Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
17

Rugăciunea lui Isus

171Isus a vorbit acestea și, ridicându‐și ochii spre cer, a zis: Tată, a

17.1
Cap. 12.23;
venit ceasul; proslăvește pe Fiul tău ca Fiul să te proslăvească. 2După cum
17.2
Dan. 7.14Mat. 11.27
28.185.271 Cor. 15.25,27Fil. 2.10Evr. 2.8
i‐ai dat putere peste orice carne, pentru orice
17.2
Cap. 6.37. Vers. 6.9, 24.
i‐ai dat, ca să le dea viață veșnică. 3Și aceasta este viața
17.3
Is. 53.11Ier. 9.24
veșnică, să te cunoască pe tine, singurul
17.3
1 Cor. 8.41 Tes. 1.9
Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care
17.3
Cap. 3.34;
l‐ai trimis. 4Eu
17.4
Cap. 13.31;
te‐am proslăvit pe pământ, sfârșind
17.4
Cap. 4.34;
lucrul pe care
17.4
Cap. 14.31;
mi l‐ai dat ca să‐l fac. 5Și acum proslăvește‐mă tu, Tată, la tine însuți cu slava pe
17.5
Cap. 1.1, 2;
care o aveam la tine mai înainte de a fi lumea. 6Am
17.6
Ps. 22.22
făcut cunoscut numele tău oamenilor pe care
17.6
Vers. 2.9, 11. Cap. 6.37, 39;
mi i‐ai dat din lume. Erau ai tăi și mi i‐ai dat mie și au păzit cuvântul tău. 7Acum au cunoscut că toate câte mi‐ai dat sunt de la tine. 8Pentru că le‐am dat cuvintele pe care
17.8
Cap. 8.28;
mi le‐ai dat și ei le‐au primit și au cunoscut cu adevărat că am ieșit de la tine și
17.8
Cap. 16.27. Vers. 25.30.
au crezut că tu m‐ai trimis. 9Eu fac cerere pentru ei; nu
17.9
1 In. 5.19
fac cerere pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i‐ai dat, fiindcă sunt ai tăi. 10Și toate câte sunt ale mele sunt ale
17.10
Cap. 16.15.
tale, și ale tale sunt ale mele și eu sunt proslăvit în ei. 11Și eu
17.11
Cap. 13.1;
nu mai sunt în lume și ei sunt în lume și eu vin la tine. Tată sfinte, păstrează
17.11
1 Pet. 1.5Iuda 1
în numele tău pe aceia pe care mi i‐ai dat, ca
17.11
Vers. 21, etc. Cap. 10.30.
să fie una ca
17.11
Vers. 21, etc. Cap. 10.30.
noi. 12Când eram cu ei, îi
17.12
Cap. 6.39;
păstram în numele tău pe care mi i‐ai dat, și i‐am
17.12
Cap. 18.9.
păzit și
17.12
Cap. 6.70;
niciunul dintre ei n‐a pierit, decât fiul pieirii, pentru ca
17.12
Ps. 109.8Fapte. 1.20
să fie împlinită scriptura. 13Acum dar eu vin la tine și vorbesc acestea în lume, ca ei să aibă bucuria mea deplină în ei înșiși. 14Eu le‐am
17.14
Vers. 8.
dat cuvântul tău și
17.14
Cap. 15.18, 19.
lumea i‐a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum
17.14
Cap. 8.23. Vers. 16.
eu nu sunt din lume. 15Nu cer ca să‐i iei din lume, ci ca să‐i
17.15
Mat. 6.13Gal. 1.42 Tes. 3.31 In. 5.18
păzești de cel rău. 16Ei
17.16
Vers. 14.
nu sunt din lume, după cum eu nu sunt din lume. 17Sfințește‐i
17.17
Cap. 15.3.
în adevăr; cuvântul
17.17
2 Sam. 7.28Ps. 119.142,151
tău este adevărul. 18După cum
17.18
Cap. 20.21.
m‐ai trimis pe mine în lume, i‐am trimis și eu în lume. 19Și
17.19
1 Cor. 1.2,301 Tes. 4.7Evr. 10.10
mă sfințesc pe mine însumi pentru ei, pentru ca și ei să fie sfințiți în adevăr. 20Nu fac cerere numai pentru ei, ci și pentru cei ce cred în mine prin cuvântul lor 21pentru ca
17.21
Cap. 10.16. Vers. 11.22, 23.
toți să fie una, după cum tu
17.21
Cap. 10.38;
, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie în noi, ca lumea să creadă că tu m‐ai trimis. 22Și eu le‐am dat slava pe care mi‐ai dat‐o, ca
17.22
Cap. 14.20.
ei să fie una, după cum noi suntem una; 23eu în ei și tu în mine, ca
17.23
Col. 3.14
să fie desăvârșiți într‐una, ca să cunoască lumea că tu m‐ai trimis și i‐ai iubit cum m‐ai iubit pe mine. 24Tată
17.24
Cap. 12.26;
, ce mi‐ai dat voiesc ca unde sunt eu să fie și ei cu mine, ca să privească slava mea pe care mi‐ai dat‐o tu, pentru că
17.24
Vers. 5.
m‐ai iubit mai înainte de urzirea lumii. 25Dreptule Tată, lumea
17.25
Cap. 15.21;
nu te‐a cunoscut, dar eu
17.25
Cap. 7.29;
te‐am cunoscut și aceștia
17.25
Cap. 16.27. Vers. 8.
au cunoscut că tu m‐ai trimis. 26Și
17.26
Cap. 15.15. Vers. 6.
le‐am făcut cunoscut numele tău și‐l voi face cunoscut, ca iubirea cu
17.26
Cap. 15.9.
care m‐ai iubit să fie în ei și eu în ei.

