Nunta din Cana
21Și a treia zi s‐a făcut o nuntă în Cana
Galileei și mama lui Isus era acolo. 2Și a fost chemat și Isus și ucenicii săi la nuntă. 3Și când a lipsit vinul, mama lui Isus zice către el: N‐au vin. 4Și Isus îi zice: Ce
am eu cu tine, femeie
19.22
? N‐a venit încă ceasul
meu. 5Mama lui zice slugilor: Faceți orice vă va zice. 6Și erau acolo șase vase de apă de piatră, puse
pentru curățirea iudeilor, încăpând fiecare câte două sau trei măsuri. 7Isus le zice: Umpleți vasele cu apă. Și le‐au umplut până sus. 8Și le zice: Scoateți acum și duceți cârmuitorului mesei. Și l‐au dus. 9Și cum a gustat cârmuitorul mesei apa
făcută vin, și nu știa de unde este (iar slugile care scoseseră apa știau), cârmuitorul mesei cheamă pe mire 10și‐i zice: Orice om pune întâi vinul bun și când au băut bine, atunci pe cel mai prost; tu ai ținut vinul cel bun până acum. 11Acest început al semnelor l‐a făcut Isus în Cana Galileei și și‐a
arătat slava și ucenicii săi au crezut în el. 12După aceasta s‐a pogorât la Capernaum, el și mama lui și frații
lui și ucenicii lui, și au rămas acolo nu multe zile.
Izgonirea vânzătorilor din Templu
13Și Paștile
iudeilor erau aproape și Isus s‐a suit la Ierusalim. 14Și a găsit
șezând în Templu pe cei ce vând boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani. 15Și a făcut un bici de împletituri și a scos pe toți afară din Templu și oile și boii și a vărsat banii mărunți ai schimbătorilor și le‐a răsturnat mesele. 16Și a zis celor ce vindeau porumbei: Ridicați acestea de aici, nu faceți casa
Tatălui meu casă de negustorie. 17Și ucenicii lui și‐au adus aminte că este scris: Râvna
casei tale mă va mistui. 18Deci iudeii au răspuns și i‐au zis: Ce
semn ne arăți pentru că faci acestea? 19Isus a răspuns și le‐a zis: Surpați
27.40Mc. 14.58
15.29
acest Templu și în trei zile îl voi ridica. 20Iudeii deci au zis: În patruzeci și șase de ani a fost zidit Templul acesta și tu îl vei ridica în trei zile? 21Dar el zicea de
6.192 Cor. 6.16
Templul trupului său. 22Deci când s‐a sculat dintre cei morți, ucenicii săi și‐au
adus aminte că zicea aceasta și au crezut scriptura și cuvântul pe care‐l spusese Isus.
Isus și cei ce cred în numele lui
23Iar când era în Ierusalim la Paști la sărbătoare, mulți au crezut în numele lui, privind semnele lui pe care le făcea. 24Dar Isus însuși nu se încredea în ei pentru că el cunoștea pe toți 25și pentru că n‐avea trebuință ca să mărturisească cineva despre om, căci el
însuși cunoștea ce era în om.
Isus și Nicodim
31Și între farisei era un om cu numele Nicodim, un mai mare al iudeilor. 2Acesta
a venit la el noaptea și i‐a zis: Rabi, știm că ai venit învățător de la Dumnezeu, căci nimeni
nu poate face aceste semne pe care le faci tu, dacă nu este
Dumnezeu cu el. 3Isus a răspuns și i‐a zis: Adevărat îți spun, dacă
nu se va naște cineva din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu. 4Nicodim îi zice: Cum poate să se nască un om când este bătrân? Nu cumva poate intra a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască. 5Isus a răspuns: Adevărat, adevărat îți spun, dacă
nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. 6Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul, este duh. 7Nu te mira că ți‐am zis: Trebuie să vă nașteți din nou. 8Vântul
suflă unde voiește și‐i auzi glasul, dar nu știi de unde vine și unde se duce; așa este oricine care este născut din Duhul. 9Nicodim a răspuns și i‐a zis: Cum
pot să fie acestea? 10Isus a răspuns și i‐a zis: Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști acestea? 11Adevărat
, adevărat îți spun că noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut și
voi nu primiți mărturia noastră. 12Dacă v‐am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă spun cele cerești? 13Și nimeni
nu s‐a suit în cer decât cel ce s‐a pogorât din cer, Fiul omului care este în cer.
