Îmbărbătarea ucenicilor
141Să nu
vi se tulbure inima; credeți în Dumnezeu, credeți și în mine. 2În casa Tatălui meu sunt multe locuințe; iar dacă n‐ar fi așa, v‐aș fi spus. Căci
mă duc să vă pregătesc un loc. 3Și dacă mă voi duce și vă voi pregăti un loc, iarăși vin
și vă voi lua la mine însumi, pentru ca
unde sunt eu, acolo să fiți și voi. 4Și știți calea unde mă duc eu. 5Toma îi zice: Doamne, nu știm unde te duci; cum știm calea? 6Isus îi zice: Eu sunt calea
și adevărul
și viața
; nimeni
nu vine la Tatăl decât prin mine. 7Dacă
m‐ați fi cunoscut pe mine, ați fi știut și pe Tatăl meu; de acum înainte îl cunoașteți și l‐ați văzut. 8Filip îi zice: Doamne, arată‐ne pe Tatăl și ne este îndeajuns. 9Isus îi zice: De atâta vreme sunt cu voi și nu m‐ai cunoscut, Filipe? Cine
m‐a văzut pe mine a văzut pe Tatăl; cum zici tu: Arată‐ne pe Tatăl? 10Nu crezi că eu
sunt în Tatăl și Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le zic, nu
le vorbesc de la mine însumi; ci Tatăl care rămâne în mine face lucrările lui. 11Credeți‐mă că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine; iar dacă nu, credeți‐mă
pentru înseși lucrările. 12Adevărat
, adevărat vă spun, cine crede în mine va face și el lucrările pe care le fac eu și va face mai mari decât acestea, căci eu mă duc la Tatăl. 13Și
21.22Mc. 11.24Lc. 11.916.23,24Iac. 1.51 In. 3.22
5.14
orice veți cere în numele meu, voi face, ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. 14Dacă veți cere ceva în numele meu, eu îl voi face.
Păzirea poruncilor
15Dacă
mă iubiți, veți păzi poruncile mele. 16Și eu voi ruga pe Tatăl și vă va da un alt
Mângâietor ca să fie cu voi în veac, 17pe Duhul
adevărului, pe
care lumea nu‐l poate primi, pentru că nu‐l vede nici nu‐l cunoaște; voi îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi și
va fi în voi. 18Nu
vă voi lăsa orfani, eu vin
la voi. 19Încă puțin și lumea nu mă mai vede, dar voi
mă vedeți pentru că
eu trăiesc și voi veți trăi. 20În ziua aceea veți cunoaște că eu
sunt în Tatăl meu și voi în mine și eu în voi. 21Cine
are poruncile mele și le păzește, acela este cel ce mă iubește; iar cine mă iubește pe mine, va fi iubit de Tatăl meu și eu îl voi iubi și mă voi arăta lui. 22Iuda, nu Iscarioteanul, îi zice
: Doamne, și ce s‐a întâmplat că ai de gând să te arăți nouă și nu lumii? 23Isus a răspuns și i‐a zis: Dacă
mă iubește cineva, va păzi cuvântul meu și Tatăl meu îl va iubi și
vom veni la el și ne vom face o locuință la el. 24Cine nu mă iubește, nu păzește cuvintele mele; și cuvântul
pe care‐l auziți nu este al meu, ci al Tatălui care m‐a trimis. 25V‐am vorbit acestea rămânând încă la voi. 26Dar Mângâietorul
, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăța tot și vă
va aduce aminte tot ce v‐am zis eu. 27Vă las pacea
, vă dau pacea mea; nu vă dau cum dă lumea. Să
nu vi se tulbure inima, nici să se înspăimânte. 28Ați auzit că v‐am
zis: Mă duc
și vin la voi. Dacă m‐ați fi iubit, v‐ați fi bucurat că mă duc la Tatăl, fiindcă Tatăl
este mai mare decât mine. 29Și acum
v‐am spus mai înainte de a se întâmpla, ca să credeți când se va întâmpla. 30Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci
vine stăpânitorul lumii și n‐are nimic în mine, 31dar ca să cunoască lumea că iubesc pe Tatăl și fac așa cum
mi‐a poruncit Tatăl. Sculați‐vă, să plecăm de aici.
