Isus este dat în mâinile iudeilor
191Atunci
27.26Mc. 15.15Lc. 18.33
dar Pilat a luat pe Isus și l‐a biciuit. 2Și ostașii au împletit o cunună de spini și i‐au pus‐o pe cap și l‐au îmbrăcat cu un veșmânt de purpură. 3Și veneau la el și ziceau: Bucură‐te, Împăratul iudeilor. Și‐i dădeau palme. 4Și Pilat a ieșit iarăși afară și le zice: Iată vi‐l aduc afară ca
să cunoașteți că nu găsesc nicio vină în el. 5Deci Isus a ieșit afară, purtând cununa de spini și veșmântul de purpură. Și Pilat le zice: Iată omul. 6Deci când l‐au văzut mai marii preoților și slujitorii, au strigat zicând: Răstignește‐l, răstignește‐l! Pilat le zice
: Luați‐l voi și răstigniți‐l; căci eu nu găsesc vină în el. 7Iudeii i‐au răspuns: Noi avem o lege
și după legea noastră trebuie să moară pentru că s‐a
făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu. 8Deci când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s‐a temut. 9Și a intrat iar în pretoriu și zice lui Isus: De unde ești tu? Dar
Isus nu i‐a dat niciun răspuns. 10Deci Pilat îi zice: Mie nu‐mi vorbești? Nu știi că am putere să‐ți dau drumul și am putere să te răstignesc? 11Isus i‐a răspuns: N‐ai
avea putere asupra mea dacă nu ți‐ar fi fost dată de sus; pentru aceasta cel ce m‐a dat prins ție are mai mare păcat. 12De atunci Pilat încerca să‐i dea drumul. Iar iudeii strigau zicând: Dacă
dai drumul la acesta, nu ești prieten al Cezarului; oricine
care se face pe sine împărat este împotriva Cezarului. 13Deci Pilat, când a auzit cuvintele acestea, a adus afară pe Isus și a șezut pe scaunul de judecător, în locul numit Pardosit cu pietre, iar evreiește Gabata. 14Și era
Pregătirea Paștilor, era ca la al șaselea ceas. Și zice iudeilor: Iată Împăratul vostru. 15Ei au strigat deci: Ia‐l, ia‐l, răstignește‐l. Pilat le zice: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Mai marii preoților au răspuns: N‐avem
împărat decât pe Cezarul.
Răstignirea
16Atunci
li l‐a dat ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus. 17Și purtându‐și
el însuși crucea a
ieșit la locul numit al Căpățânii, care pe evreiește se numește Golgota, 18unde l‐au răstignit și împreună cu el alți doi, de o parte și de alta, iar în mijloc pe Isus. 19Și Pilat
a scris și un titlu și l‐a pus pe cruce. Și era scris: ISUS DIN NAZARET ÎMPĂRATUL IUDEILOR. 20Mulți dintre iudei deci au citit acest titlu, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate: și era scris în evreiește, în latinește și în grecește. 21Deci mai marii preoților iudeilor ziceau lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor! ci că el a zis: Sunt Împărat al iudeilor. 22Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris. 23Ostașii
deci, după ce au răstignit pe Isus, i‐au luat hainele și au făcut patru părți, fiecărui ostaș o parte, și cămașa. Și cămașa era necusută, țesută de sus peste tot. 24Au zis deci între ei: Să n‐o sfâșiem, ci să aruncăm sorți pentru ea, a cui va fi. — Ca să se împlinească scriptura: Și‐au
împărțit hainele între ei și au aruncat sorți pentru veșmântul meu. — Ostașii deci au făcut acestea. 25Și lângă
crucea lui Isus stăteau mama lui și sora mamei lui, Maria nevasta lui Clopa
și Maria Magdalena. 26Deci Isus, când a văzut pe mama sa și pe
ucenicul pe care‐l iubea stând alături, zice mamei sale: Femeie
, iată fiul tău! 27Apoi zice ucenicului: Iată mama ta! Și din acel ceas ucenicul a luat‐o la sine
. 28După aceasta Isus știind că toate s‐au sfârșit acum, ca
să fie împlinită scriptura, a zis: Mi‐este sete. 29Și acolo era un vas plin cu oțet; deci au pus
un burete plin de oțet într‐un isop și l‐au dus la gura lui. 30Și când a luat Isus oțetul, a zis: S‐a
sfârșit! Și a plecat capul și și‐a dat duhul.