Șarpele de aramă
14Și
după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie
să fie înălțat Fiul omului, 15pentru ca oricine care crede în el să nu piară, ci să aibă viața
veșnică. 16Căci
atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul său Fiu născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică. 17Căci Dumnezeu n‐a
12.471 In. 4.14
trimis pe Fiul în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să fie mântuită prin el. 18Cine
crede în el nu este judecat, cine nu crede a și fost judecat, căci n‐a crezut în numele singurului Fiu născut al lui Dumnezeu. 19Și aceasta este judecata, că
lumina a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina; căci faptele lor erau rele. 20Căci oricine
făptuiește rele, urăște lumina și nu vine la lumină, pentru ca faptele lui să nu fie mustrate. 21Iar cine face adevărul, vine la lumină, ca faptele lui să se arate, căci sunt săvârșite în Dumnezeu.
O nouă mărturie a lui Ioan Botezătorul
22După acestea Isus și ucenicii săi au venit în țara Iudeei și acolo petrecea vremea cu ei și
boteza. 23Și boteza și Ioan în Enon aproape de Salim
, căci erau multe ape acolo și
veneau și erau botezați. 24Căci
Ioan nu fusese încă aruncat în temniță. 25Din partea ucenicilor lui Ioan s‐a făcut deci o întrebare cu un iudeu despre curățire. 26Și au venit la Ioan și i‐au zis: Rabi, acela care era cu tine dincolo de Iordan, pentru
care ai mărturisit tu, iată acesta botează și toți vin la el. 27Ioan a răspuns și a zis: Un om nu poate să ia
nimic dacă nu‐i este dat din cer. 28Voi înșivă îmi sunteți martori că am spus: Nu
sunt eu Hristosul! ci: Sunt
trimis înaintea lui. 29Cine
are mireasa este mire; iar prietenul
mirelui care stă și‐l ascultă, se bucură cu bucurie de glasul mirelui. Deci această bucurie a mea este împlinită. 30El trebuie să crească, iar eu să scad. 31Cine
vine de sus este
deasupra tuturor; cine
este de pe pământ este de pe pământ și vorbește de pe pământ. Cine
vine din cer este deasupra tuturor. 32Ce
a văzut și auzit, aceea mărturisește; și nimeni nu primește mărturia lui. 33Cine a primit mărturia lui, a pecetluit
că Dumnezeu este iubitor de adevăr. 34Căci
pe cine a trimis Dumnezeu vorbește vorbele lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu dă Duhul cu
măsură. 35Tatăl
28.18Lc. 10.2213.3
17.2Evr. 2.8
iubește pe Fiul și a dat toate în mâna lui. 36Cine
crede în Fiul, are viață veșnică; cine n‐ascultă de Fiul, nu va vedea viață, ci urgia lui Dumnezeu rămâne peste el.
Samariteanca
41Deci când a înțeles Domnul că fariseii au auzit că Isus face și botează
mai mulți ucenici decât Ioan, 2(deși Isus însuși nu boteza, ci ucenicii săi), 3a lăsat Iudeea și a plecat iar în Galileea. 4Și trebuia ca el să treacă prin Samaria. 5Vine deci la o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de locul pe
48.22Ios. 24.32
care l‐a dat Iacov lui Iosif, fiul său. 6Și acolo era izvorul lui Iacov. Isus deci fiind ostenit de călătorie, s‐a așezat astfel lângă izvor: era pe la ceasul al șaselea. 7O femeie din Samaria vine ca să scoată apă. Isus îi zice: Dă‐mi să beau. 8Căci ucenicii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. 9Femeia samariteancă îi zice deci: Cum, tu, fiind iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteancă? (Căci iudeii
n‐au a face cu samaritenii). 10Isus a răspuns și i‐a zis: Dacă ai ști darul lui Dumnezeu și cine este cel ce îți zice: Dă‐mi să beau! ai fi cerut de la el și ți‐ar fi dat apă
44.3Ier. 2.13Zah. 13.1
14.8
vie. 11Femeia îi zice: Doamne, n‐ai nici vas de scos apă și puțul este adânc; de unde ai deci apa cea vie? 12Nu cumva ești tu mai mare decât tatăl nostru Iacov, care ne‐a dat puțul și el însuși a băut din el și fiii săi și turmele sale? 13Isus a răspuns și i‐a zis: Oricine care bea din apa aceasta va înseta iarăși. 14Dar cine
va bea din apa pe care i‐o voi da eu, nu va înseta în veac, ci apa pe care i‐o voi da eu se
va face în el izvor de apă țâșnind în viața veșnică. 15Femeia îi zice
: Doamne, dă‐mi această apă, ca să nu însetez, nici să nu vin aici să scot apă. 16Isus îi zice: Du‐te, cheamă pe bărbatul tău și vino aici. 17Femeia a răspuns și a zis: N‐am bărbat. Isus îi zice: Bine ai zis că n‐ai bărbat. 18Căci ai avut cinci bărbați și acum pe care‐l ai nu‐ți este bărbat. Aceasta ai spus adevărat. 19Femeia îi zice: Doamne, văd
24.197.40
că ești proroc. 20Părinții noștri s‐au închinat în muntele acesta
și voi ziceți că în Ierusalim
este locul unde trebuie a se închina. 21Isus îi zice: Crede‐mă, femeie, că vine ceasul când
nu vă veți închina Tatălui nici în muntele acesta, nici în Ierusalim. 22Voi vă închinați la ce
nu știți, noi ne închinăm la ce știm, căci
mântuirea este din iudei. 23Ci vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh
și
adevăr; căci și Tatăl caută astfel de închinători ai lui. 24Dumnezeu
este Duh și cei ce se închină lui trebuie să se închine în duh și adevăr. 25Femeia îi zice: Știu că vine Mesia, (care se numește Hristos), când va veni acela ne
va vesti toate. 26Isus îi zice: Eu
sunt: cel care‐ți vorbesc.
