Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
3

Isus și Nicodim

31Și între farisei era un om cu numele Nicodim, un mai mare al iudeilor. 2Acesta

3.2
Cap. 7.50;
a venit la el noaptea și i‐a zis: Rabi, știm că ai venit învățător de la Dumnezeu, căci nimeni
3.2
Cap. 9.16, 33.
nu poate face aceste semne pe care le faci tu, dacă nu este
3.2
Fapte. 10.38
Dumnezeu cu el. 3Isus a răspuns și i‐a zis: Adevărat îți spun, dacă
3.3
Cap. 1.13.
nu se va naște cineva din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu. 4Nicodim îi zice: Cum poate să se nască un om când este bătrân? Nu cumva poate intra a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască. 5Isus a răspuns: Adevărat, adevărat îți spun, dacă
3.5
Mc. 16.16Fapte. 2.38
nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. 6Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul, este duh. 7Nu te mira că ți‐am zis: Trebuie să vă nașteți din nou. 8Vântul
3.8
Ecl. 11.51 Cor. 2.11
suflă unde voiește și‐i auzi glasul, dar nu știi de unde vine și unde se duce; așa este oricine care este născut din Duhul. 9Nicodim a răspuns și i‐a zis: Cum
3.9
Cap. 6.52, 60.
pot să fie acestea? 10Isus a răspuns și i‐a zis: Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști acestea? 11Adevărat
3.11
Mat. 11.277.1614.24
, adevărat îți spun că noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut și
3.11
Vers. 32.
voi nu primiți mărturia noastră. 12Dacă v‐am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă spun cele cerești? 13Și nimeni
3.13
Prov. 30.416.28Fapte. 2.341 Cor. 15.47Ef. 4.9,10
nu s‐a suit în cer decât cel ce s‐a pogorât din cer, Fiul omului care este în cer.

Șarpele de aramă

14Și

3.14
Num. 21.9
după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie
3.14
Cap. 8.28;
să fie înălțat Fiul omului, 15pentru ca oricine care crede în el să nu piară, ci să aibă viața
3.15
Vers. 36. Cap. 6.47.
veșnică. 16Căci
3.16
Rom. 5.81 In. 4.9
atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul său Fiu născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică. 17Căci Dumnezeu n‐a
3.17
Lc. 9.568.15
12.471 In. 4.14
trimis pe Fiul în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să fie mântuită prin el. 18Cine
3.18
Cap. 5.14;
crede în el nu este judecat, cine nu crede a și fost judecat, căci n‐a crezut în numele singurului Fiu născut al lui Dumnezeu. 19Și aceasta este judecata, că
3.19
Cap. 1.4, 9‐11;
lumina a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina; căci faptele lor erau rele. 20Căci oricine
3.20
Iov 24.13,17Ef. 5.13
făptuiește rele, urăște lumina și nu vine la lumină, pentru ca faptele lui să nu fie mustrate. 21Iar cine face adevărul, vine la lumină, ca faptele lui să se arate, căci sunt săvârșite în Dumnezeu.

O nouă mărturie a lui Ioan Botezătorul

22După acestea Isus și ucenicii săi au venit în țara Iudeei și acolo petrecea vremea cu ei și

