Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
16

Prigonirea ucenicilor

161V‐am vorbit acestea ca să

16.1
Mat. 11.6
24.10
26.31
nu vă poticniți. 2
16.2
Cap. 9.22, 34;
vor da afară din sinagogă; da, vine un ceas când oricine
16.2
Fapte. 8.1
9.1
26.9‐11
vă omoară să i se pară că aduce jertfă lui Dumnezeu. 3Și acestea
16.3
Cap. 15.21.
le vor face pentru că n‐au cunoscut pe Tatăl, nici pe mine. 4Ci v‐am vorbit acestea
16.4
Cap. 13.19;
ca să vă aduceți aminte de ele când va veni ceasul lor, că v‐am spus. Și nu
16.4
Mat. 9.15
v‐am spus de la început acestea, pentru că eram cu voi.

Lucrarea Mângâietorului

5Dar acum mă duc

16.5
Cap. 7.33;
la cel ce m‐a trimis și nimeni din voi nu mă întreabă: Unde te duci? 6Ci pentru că v‐am vorbit acestea, întristarea
16.6
Cap. 14.1. Vers. 22.
v‐a umplut inima. 7Dar eu vă spun adevărul, este bine pentru voi ca să mă duc. Căci dacă nu mă voi duce, Mângâietorul
16.7
Cap. 7.39;
nu va veni la voi; iar dacă
16.7
Fapte. 2.33Ef. 4.8
mă voi duce, îl voi trimite la voi. 8Și când va veni el, va încredința lumea de păcat și de dreptate și de judecată. 9De
16.9
Fapte. 2.22‐37
păcat fiindcă ei nu cred în mine. 10De dreptate
16.10
Fapte. 2.32
, fiindcă
16.10
Cap. 3.14;
mă duc la Tatăl și nu mă mai vedeți. 11De
16.11
Fapte. 26.18
judecată, fiindcă domnul
16.11
Lc. 10.18Ef. 2.2Col. 2.15Evr. 2.14
lumii acesteia este judecat. 12Mai am multe să vă spun, dar
16.12
Mc. 4.331 Cor. 3.2Evr. 5.12
nu le puteți purta acum. 13Iar când va veni el, Duhul
16.13
Cap. 4.17;
adevărului, vă
16.13
Cap. 14.26.
va arăta calea spre tot adevărul: căci nu va vorbi de la sine însuși, ci va vorbi tot ce aude și vă va vesti cele viitoare. 14El mă va proslăvi pe mine, pentru că va lua din al meu și vă va vesti. 15Tot
16.15
Mat. 11.2713.3
17.10
ce are Tatăl este al meu, de aceea am zis că ia din al meu și vă va vesti.

Întristarea prefăcută în bucurie

16Puțin

16.16
Cap. 7.33;
și nu mă mai vedeți și iar puțin și mă veți vedea. (Pentru că
16.16
Cap. 13.3. Vers. 28.
mă duc la Tatăl). 17Deci unii dintre ucenicii săi au zis unii către alții: Ce este aceasta ce ne zice: Puțin și nu mă vedeți, și iar puțin și mă veți vedea? Și: Pentru că mă duc la Tatăl? 18Deci ziceau: Ce este acest „puțin” de care vorbește? Nu știm ce spune. 19Isus a cunoscut că voiau să‐l întrebe și le‐a zis: Cercetați între voi despre aceasta că am zis: Puțin și nu mă vedeți și iar puțin și mă veți vedea? 20Adevărat, adevărat vă spun că voi veți plânge și vă veți jăli, iar lumea se va bucura; voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va face bucurie. 21Femeia
16.21
Is. 26.17
când naște, are întristare pentru că i‐a venit ceasul, dar când a născut copilul, nu‐și mai aduce aminte de necaz, pentru bucuria că s‐a născut un om în lume. 22Și voi deci
16.22
Vers. 6.
acum aveți întristare; dar iar vă voi vedea și inima voastră se
16.22
Lc. 24.41,5220.20Fapte. 2.46
13.521 Pet. 1.8
va bucura și nimeni nu va lua de la voi bucuria voastră. 23Și în ziua aceea nu mă veți întreba nimic. Adevărat
16.23
Mat. 7.715.16
, adevărat vă spun, orice veți cere de la Tatăl vă va da în numele meu. 24Până acum n‐ați cerut nimic în numele meu; cereți și veți primi, ca
16.24
Cap. 15.11.
bucuria voastră să fie deplină.