Isus, Vița
151Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl meu este vierul. 2Orice
coardă de viță în mine care nu face rod, o taie și pe oricare aduce rod, o curăță ca să aducă mai mult rod. 3Voi
sunteți curați acum pentru cuvântul pe care vi l‐am vorbit. 4Rămâneți
în mine și eu în voi. După cum coarda de viță nu poate aduce rod de la sine însăși dacă nu va rămânea în viță, așa nici voi, dacă nu rămâneți în mine. 5Eu sunt vița, voi coardele viței. Cine rămâne în mine și eu în el, acesta aduce rod
4.13
mult, pentru că despărțiți de mine nu puteți face nimic. 6Dacă nu rămâne cineva în mine, este
7.19
aruncat afară ca și coarda de viță și se usucă; și ei le strâng și le aruncă în foc și ard. 7Dacă rămâneți în mine, și cuvintele mele rămân în voi, cereți orice
ați voi și vi se va face. 8În aceasta
este proslăvit Tatăl meu, ca să aduceți rod mult și îmi
veți fi ucenici. 9Cum m‐a iubit pe mine Tatăl v‐am iubit și eu pe voi; rămâneți în iubirea mea. 10Dacă
păziți poruncile mele, veți rămânea în iubirea mea, după cum și eu am păzit poruncile Tatălui meu și rămân în iubirea lui. 11V‐am vorbit acestea ca bucuria mea să fie în voi și bucuria
voastră să fie deplină.
Dragostea frățească
12Aceasta
este porunca mea ca să vă iubiți unii pe alții, cum v‐am iubit eu. 13Nimeni nu are o iubire mai
mare decât aceasta: ca cineva să‐și pună sufletul pentru prietenii săi. 14Voi
sunteți prietenii mei dacă faceți cele ce vă poruncesc. 15Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face domnul său; v‐am numit prieteni, pentru că
v‐am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl meu. 16Nu
voi m‐ați ales pe mine, ci eu v‐am ales pe voi și v‐am
pus ca să vă duceți și să aduceți rod și rodul vostru să rămână, pentru ca orice
veți cere de la Tatăl în numele meu să vă dea. 17Vă poruncesc
acestea ca să vă iubiți unii pe alții.
Ura din partea lumii
18Dacă
vă urăște lumea, cunoașteți că pe mine m‐a urât mai întâi decât pe voi. 19Dacă
ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că
nu sunteți din lume, ci eu v‐am ales din lume, de aceea vă urăște lumea. 20Aduceți‐vă aminte de cuvântul pe care vi l‐am zis: Robul
nu este mai mare decât domnul său. Dacă
m‐au prigonit pe mine, vă vor prigoni și pe voi. Dacă au păzit cuvântul meu, vor păzi și pe al vostru. 21Dar
24.9
vă vor face toate acestea din pricina numelui meu, pentru că ei nu știu pe cel ce m‐a trimis. 22Dacă
n‐aș fi venit și nu le‐aș fi vorbit, n‐ar avea păcat; dar
acum n‐au dezvinovățire pentru păcatul lor. 23Cine
mă urăște pe mine, urăște și pe Tatăl meu. 24Dacă n‐aș fi făcut între ei lucrările
pe care nimeni altul nu le‐a făcut, n‐ar avea păcat; dar acum m‐au și văzut și m‐au urât și pe mine și pe Tatăl meu. 25Ci ca să se împlinească cuvântul care este scris în legea lor: M‐au
69.4
urât fără pricină. 26Când
va veni Mângâietorul pe care eu vi‐l voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care de la Tatăl purcede, acela
va mărturisi despre mine. 27Și
21.22
2.32
3.15
4.20,33
5.32
10.39
13.311 Pet. 5.12 Pet. 1.16
mărturisiți și voi pentru că de la început sunteți
cu mine.
Prigonirea ucenicilor
161V‐am vorbit acestea ca să
24.10
26.31
nu vă poticniți. 2Vă
vor da afară din sinagogă; da, vine un ceas când oricine
9.1
26.9‐11
vă omoară să i se pară că aduce jertfă lui Dumnezeu. 3Și acestea
le vor face pentru că n‐au cunoscut pe Tatăl, nici pe mine. 4Ci v‐am vorbit acestea
ca să vă aduceți aminte de ele când va veni ceasul lor, că v‐am spus. Și nu
v‐am spus de la început acestea, pentru că eram cu voi.