18

Prinderea lui Isus

181După ce a zis acestea, Isus a

18.1
Mat. 26.36Mc. 14.32Lc. 22.39
ieșit cu ucenicii săi dincolo de pârâul
18.1
2 Sam. 15.23
Chedron, unde era o grădină în care a intrat el și ucenicii săi. 2Și Iuda care avea să‐l dea prins știa de asemenea locul, pentru că
18.2
Lc. 21.37
22.39
adeseori Isus se adunase acolo cu ucenicii săi. 3Iuda deci
18.3
Mat. 26.47Mc. 14.43Lc. 22.47Fapte. 1.16
după ce a luat ceata de ostași și slujitori din ai mai marilor preoților și ai fariseilor, vine acolo cu făclii și felinare și arme. 4Isus deci, știind toate ce au să vină peste el, a pășit înainte și le‐a zis: Pe cine căutați? 5Ei i‐au răspuns: Pe Isus din Nazaret. Isus le zice: Eu sunt. Și Iuda care avea să‐l dea prins era cu ei. 6Deci când le‐a zis: Eu sunt! s‐au dat înapoi și au căzut la pământ. 7Deci iarăși i‐a întrebat: Pe cine căutați? Iar ei au zis: Pe Isus din Nazaret. 8Isus a răspuns: V‐am spus că eu sunt; deci dacă mă căutați pe mine, lăsați pe aceștia să se ducă, 9pentru ca să se împlinească cuvântul pe care‐l zisese: Din cei pe
18.9
Cap. 17.12.
care mi i‐ai dat n‐am pierdut pe niciunul. 10Deci Simon Petru
18.10
Mat. 26.51Mc. 14.27Lc. 22.49,50
având o sabie, a tras‐o și a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea dreaptă; și numele robului era Malhu. 11Isus a zis deci lui Petru: Bagă sabia în teacă. Paharul
18.11
Mat. 20.22
26.39,42
pe care mi l‐a dat Tatăl oare să nu‐l beau?