Trezirea din Samaria
27Și la aceasta au venit ucenicii săi și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși nimeni n‐a zis: Ce cauți sau ce vorbești cu ea? 28Deci femeia și‐a lăsat vasul de apă și a plecat în cetate. Și zice oamenilor: 29Veniți, vedeți un om care
mi‐a spus toate câte am făcut; nu cumva acesta este Hristosul? 30Au ieșit din cetate și veneau spre el. 31În timpul acesta ucenicii îl rugau zicând: Rabi, mănâncă. 32Iar el le‐a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n‐o știți. 33Deci ucenicii ziceau unii către alții: Nu cumva i‐a adus cineva să mănânce? 34Isus le zice: Mâncarea
mea este ca să fac voia celui ce m‐a trimis și să săvârșesc lucrul lui. 35Nu ziceți voi că sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată eu vă zic, ridicați‐vă ochii și priviți semănăturile că
sunt albe pentru seceriș. 36Acum
secerătorul primește plată și adună rod spre viață veșnică pentru ca să se bucure împreună și semănătorul și secerătorul. 37Căci în aceasta este adevărat cuvântul că altul este semănătorul și altul secerătorul. 38Eu v‐am trimis să secerați ce n‐ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor. 39Și din cetatea aceea mulți dintre Samariteni au crezut în el pentru
cuvântul femeii, care mărturisea: Mi‐a spus toate câte am făcut. 40Deci când au venit samaritenii la el, îl rugau ca să rămână la ei și a rămas acolo două zile. 41Și mult mai mulți au crezut pentru cuvântul lui 42și ziceau femeii: Nu credem numai pentru vorbirea ta, căci noi înșine
am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.
Vindecarea fiului unui slujbaș împărătesc
43Și după două zile a ieșit de acolo în Galileea. 44Căci
Isus însuși mărturisea că un proroc n‐are cinste în patria
lui. 45Deci când a venit în Galileea, l‐au primit bine galileenii, care văzuseră toate câte le făcuse în Ierusalim la sărbătoare; căci
și ei veniseră la sărbătoare. 46A venit deci iarăși în Cana Galileei, unde
făcuse apa vin.
Și în Capernaum era un om împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47Când a auzit că Isus venise din Iudeea în Galileea, a plecat la el și l‐a rugat ca să se pogoare și să tămăduiască pe fiul său; căci era să moară. 48Isus i‐a zis deci: Dacă
nu veți vedea semne și minuni, nu veți crede. 49Omul împărătesc îi zice: Doamne, pogoară‐te mai înainte de a muri copilul meu. 50Isus îi zice: Du‐te, fiul tău trăiește. Omul s‐a încrezut în cuvântul pe care i‐l zisese Isus și s‐a dus. 51Și pe când se pogora el acum, robii lui i‐au ieșit înainte zicând că copilul său trăiește. 52A cercetat deci de la ei despre ceasul în care a fost mai bine. I‐au zis deci: Ieri la ceasul al șaptelea l‐au lăsat frigurile. 53Deci tatăl a cunoscut că acela era ceasul în care îi zisese Isus: Fiul tău trăiește. Și a crezut el și toată casa lui. 54Și acesta este iarăși al doilea semn pe care l‐a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.