Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
20

Învierea lui Isus Hristos

201Iar în ziua

20.1
Mat. 28.1Mc. 16.1Lc. 24.1
întâi a săptămânii, Maria Magdalena de dimineață, pe când era încă întuneric, vine la mormânt și vede piatra ridicată de pe mormânt. 2Aleargă deci și vine la Simon Petru și la celălalt
20.2
Cap. 13.23;
ucenic pe care‐l iubea Isus și le zice: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l‐au pus. 3Petru
20.3
Lc. 24.12
și celălalt ucenic au ieșit deci și veneau spre mormânt. 4Și alergau amândoi împreună; și celălalt ucenic a alergat mai repede înaintea lui Petru și a venit cel dintâi la mormânt. 5Și plecându‐se, vede fâșiile
20.5
Cap. 19.40.
de pânză jos; totuși n‐a intrat înăuntru. 6Deci vine Simon Petru urmându‐l și a intrat în mormânt. Și privește fâșiile de pânză jos. 7Și ștergarul
20.7
Cap. 11.44.
care era pe capul lui nu era jos cu fâșiile de pânză, ci la o parte înfășurat într‐un loc. 8Atunci deci a intrat și celălalt ucenic, care a venit cel întâi la mormânt, și a văzut și a crezut. 9Căci încă nu știau scriptura
20.9
Ps. 16.10Fapte. 2.25‐31
13.34,35
că el trebuie să învie dintre cei morți. 10Ucenicii au plecat deci iarăși la ei acasă. 11Dar
20.11
Mc. 16.5
Maria stătea afară la mormânt plângând. Și pe când plângea, s‐a plecat să se uite în mormânt 12și zărește doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și altul la picioare, unde era pus trupul lui Isus. 13Și ei îi zic: Femeie, de ce plângi? Ea le zice: Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde l‐au pus. 14Când
20.14
Mat. 28.9Mc. 16.9
a zis aceasta, s‐a întors înapoi și zărește pe Isus stând și nu știa că este Isus. 15Isus îi zice: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, părându‐i‐se că este grădinarul, îi zice: Domnule, dacă l‐ai dus în altă parte, spune‐mi unde l‐ai pus și eu îl voi ridica. 16Isus îi zice: Mario. Ea se întoarce și‐i zice în evreiește: Rabuni (adică Învățătorule)! 17Isus îi zice: Nu mă atinge, căci încă nu m‐am suit la Tatăl meu: dar du‐te la frații
20.17
Lc. 24.16,31
mei și spune‐le: Mă
20.17
Ps. 22.22Mat. 28.10Rom. 8.29Evr. 2.11
sui la Tatăl meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul
20.17
Cap. 16.28.
meu și Dumnezeul vostru. 18Maria Magdalena vine
20.18
Ef. 1.17
și vestește ucenicilor că a văzut pe Domnul și i‐a zis acestea.

Isus se arată ucenicilor

19Fiind

20.19
Mat. 28.10Lc. 24.10
deci seară în ziua aceea, în ziua întâi a săptămânii și când erau încuiate ușile unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Isus a venit și a stat în mijloc și le zice: Pace vouă. 20Și când a zis aceasta, le‐a arătat mâinile și coasta. Ucenicii
20.20
Mc. 16.14Lc. 24.361 Cor. 15.5
s‐au bucurat deci când au văzut pe Domnul. 21Isus
20.21
Cap. 16.22.
le‐a zis deci iarăși: Pace vouă; cum
20.21
Mat. 28.182 Tim. 2.2Evr. 3.1
m‐a trimis pe mine Tatăl vă trimit și eu pe voi. 22Și când a zis aceasta, a suflat asupra lor și le zice: Luați Duh Sfânt. 23Ale căror
20.23
Mat. 16.19
18.18
păcate le iertați, iertate le sunt; ale căror le țineți, ținute sunt.

Isus se arată și lui Toma

24Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, numit

20.24
Cap. 11.16.
Geamăn, nu era cu ei când a venit Isus. 25Ceilalți ucenici îi ziceau deci: Am văzut pe Domnul. Dar el le‐a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și nu voi pune degetul meu în locul cuielor și nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede. 26Și după opt zile iarăși erau înăuntru ucenicii lui și Toma cu ei. Vine Isus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă. 27Apoi a zis lui Toma: Adu
20.27
1 In. 1.1
degetul tău aici și vezi mâinile mele și adu mâna ta și pune‐o în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios. 28Toma a răspuns și i‐a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! 29Isus îi zice: Pentru că m‐ai văzut ai crezut; fericiți
20.29
2 Cor. 5.71 Pet. 1.8
cei ce n‐au văzut și totuși au crezut. 30Și Isus deci a făcut multe
20.30
Cap. 21.25.
alte semne înaintea ucenicilor săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31Iar
20.31
Lc. 1.4
acestea sunt scrise ca să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și
20.31
Cap. 8.15, 16;
crezând, să aveți viață în numele lui.