Isus înaintea lui Ana și Caiafa

12Deci ceata și căpitanul și slujitorii iudeilor au prins pe Isus și l‐au legat. 13Și l‐au

18.13
Mat. 26.57
dus întâi la Ana
18.13
Lc. 3.2
, căci era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. 14Și
18.14
Cap. 11.50.
Caiafa este cel ce sfătuise pe iudei că este de folos ca să moară un singur om pentru popor. 15Și Simon Petru
18.15
Mat. 26.58Mc. 14.54Lc. 22.54
urma pe Isus și tot așa celălalt ucenic. Și ucenicul acesta era cunoscut marelui preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16Iar Petru
18.16
Mat. 26.69Mc. 14.66Lc. 22.54
stătea afară la ușă. Deci ucenicul celălalt, care era cunoscut marelui preot, a ieșit afară și a vorbit portăriței și a dus pe Petru înăuntru. 17Slujnica portărița zice deci lui Petru: Nu cumva ești și tu dintre ucenicii acestui om? El îi zice: Nu sunt. 18Și robii și slujitorii după ce făcuseră jăratec, stăteau acolo și se încălzeau pentru că era frig; și stătea și Petru cu ei și se încălzea. 19Deci marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii lui și despre învățătura lui. 20Isus i‐a răspuns: Eu
18.20
Mat. 26.55Lc. 4.158.2
am vorbit pe față lumii; totdeauna i‐am învățat în sinagogă și în Templu unde se adună toți iudeii și n‐am vorbit nimic într‐ascuns. 21De ce mă întrebi? Întreabă pe cei ce au auzit ce le‐am vorbit; iată aceștia știu ce am zis eu. 22Și când a zis el acestea, unul dintre slujitori fiind de față a
18.22
Ier. 20.2Fapte. 23.2
dat o palmă lui Isus zicând: Astfel răspunzi tu marelui preot? 23Isus i‐a răspuns: Dacă am vorbit rău, mărturisește despre rău; iar dacă am vorbit bine, de ce mă bați? 24Deci Ana
18.24
Mat. 26.57
l‐a trimis legat la Caiafa, marele preot. 25Și Simon Petru stătea și se încălzea. Deci
18.25
Mat. 26.69,71Mc. 14.69Lc. 22.58
i‐au zis: Nu cumva ești și tu dintre ucenicii lui? El a tăgăduit și a zis: Nu sunt. 26Unul dintre robii marelui preot, fiind rudă cu acela a cărui ureche o tăiase Petru, zice: Nu te‐am văzut eu în grădină cu el? 27Petru deci iarăși a tăgăduit și îndată
18.27
Mat. 26.74Mc. 14.72Lc. 22.60
a cântat cocoșul.

Isus înaintea lui Pilat

28Duc

18.28
Mat. 27.2Mc. 15.1Lc. 23.1Fapte. 3.13
deci pe Isus de la Caiafa în pretoriu; și era dimineață; și ei
18.28
Fapte. 10.28
11.3
n‐au intrat în pretoriu ca să nu se spurce, ci să poată mânca Paștile. 29Pilat a ieșit deci afară la ei și zice: Ce învinuire aduceți omului acestuia? 30Ei i‐au răspuns și i‐au zis: Dacă n‐ar fi fost acesta făcător de rele, nu ți l‐am fi dat prins. 31Deci Pilat le‐a zis: Luați‐l voi și judecați‐l după legea voastră. Și iudeii i‐au zis: Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni! 32Ca
18.32
Mat. 20.19
să se împlinească cuvântul lui Isus pe care‐l zisese, însemnând cu ce moarte avea să moară. 33Deci Pilat
18.33
Mat. 27.11
a ieșit iar în pretoriu și a chemat pe Isus și i‐a zis: Tu ești Împăratul iudeilor? 34Isus i‐a răspuns: De la tine însuți zici tu aceasta sau alții ți‐au vorbit despre mine? 35Pilat a răspuns: Nu cumva eu sunt iudeu? Neamul tău și mai marii preoților te‐au dat prins mie. Ce ai făcut? 36Isus a răspuns
18.36
1 Tim. 6.13
: Împărăția
18.36
Dan. 2.44
7.14Lc. 12.148.15
mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu dat prins iudeilor; dar acum împărăția mea nu este
18.36
Cap. 8.47.
de aici. 37Deci Pilat i‐a zis: Ești deci împărat? Isus a răspuns: Tu zici că sunt împărat. Eu pentru aceasta m‐am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc pentru adevăr; oricine care este din adevăr ascultă glasul meu.