Moartea lui Isus dovedită
31Deci iudeii, fiindcă era Pregătirea, ca să
nu rămână pe cruce trupurile în Sabat, (căci
ziua acelui Sabat era mare), au rugat pe Pilat ca să le zdrobească fluierele picioarelor și să fie ridicați. 32Ostașii deci au venit și au zdrobit celui dintâi fluierele picioarelor și celuilalt împreună răstignit cu el. 33Dar când au venit la Isus și l‐au văzut că era mort acum, nu i‐au zdrobit fluierele picioarelor 34ci unul din ostași i‐a străpuns coasta cu o suliță și a
ieșit îndată sânge și apă. 35Și cel ce a văzut a mărturisit și mărturia lui este adevărată și el știe că spune adevărul ca și voi să credeți. 36Căci acestea s‐au făcut ca
să fie împlinită scriptura: Niciun os nu i se va zdrobi. 37Și iarăși altă scriptură zice: Vor
privi spre cel pe care l‐au străpuns.
Îngroparea lui Isus
38Și după
acestea Iosif din Arimatea, fiind ucenic al lui Isus, dar într‐ascuns, de
frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Isus, și Pilat i‐a dat voie. A venit deci și a ridicat trupul lui Isus. 39Și a venit și Nicodim
, care venise la el întâia oară noaptea și a adus o amestecătură de smirnă și aloe, ca la o sută de litri. 40Au luat deci trupul lui Isus și l‐au
legat în fâșii de pânză de in cu miresme, după cum au iudeii obiceiul să înmormânteze. 41Și în locul unde a fost răstignit era o grădină și în grădină un mormânt nou în care nimeni nu fusese pus vreodată. 42Au pus deci pe Isus acolo din
pricina Pregătirii iudeilor pentru că
mormântul era aproape.
Învierea lui Isus Hristos
201Iar în ziua
întâi a săptămânii, Maria Magdalena de dimineață, pe când era încă întuneric, vine la mormânt și vede piatra ridicată de pe mormânt. 2Aleargă deci și vine la Simon Petru și la celălalt
ucenic pe care‐l iubea Isus și le zice: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l‐au pus. 3Petru
și celălalt ucenic au ieșit deci și veneau spre mormânt. 4Și alergau amândoi împreună; și celălalt ucenic a alergat mai repede înaintea lui Petru și a venit cel dintâi la mormânt. 5Și plecându‐se, vede fâșiile
de pânză jos; totuși n‐a intrat înăuntru. 6Deci vine Simon Petru urmându‐l și a intrat în mormânt. Și privește fâșiile de pânză jos. 7Și ștergarul
care era pe capul lui nu era jos cu fâșiile de pânză, ci la o parte înfășurat într‐un loc. 8Atunci deci a intrat și celălalt ucenic, care a venit cel întâi la mormânt, și a văzut și a crezut. 9Căci încă nu știau scriptura
13.34,35
că el trebuie să învie dintre cei morți. 10Ucenicii au plecat deci iarăși la ei acasă. 11Dar
Maria stătea afară la mormânt plângând. Și pe când plângea, s‐a plecat să se uite în mormânt 12și zărește doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și altul la picioare, unde era pus trupul lui Isus. 13Și ei îi zic: Femeie, de ce plângi? Ea le zice: Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde l‐au pus. 14Când
a zis aceasta, s‐a întors înapoi și zărește pe Isus stând și nu știa că este Isus. 15Isus îi zice: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, părându‐i‐se că este grădinarul, îi zice: Domnule, dacă l‐ai dus în altă parte, spune‐mi unde l‐ai pus și eu îl voi ridica. 16Isus îi zice: Mario. Ea se întoarce și‐i zice în evreiește: Rabuni (adică Învățătorule)! 17Isus îi zice: Nu mă atinge, căci încă nu m‐am suit la Tatăl meu: dar du‐te la frații
mei și spune‐le: Mă
sui la Tatăl meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul
meu și Dumnezeul vostru. 18Maria Magdalena vine
și vestește ucenicilor că a văzut pe Domnul și i‐a zis acestea.
Isus se arată ucenicilor
19Fiind
deci seară în ziua aceea, în ziua întâi a săptămânii și când erau încuiate ușile unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Isus a venit și a stat în mijloc și le zice: Pace vouă. 20Și când a zis aceasta, le‐a arătat mâinile și coasta. Ucenicii
s‐au bucurat deci când au văzut pe Domnul. 21Isus
le‐a zis deci iarăși: Pace vouă; cum
m‐a trimis pe mine Tatăl vă trimit și eu pe voi. 22Și când a zis aceasta, a suflat asupra lor și le zice: Luați Duh Sfânt. 23Ale căror
18.18
păcate le iertați, iertate le sunt; ale căror le țineți, ținute sunt.