21

Arătarea la marea Tiberiadei

211După acestea Isus s‐a arătat iarăși ucenicilor la marea Tiberiadei; și s‐a arătat astfel. 2Erau împreună Simon Petru și Toma numit Geamăn și Natanael

21.2
Cap. 1.45.
cel de la Cana Galileei și ai
21.2
Mat. 4.21
lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii lui. 3Simon Petru le zice: Mă duc să pescuiesc. Ei îi zic: Venim și noi cu tine. Au ieșit și au intrat în corabie și în noaptea aceea n‐au prins nimic. 4Și când s‐a făcut dimineață, Isus a stat la țărm; totuși ucenicii nu știau
21.4
Cap. 20.14.
că este Isus. 5Deci Isus
21.5
Lc. 24.41
le zice: Copii, nu cumva aveți ceva de mâncare? Ei i‐au răspuns: Nu. 6Iar el le‐a zis
21.6
Lc. 5.4,6,7
: Aruncați mreaja în partea dreaptă a corabiei și veți afla. Au aruncat deci și nu mai puteau s‐o tragă de mulțimea peștilor. 7Ucenicul
21.7
Cap. 13.23;
acela pe care‐l iubea Isus zice deci lui Petru: Este Domnul. Deci Simon Petru, când a auzit că este Domnul, și‐a încins haina (căci era gol) și s‐a aruncat în mare. 8Iar ceilalți ucenici au venit cu corăbioare, (căci nu erau departe de pământ, ci ca la două sute de coți), târând mreaja cu pești. 9Deci când au ieșit la pământ, văd un foc de jăratic acolo și pește pus pe el și pâine. 10Isus le zice: Aduceți din peștii pe care i‐ați prins acum. 11Simon Petru deci s‐a suit și a tras mreaja la pământ, plină de pești mari, o sută cincizeci și trei; și deși erau atât de mulți, mreaja nu s‐a rupt. 12Isus le zice: Veniți
21.12
Fapte. 10.41
de prânziți. Niciunul dintre ucenici nu îndrăznea să‐l întrebe: Tu cine ești? știind că este Domnul. 13Isus vine și ia pâinea și le dă, asemenea și peștele. 14Acum aceasta este a treia
21.14
Cap. 20.19, 26.
oară când s‐a arătat Isus ucenicilor după ce s‐a sculat dintre cei morți.

Isus vestește moartea lui Petru

15Deci după ce au prânzit, Isus zice lui Simon Petru: Simone al lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice: Paște mielușeii mei. 16El îi zice iarăși a doua oară: Simone al lui Iona, mă iubești? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice:

21.16
Fapte. 20.28Evr. 13.201 Pet. 2.25
5.2,4
Paște oițele mele. 17Îi zice a treia oară: Simone al lui Iona, mă iubești? Petru s‐a întristat că i‐a zis a treia oară: Mă iubești? Și i‐a zis: Doamne, știi toate
21.17
Cap. 2.24, 25;
, tu cunoști că te iubesc. Isus îi zice: Paște oile mele. 18Adevărat
21.18
Cap. 13.36.
, adevărat îți spun, când erai mai tânăr te încingeai și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești. 19Și a zis aceasta însemnând cu
21.19
2 Pet. 1.14
ce fel de moarte va slăvi pe Dumnezeu. Și după ce a zis aceasta, îi zice: Urmează‐mă. 20Petru, întorcându‐se, zărește venind în urmă pe ucenicul pe
21.20
Cap. 13.23, 25;
care‐l iubea Isus, care se rezemase la cină pe pieptul lui și zisese: Doamne, cine este cel ce te dă prins? 21Deci văzându‐l Petru, zice lui Isus: Doamne, dar acesta ce va fi cu el? 22Isus îi zice: Dacă voiesc ca el să rămână până
21.22
Mat. 16.27,28
25.311 Cor. 4.5
11.26Ap. 2.25
3.11
22.7,20
vin, ce te privește? Tu urmează‐mă. 23Deci a ieșit cuvântul acesta între frați că ucenicul acela nu va muri. Dar Isus nu i‐a zis că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână până vin, ce te privește? 24Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea și știm
21.24
Cap. 19.35; 3 In. 12.
că mărturia lui este adevărată. 25
21.25
Cap. 20.30.
Sunt și alte multe pe care le‐a făcut Isus, care, dacă s‐ar fi scris câte una, nici chiar lumea, mi se pare
21.25
Amos 7.10
, n‐ar cuprinde cărțile care s‐ar fi scris.