Cuvinte de rămas bun

25V‐am vorbit acestea în asemănări; vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în asemănări, ci vă voi vesti pe față despre Tatăl. 26În ziua aceea

16.26
Vers. 23.
veți cere în numele meu și nu vă zic că eu voi ruga pe Tatăl pentru voi; 27căci
16.27
Cap. 14.21, 23.
însuși Tatăl vă iubește, pentru că m‐ați iubit și ați
16.27
Cap. 3.13;
crezut că eu am ieșit de la Dumnezeu. 28Am ieșit
16.28
Cap. 13.3.
din Tatăl și am venit în lume; iarăși las lumea și mă duc la Tatăl. 29Ucenicii săi îi zic: Iată, acum vorbești pe față și nu spui nicio asemănare. 30Acum știm că
16.30
Cap. 21.17.
știi toate și n‐ai trebuință să te întrebe cineva; de aceea credem
16.30
Vers. 27. Cap. 17.8.
că ai ieșit de la Dumnezeu. 31Isus le‐a răspuns: Acum credeți? 32Iată
16.32
Mat. 26.31Mc. 14.27
vine ceasul și a și venit, ca să fiți risipiți fiecare
16.32
Cap. 20.10.
la ale sale și pe mine să mă lăsați singur; dar
16.32
Cap. 8.29;
nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine. 33V‐am spus acestea ca să aveți pace în
16.33
Is. 9.6Rom. 5.1Ef. 2.14Col. 1.20
mine. În
16.33
Cap. 15.19‐21.
lume aveți necaz, dar
16.33
Cap. 14.1.
îndrăzniți, eu am biruit
16.33
Rom. 8.371 In. 4.4
5.4
lumea.

17

Rugăciunea lui Isus

171Isus a vorbit acestea și, ridicându‐și ochii spre cer, a zis: Tată, a

17.1
Cap. 12.23;
venit ceasul; proslăvește pe Fiul tău ca Fiul să te proslăvească. 2După cum
17.2
Dan. 7.14Mat. 11.27
28.185.271 Cor. 15.25,27Fil. 2.10Evr. 2.8
i‐ai dat putere peste orice carne, pentru orice
17.2
Cap. 6.37. Vers. 6.9, 24.
i‐ai dat, ca să le dea viață veșnică. 3Și aceasta este viața
17.3
Is. 53.11Ier. 9.24
veșnică, să te cunoască pe tine, singurul
17.3
1 Cor. 8.41 Tes. 1.9
Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care
17.3
Cap. 3.34;
l‐ai trimis. 4Eu
17.4
Cap. 13.31;
te‐am proslăvit pe pământ, sfârșind
17.4
Cap. 4.34;
lucrul pe care
17.4
Cap. 14.31;
mi l‐ai dat ca să‐l fac. 5Și acum proslăvește‐mă tu, Tată, la tine însuți cu slava pe
17.5
Cap. 1.1, 2;
care o aveam la tine mai înainte de a fi lumea. 6Am
17.6
Ps. 22.22
făcut cunoscut numele tău oamenilor pe care
17.6
Vers. 2.9, 11. Cap. 6.37, 39;
mi i‐ai dat din lume. Erau ai tăi și mi i‐ai dat mie și au păzit cuvântul tău. 7Acum au cunoscut că toate câte mi‐ai dat sunt de la tine. 8Pentru că le‐am dat cuvintele pe care
17.8
Cap. 8.28;
mi le‐ai dat și ei le‐au primit și au cunoscut cu adevărat că am ieșit de la tine și
17.8
Cap. 16.27. Vers. 25.30.
au crezut că tu m‐ai trimis. 9Eu fac cerere pentru ei; nu
17.9
1 In. 5.19
fac cerere pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i‐ai dat, fiindcă sunt ai tăi. 10Și toate câte sunt ale mele sunt ale
17.10
Cap. 16.15.
tale, și ale tale sunt ale mele și eu sunt proslăvit în ei. 11Și eu
17.11
Cap. 13.1;
nu mai sunt în lume și ei sunt în lume și eu vin la tine. Tată sfinte, păstrează
17.11
1 Pet. 1.5Iuda 1
în numele tău pe aceia pe care mi i‐ai dat, ca
17.11
Vers. 21, etc. Cap. 10.30.
să fie una ca
17.11
Vers. 21, etc. Cap. 10.30.
noi. 12Când eram cu ei, îi
17.12
Cap. 6.39;
păstram în numele tău pe care mi i‐ai dat, și i‐am
17.12
Cap. 18.9.
păzit și
17.12
Cap. 6.70;
niciunul dintre ei n‐a pierit, decât fiul pieirii, pentru ca
17.12
Ps. 109.8Fapte. 1.20
să fie împlinită scriptura. 13Acum dar eu vin la tine și vorbesc acestea în lume, ca ei să aibă bucuria mea deplină în ei înșiși. 14Eu le‐am
17.14
Vers. 8.
dat cuvântul tău și
17.14
Cap. 15.18, 19.
lumea i‐a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum
17.14
Cap. 8.23. Vers. 16.
eu nu sunt din lume. 15Nu cer ca să‐i iei din lume, ci ca să‐i
17.15
Mat. 6.13Gal. 1.42 Tes. 3.31 In. 5.18
păzești de cel rău. 16Ei
17.16
Vers. 14.
nu sunt din lume, după cum eu nu sunt din lume. 17Sfințește‐i
17.17
Cap. 15.3.
în adevăr; cuvântul
17.17
2 Sam. 7.28Ps. 119.142,151
tău este adevărul. 18După cum
17.18
Cap. 20.21.
m‐ai trimis pe mine în lume, i‐am trimis și eu în lume. 19Și
17.19
1 Cor. 1.2,301 Tes. 4.7Evr. 10.10
mă sfințesc pe mine însumi pentru ei, pentru ca și ei să fie sfințiți în adevăr. 20Nu fac cerere numai pentru ei, ci și pentru cei ce cred în mine prin cuvântul lor 21pentru ca
17.21
Cap. 10.16. Vers. 11.22, 23.
toți să fie una, după cum tu
17.21
Cap. 10.38;
, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie în noi, ca lumea să creadă că tu m‐ai trimis. 22Și eu le‐am dat slava pe care mi‐ai dat‐o, ca
17.22
Cap. 14.20.
ei să fie una, după cum noi suntem una; 23eu în ei și tu în mine, ca
17.23
Col. 3.14
să fie desăvârșiți într‐una, ca să cunoască lumea că tu m‐ai trimis și i‐ai iubit cum m‐ai iubit pe mine. 24Tată
17.24
Cap. 12.26;
, ce mi‐ai dat voiesc ca unde sunt eu să fie și ei cu mine, ca să privească slava mea pe care mi‐ai dat‐o tu, pentru că
17.24
Vers. 5.
m‐ai iubit mai înainte de urzirea lumii. 25Dreptule Tată, lumea
17.25
Cap. 15.21;
nu te‐a cunoscut, dar eu
17.25
Cap. 7.29;
te‐am cunoscut și aceștia
17.25
Cap. 16.27. Vers. 8.
au cunoscut că tu m‐ai trimis. 26Și
17.26
Cap. 15.15. Vers. 6.
le‐am făcut cunoscut numele tău și‐l voi face cunoscut, ca iubirea cu
17.26
Cap. 15.9.
care m‐ai iubit să fie în ei și eu în ei.