Lucrarea Mângâietorului
5Dar acum mă duc
la cel ce m‐a trimis și nimeni din voi nu mă întreabă: Unde te duci? 6Ci pentru că v‐am vorbit acestea, întristarea
v‐a umplut inima. 7Dar eu vă spun adevărul, este bine pentru voi ca să mă duc. Căci dacă nu mă voi duce, Mângâietorul
nu va veni la voi; iar dacă
mă voi duce, îl voi trimite la voi. 8Și când va veni el, va încredința lumea de păcat și de dreptate și de judecată. 9De
păcat fiindcă ei nu cred în mine. 10De dreptate
, fiindcă
mă duc la Tatăl și nu mă mai vedeți. 11De
judecată, fiindcă domnul
lumii acesteia este judecat. 12Mai am multe să vă spun, dar
nu le puteți purta acum. 13Iar când va veni el, Duhul
adevărului, vă
va arăta calea spre tot adevărul: căci nu va vorbi de la sine însuși, ci va vorbi tot ce aude și vă va vesti cele viitoare. 14El mă va proslăvi pe mine, pentru că va lua din al meu și vă va vesti. 15Tot
17.10
ce are Tatăl este al meu, de aceea am zis că ia din al meu și vă va vesti.
Întristarea prefăcută în bucurie
16Puțin
și nu mă mai vedeți și iar puțin și mă veți vedea. (Pentru că
mă duc la Tatăl). 17Deci unii dintre ucenicii săi au zis unii către alții: Ce este aceasta ce ne zice: Puțin și nu mă vedeți, și iar puțin și mă veți vedea? Și: Pentru că mă duc la Tatăl? 18Deci ziceau: Ce este acest „puțin” de care vorbește? Nu știm ce spune. 19Isus a cunoscut că voiau să‐l întrebe și le‐a zis: Cercetați între voi despre aceasta că am zis: Puțin și nu mă vedeți și iar puțin și mă veți vedea? 20Adevărat, adevărat vă spun că voi veți plânge și vă veți jăli, iar lumea se va bucura; voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va face bucurie. 21Femeia
când naște, are întristare pentru că i‐a venit ceasul, dar când a născut copilul, nu‐și mai aduce aminte de necaz, pentru bucuria că s‐a născut un om în lume. 22Și voi deci
acum aveți întristare; dar iar vă voi vedea și inima voastră se
13.521 Pet. 1.8
va bucura și nimeni nu va lua de la voi bucuria voastră. 23Și în ziua aceea nu mă veți întreba nimic. Adevărat
, adevărat vă spun, orice veți cere de la Tatăl vă va da în numele meu. 24Până acum n‐ați cerut nimic în numele meu; cereți și veți primi, ca
bucuria voastră să fie deplină.
Cuvinte de rămas bun
25V‐am vorbit acestea în asemănări; vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în asemănări, ci vă voi vesti pe față despre Tatăl. 26În ziua aceea
veți cere în numele meu și nu vă zic că eu voi ruga pe Tatăl pentru voi; 27căci
însuși Tatăl vă iubește, pentru că m‐ați iubit și ați
crezut că eu am ieșit de la Dumnezeu. 28Am ieșit
din Tatăl și am venit în lume; iarăși las lumea și mă duc la Tatăl. 29Ucenicii săi îi zic: Iată, acum vorbești pe față și nu spui nicio asemănare. 30Acum știm că
știi toate și n‐ai trebuință să te întrebe cineva; de aceea credem
că ai ieșit de la Dumnezeu. 31Isus le‐a răspuns: Acum credeți? 32Iată
vine ceasul și a și venit, ca să fiți risipiți fiecare
la ale sale și pe mine să mă lăsați singur; dar
nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine. 33V‐am spus acestea ca să aveți pace în
mine. În
lume aveți necaz, dar
îndrăzniți, eu am biruit
5.4
lumea.