Isus se arată și lui Toma
24Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, numit
Geamăn, nu era cu ei când a venit Isus. 25Ceilalți ucenici îi ziceau deci: Am văzut pe Domnul. Dar el le‐a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și nu voi pune degetul meu în locul cuielor și nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede. 26Și după opt zile iarăși erau înăuntru ucenicii lui și Toma cu ei. Vine Isus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă. 27Apoi a zis lui Toma: Adu
degetul tău aici și vezi mâinile mele și adu mâna ta și pune‐o în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios. 28Toma a răspuns și i‐a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! 29Isus îi zice: Pentru că m‐ai văzut ai crezut; fericiți
cei ce n‐au văzut și totuși au crezut. 30Și Isus deci a făcut multe
alte semne înaintea ucenicilor săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31Iar
acestea sunt scrise ca să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și
crezând, să aveți viață în numele lui.
Arătarea la marea Tiberiadei
211După acestea Isus s‐a arătat iarăși ucenicilor la marea Tiberiadei; și s‐a arătat astfel. 2Erau împreună Simon Petru și Toma numit Geamăn și Natanael
cel de la Cana Galileei și ai
lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii lui. 3Simon Petru le zice: Mă duc să pescuiesc. Ei îi zic: Venim și noi cu tine. Au ieșit și au intrat în corabie și în noaptea aceea n‐au prins nimic. 4Și când s‐a făcut dimineață, Isus a stat la țărm; totuși ucenicii nu știau
că este Isus. 5Deci Isus
le zice: Copii, nu cumva aveți ceva de mâncare? Ei i‐au răspuns: Nu. 6Iar el le‐a zis
: Aruncați mreaja în partea dreaptă a corabiei și veți afla. Au aruncat deci și nu mai puteau s‐o tragă de mulțimea peștilor. 7Ucenicul
acela pe care‐l iubea Isus zice deci lui Petru: Este Domnul. Deci Simon Petru, când a auzit că este Domnul, și‐a încins haina (căci era gol) și s‐a aruncat în mare. 8Iar ceilalți ucenici au venit cu corăbioare, (căci nu erau departe de pământ, ci ca la două sute de coți), târând mreaja cu pești. 9Deci când au ieșit la pământ, văd un foc de jăratic acolo și pește pus pe el și pâine. 10Isus le zice: Aduceți din peștii pe care i‐ați prins acum. 11Simon Petru deci s‐a suit și a tras mreaja la pământ, plină de pești mari, o sută cincizeci și trei; și deși erau atât de mulți, mreaja nu s‐a rupt. 12Isus le zice: Veniți
de prânziți. Niciunul dintre ucenici nu îndrăznea să‐l întrebe: Tu cine ești? știind că este Domnul. 13Isus vine și ia pâinea și le dă, asemenea și peștele. 14Acum aceasta este a treia
oară când s‐a arătat Isus ucenicilor după ce s‐a sculat dintre cei morți.
Isus vestește moartea lui Petru
15Deci după ce au prânzit, Isus zice lui Simon Petru: Simone al lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice: Paște mielușeii mei. 16El îi zice iarăși a doua oară: Simone al lui Iona, mă iubești? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice:
5.2,4
Paște oițele mele. 17Îi zice a treia oară: Simone al lui Iona, mă iubești? Petru s‐a întristat că i‐a zis a treia oară: Mă iubești? Și i‐a zis: Doamne, știi toate
, tu cunoști că te iubesc. Isus îi zice: Paște oile mele. 18Adevărat
, adevărat îți spun, când erai mai tânăr te încingeai și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești. 19Și a zis aceasta însemnând cu
ce fel de moarte va slăvi pe Dumnezeu. Și după ce a zis aceasta, îi zice: Urmează‐mă. 20Petru, întorcându‐se, zărește venind în urmă pe ucenicul pe
care‐l iubea Isus, care se rezemase la cină pe pieptul lui și zisese: Doamne, cine este cel ce te dă prins? 21Deci văzându‐l Petru, zice lui Isus: Doamne, dar acesta ce va fi cu el? 22Isus îi zice: Dacă voiesc ca el să rămână până
25.311 Cor. 4.5
11.26Ap. 2.25
3.11
22.7,20
vin, ce te privește? Tu urmează‐mă. 23Deci a ieșit cuvântul acesta între frați că ucenicul acela nu va muri. Dar Isus nu i‐a zis că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână până vin, ce te privește? 24Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea și știm
că mărturia lui este adevărată. 25
Sunt și alte multe pe care le‐a făcut Isus, care, dacă s‐ar fi scris câte una, nici chiar lumea, mi se pare
, n‐ar cuprinde cărțile care s‐ar fi scris.