Isus și Baraba

38Pilat îi zice: Ce este adevărul? Și când a zis aceasta, iarăși a ieșit la iudei și le zice: Eu

18.38
Mat. 27.24Lc. 23.4
nu găsesc nicio vină în el. 39Dar
18.39
Mat. 27.15Mc. 15.6Lc. 23.17
voi aveți obiceiul ca la Paști să dau pentru voi drumul la unul; voiți deci să dau drumul pentru voi Împăratului iudeilor? 40Au strigat deci
18.40
Fapte. 3.14
iarăși zicând: Nu pe acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba
18.40
Lc. 23.19
era un tâlhar.

19

Isus este dat în mâinile iudeilor

191Atunci

19.1
Mat. 20.19
27.26Mc. 15.15Lc. 18.33
dar Pilat a luat pe Isus și l‐a biciuit. 2Și ostașii au împletit o cunună de spini și i‐au pus‐o pe cap și l‐au îmbrăcat cu un veșmânt de purpură. 3Și veneau la el și ziceau: Bucură‐te, Împăratul iudeilor. Și‐i dădeau palme. 4Și Pilat a ieșit iarăși afară și le zice: Iată vi‐l aduc afară ca
19.4
Cap. 18.38. Vers. 6.
să cunoașteți că nu găsesc nicio vină în el. 5Deci Isus a ieșit afară, purtând cununa de spini și veșmântul de purpură. Și Pilat le zice: Iată omul. 6Deci când l‐au văzut mai marii preoților și slujitorii, au strigat zicând: Răstignește‐l, răstignește‐l! Pilat le zice
19.6
Fapte. 3.13
: Luați‐l voi și răstigniți‐l; căci eu nu găsesc vină în el. 7Iudeii i‐au răspuns: Noi avem o lege
19.7
Lev. 24.16
și după legea noastră trebuie să moară pentru că s‐a
19.7
Mat. 26.6510.33
făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu. 8Deci când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s‐a temut. 9Și a intrat iar în pretoriu și zice lui Isus: De unde ești tu? Dar
19.9
Is. 53.7Mat. 27.12,14
Isus nu i‐a dat niciun răspuns. 10Deci Pilat îi zice: Mie nu‐mi vorbești? Nu știi că am putere să‐ți dau drumul și am putere să te răstignesc? 11Isus i‐a răspuns: N‐ai
19.11
Lc. 22.53
avea putere asupra mea dacă nu ți‐ar fi fost dată de sus; pentru aceasta cel ce m‐a dat prins ție are mai mare păcat. 12De atunci Pilat încerca să‐i dea drumul. Iar iudeii strigau zicând: Dacă
19.12
Lc. 23.2
dai drumul la acesta, nu ești prieten al Cezarului; oricine
19.12
Fapte. 17.7
care se face pe sine împărat este împotriva Cezarului. 13Deci Pilat, când a auzit cuvintele acestea, a adus afară pe Isus și a șezut pe scaunul de judecător, în locul numit Pardosit cu pietre, iar evreiește Gabata. 14Și era
19.14
Mat. 27.62
Pregătirea Paștilor, era ca la al șaselea ceas. Și zice iudeilor: Iată Împăratul vostru. 15Ei au strigat deci: Ia‐l, ia‐l, răstignește‐l. Pilat le zice: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Mai marii preoților au răspuns: N‐avem
19.15
Gen. 49.10
împărat decât pe Cezarul.