18

Prinderea lui Isus

181După ce a zis acestea, Isus a

18.1
Mat. 26.36Mc. 14.32Lc. 22.39
ieșit cu ucenicii săi dincolo de pârâul
18.1
2 Sam. 15.23
Chedron, unde era o grădină în care a intrat el și ucenicii săi. 2Și Iuda care avea să‐l dea prins știa de asemenea locul, pentru că
18.2
Lc. 21.37
22.39
adeseori Isus se adunase acolo cu ucenicii săi. 3Iuda deci
18.3
Mat. 26.47Mc. 14.43Lc. 22.47Fapte. 1.16
după ce a luat ceata de ostași și slujitori din ai mai marilor preoților și ai fariseilor, vine acolo cu făclii și felinare și arme. 4Isus deci, știind toate ce au să vină peste el, a pășit înainte și le‐a zis: Pe cine căutați? 5Ei i‐au răspuns: Pe Isus din Nazaret. Isus le zice: Eu sunt. Și Iuda care avea să‐l dea prins era cu ei. 6Deci când le‐a zis: Eu sunt! s‐au dat înapoi și au căzut la pământ. 7Deci iarăși i‐a întrebat: Pe cine căutați? Iar ei au zis: Pe Isus din Nazaret. 8Isus a răspuns: V‐am spus că eu sunt; deci dacă mă căutați pe mine, lăsați pe aceștia să se ducă, 9pentru ca să se împlinească cuvântul pe care‐l zisese: Din cei pe
18.9
Cap. 17.12.
care mi i‐ai dat n‐am pierdut pe niciunul. 10Deci Simon Petru
18.10
Mat. 26.51Mc. 14.27Lc. 22.49,50
având o sabie, a tras‐o și a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea dreaptă; și numele robului era Malhu. 11Isus a zis deci lui Petru: Bagă sabia în teacă. Paharul
18.11
Mat. 20.22
26.39,42
pe care mi l‐a dat Tatăl oare să nu‐l beau?

