mărturisi despre mine. 27Și
21.22
2.32
3.15
4.20,33
5.32
10.39
13.311 Pet. 5.12 Pet. 1.16
mărturisiți și voi pentru că de la început sunteți
cu mine.