Răstignirea

16Atunci

19.16
Mat. 27.26,31Mc. 15.15Lc. 23.25
li l‐a dat ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus. 17Și purtându‐și
19.17
Mat. 27.31,33Mc. 15.21,22Lc. 23.26,33
el însuși crucea a
19.17
Num. 15.36Evr. 13.12
ieșit la locul numit al Căpățânii, care pe evreiește se numește Golgota, 18unde l‐au răstignit și împreună cu el alți doi, de o parte și de alta, iar în mijloc pe Isus. 19Și Pilat
19.19
Mat. 27.37Mc. 15.26Lc. 23.38
a scris și un titlu și l‐a pus pe cruce. Și era scris: ISUS DIN NAZARET ÎMPĂRATUL IUDEILOR. 20Mulți dintre iudei deci au citit acest titlu, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate: și era scris în evreiește, în latinește și în grecește. 21Deci mai marii preoților iudeilor ziceau lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor! ci că el a zis: Sunt Împărat al iudeilor. 22Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris. 23Ostașii
19.23
Mat. 27.35Mc. 15.24Lc. 23.34
deci, după ce au răstignit pe Isus, i‐au luat hainele și au făcut patru părți, fiecărui ostaș o parte, și cămașa. Și cămașa era necusută, țesută de sus peste tot. 24Au zis deci între ei: Să n‐o sfâșiem, ci să aruncăm sorți pentru ea, a cui va fi. — Ca să se împlinească scriptura: Și‐au
19.24
Ps. 22.18
împărțit hainele între ei și au aruncat sorți pentru veșmântul meu. — Ostașii deci au făcut acestea. 25Și lângă
19.25
Mat. 27.55Mc. 15.40Lc. 23.49
crucea lui Isus stăteau mama lui și sora mamei lui, Maria nevasta lui Clopa
19.25
Lc. 24.18
și Maria Magdalena. 26Deci Isus, când a văzut pe mama sa și pe
19.26
Cap. 13.23;
ucenicul pe care‐l iubea stând alături, zice mamei sale: Femeie
19.26
Cap. 2.4.
, iată fiul tău! 27Apoi zice ucenicului: Iată mama ta! Și din acel ceas ucenicul a luat‐o la sine
19.27
Cap. 1.11;
. 28După aceasta Isus știind că toate s‐au sfârșit acum, ca
19.28
Ps. 69.21
să fie împlinită scriptura, a zis: Mi‐este sete. 29Și acolo era un vas plin cu oțet; deci au pus
19.29
Mat. 27.48
un burete plin de oțet într‐un isop și l‐au dus la gura lui. 30Și când a luat Isus oțetul, a zis: S‐a
19.30
Cap. 17.4.
sfârșit! Și a plecat capul și și‐a dat duhul.

Moartea lui Isus dovedită

31Deci iudeii, fiindcă era Pregătirea, ca să

19.31
Mc. 15.42Deut. 21.23
nu rămână pe cruce trupurile în Sabat, (căci
19.31
Vers. 42.
ziua acelui Sabat era mare), au rugat pe Pilat ca să le zdrobească fluierele picioarelor și să fie ridicați. 32Ostașii deci au venit și au zdrobit celui dintâi fluierele picioarelor și celuilalt împreună răstignit cu el. 33Dar când au venit la Isus și l‐au văzut că era mort acum, nu i‐au zdrobit fluierele picioarelor 34ci unul din ostași i‐a străpuns coasta cu o suliță și a
19.34
1 In. 5.6,8
ieșit îndată sânge și apă. 35Și cel ce a văzut a mărturisit și mărturia lui este adevărată și el știe că spune adevărul ca și voi să credeți. 36Căci acestea s‐au făcut ca
19.36
Ex. 12.46Num. 9.12Ps. 34.20
să fie împlinită scriptura: Niciun os nu i se va zdrobi. 37Și iarăși altă scriptură zice: Vor
19.37
Ps. 22.16,17Zah. 12.10Ap. 1.7
privi spre cel pe care l‐au străpuns.

Îngroparea lui Isus

38Și după

19.38
Mat. 27.57Mc. 15.42Lc. 23.50
acestea Iosif din Arimatea, fiind ucenic al lui Isus, dar într‐ascuns, de
19.38
Cap. 9.22;
frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Isus, și Pilat i‐a dat voie. A venit deci și a ridicat trupul lui Isus. 39Și a venit și Nicodim
19.39
Cap. 3.1, 2;
, care venise la el întâia oară noaptea și a adus o amestecătură de smirnă și aloe, ca la o sută de litri. 40Au luat deci trupul lui Isus și l‐au
19.40
Fapte. 5.6
legat în fâșii de pânză de in cu miresme, după cum au iudeii obiceiul să înmormânteze. 41Și în locul unde a fost răstignit era o grădină și în grădină un mormânt nou în care nimeni nu fusese pus vreodată. 42Au pus deci pe Isus acolo din
19.42
Is. 53.9
pricina Pregătirii iudeilor pentru că
19.42
Vers. 31.
mormântul era aproape.