Isus înaintea lui Ana și Caiafa

12Deci ceata și căpitanul și slujitorii iudeilor au prins pe Isus și l‐au legat. 13Și l‐au

18.13
Mat. 26.57
dus întâi la Ana
18.13
Lc. 3.2
, căci era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. 14Și
18.14
Cap. 11.50.
Caiafa este cel ce sfătuise pe iudei că este de folos ca să moară un singur om pentru popor. 15Și Simon Petru
18.15
Mat. 26.58Mc. 14.54Lc. 22.54
urma pe Isus și tot așa celălalt ucenic. Și ucenicul acesta era cunoscut marelui preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16Iar Petru
18.16
Mat. 26.69Mc. 14.66Lc. 22.54
stătea afară la ușă. Deci ucenicul celălalt, care era cunoscut marelui preot, a ieșit afară și a vorbit portăriței și a dus pe Petru înăuntru. 17Slujnica portărița zice deci lui Petru: Nu cumva ești și tu dintre ucenicii acestui om? El îi zice: Nu sunt. 18Și robii și slujitorii după ce făcuseră jăratec, stăteau acolo și se încălzeau pentru că era frig; și stătea și Petru cu ei și se încălzea. 19Deci marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii lui și despre învățătura lui. 20Isus i‐a răspuns: Eu
18.20
Mat. 26.55Lc. 4.158.2
am vorbit pe față lumii; totdeauna i‐am învățat în sinagogă și în Templu unde se adună toți iudeii și n‐am vorbit nimic într‐ascuns. 21De ce mă întrebi? Întreabă pe cei ce au auzit ce le‐am vorbit; iată aceștia știu ce am zis eu. 22Și când a zis el acestea, unul dintre slujitori fiind de față a
18.22
Ier. 20.2Fapte. 23.2
dat o palmă lui Isus zicând: Astfel răspunzi tu marelui preot? 23Isus i‐a răspuns: Dacă am vorbit rău, mărturisește despre rău; iar dacă am vorbit bine, de ce mă bați? 24Deci Ana
18.24
Mat. 26.57
l‐a trimis legat la Caiafa, marele preot. 25Și Simon Petru stătea și se încălzea. Deci
18.25
Mat. 26.69,71Mc. 14.69Lc. 22.58
i‐au zis: Nu cumva ești și tu dintre ucenicii lui? El a tăgăduit și a zis: Nu sunt. 26Unul dintre robii marelui preot, fiind rudă cu acela a cărui ureche o tăiase Petru, zice: Nu te‐am văzut eu în grădină cu el? 27Petru deci iarăși a tăgăduit și îndată
18.27
Mat. 26.74Mc. 14.72Lc. 22.60
a cântat cocoșul.

Isus înaintea lui Pilat

28Duc

18.28
Mat. 27.2Mc. 15.1Lc. 23.1Fapte. 3.13
deci pe Isus de la Caiafa în pretoriu; și era dimineață; și ei
18.28
Fapte. 10.28
11.3
n‐au intrat în pretoriu ca să nu se spurce, ci să poată mânca Paștile. 29Pilat a ieșit deci afară la ei și zice: Ce învinuire aduceți omului acestuia? 30Ei i‐au răspuns și i‐au zis: Dacă n‐ar fi fost acesta făcător de rele, nu ți l‐am fi dat prins. 31Deci Pilat le‐a zis: Luați‐l voi și judecați‐l după legea voastră. Și iudeii i‐au zis: Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni! 32Ca
18.32
Mat. 20.19
să se împlinească cuvântul lui Isus pe care‐l zisese, însemnând cu ce moarte avea să moară. 33Deci Pilat
18.33
Mat. 27.11
a ieșit iar în pretoriu și a chemat pe Isus și i‐a zis: Tu ești Împăratul iudeilor? 34Isus i‐a răspuns: De la tine însuți zici tu aceasta sau alții ți‐au vorbit despre mine? 35Pilat a răspuns: Nu cumva eu sunt iudeu? Neamul tău și mai marii preoților te‐au dat prins mie. Ce ai făcut? 36Isus a răspuns
18.36
1 Tim. 6.13
: Împărăția
18.36
Dan. 2.44
7.14Lc. 12.148.15
mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu dat prins iudeilor; dar acum împărăția mea nu este
18.36
Cap. 8.47.
de aici. 37Deci Pilat i‐a zis: Ești deci împărat? Isus a răspuns: Tu zici că sunt împărat. Eu pentru aceasta m‐am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc pentru adevăr; oricine care este din adevăr ascultă glasul meu.

Isus și Baraba

38Pilat îi zice: Ce este adevărul? Și când a zis aceasta, iarăși a ieșit la iudei și le zice: Eu

18.38
Mat. 27.24Lc. 23.4
nu găsesc nicio vină în el. 39Dar
18.39
Mat. 27.15Mc. 15.6Lc. 23.17
voi aveți obiceiul ca la Paști să dau pentru voi drumul la unul; voiți deci să dau drumul pentru voi Împăratului iudeilor? 40Au strigat deci
18.40
Fapte. 3.14
iarăși zicând: Nu pe acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba
18.40
Lc. 23.19
era un tâlhar.