3.22
Cap. 4.2.
boteza. 23Și boteza și Ioan în Enon aproape de Salim
3.23
1 Sam. 9.4
, căci erau multe ape acolo și
3.23
Mat. 3.5‐6
veneau și erau botezați. 24Căci
3.24
Mat. 14.2
Ioan nu fusese încă aruncat în temniță. 25Din partea ucenicilor lui Ioan s‐a făcut deci o întrebare cu un iudeu despre curățire. 26Și au venit la Ioan și i‐au zis: Rabi, acela care era cu tine dincolo de Iordan, pentru
3.26
Cap. 1.7.15, 27, 34.
care ai mărturisit tu, iată acesta botează și toți vin la el. 27Ioan a răspuns și a zis: Un om nu poate să ia
3.27
1 Cor. 4.7Evr. 5.4Iac. 1.17
nimic dacă nu‐i este dat din cer. 28Voi înșivă îmi sunteți martori că am spus: Nu
3.28
Cap. 1.20, 27.
sunt eu Hristosul! ci: Sunt
3.28
Mal. 3.1Mc. 1.2Lc. 1.17
trimis înaintea lui. 29Cine
3.29
Mat. 22.22 Cor. 11.2Ef. 5.25,27Ap. 21.9
are mireasa este mire; iar prietenul
3.29
Cânt. 5.1
mirelui care stă și‐l ascultă, se bucură cu bucurie de glasul mirelui. Deci această bucurie a mea este împlinită. 30El trebuie să crească, iar eu să scad. 31Cine
3.31
Vers. 13. Cap. 8.28.
vine de sus este
3.31
Mat. 28.18Rom. 9.5
deasupra tuturor; cine
3.31
1 Cor. 15.27
este de pe pământ este de pe pământ și vorbește de pe pământ. Cine
3.31
Cap. 6.33.
vine din cer este deasupra tuturor. 32Ce
3.32
Vers. 11. Cap. 8.26.15.15.
a văzut și auzit, aceea mărturisește; și nimeni nu primește mărturia lui. 33Cine a primit mărturia lui, a pecetluit
3.33
Rom. 3.41 In. 5.10
că Dumnezeu este iubitor de adevăr. 34Căci
3.34
Cap. 7.16.
pe cine a trimis Dumnezeu vorbește vorbele lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu dă Duhul cu
3.34
Cap. 1.16.
măsură. 35Tatăl
3.35
Mat. 11.27
28.18Lc. 10.2213.3
17.2Evr. 2.8
iubește pe Fiul și a dat toate în mâna lui. 36Cine
3.36
Hab. 2.4Rom. 1.171 In. 5.10
crede în Fiul, are viață veșnică; cine n‐ascultă de Fiul, nu va vedea viață, ci urgia lui Dumnezeu rămâne peste el.

4

Samariteanca

41Deci când a înțeles Domnul că fariseii au auzit că Isus face și botează

4.1
Cap. 3.22, 26.
mai mulți ucenici decât Ioan, 2(deși Isus însuși nu boteza, ci ucenicii săi), 3a lăsat Iudeea și a plecat iar în Galileea. 4Și trebuia ca el să treacă prin Samaria. 5Vine deci la o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de locul pe
4.5
Gen. 33.19
48.22Ios. 24.32
care l‐a dat Iacov lui Iosif, fiul său. 6Și acolo era izvorul lui Iacov. Isus deci fiind ostenit de călătorie, s‐a așezat astfel lângă izvor: era pe la ceasul al șaselea. 7O femeie din Samaria vine ca să scoată apă. Isus îi zice: Dă‐mi să beau. 8Căci ucenicii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. 9Femeia samariteancă îi zice deci: Cum, tu, fiind iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteancă? (Căci iudeii
4.9
2 Reg. 17.24Lc. 9.52,53Fapte. 10.28
n‐au a face cu samaritenii). 10Isus a răspuns și i‐a zis: Dacă ai ști darul lui Dumnezeu și cine este cel ce îți zice: Dă‐mi să beau! ai fi cerut de la el și ți‐ar fi dat apă
4.10
Is. 12.3
44.3Ier. 2.13Zah. 13.1
14.8
vie. 11Femeia îi zice: Doamne, n‐ai nici vas de scos apă și puțul este adânc; de unde ai deci apa cea vie? 12Nu cumva ești tu mai mare decât tatăl nostru Iacov, care ne‐a dat puțul și el însuși a băut din el și fiii săi și turmele sale? 13Isus a răspuns și i‐a zis: Oricine care bea din apa aceasta va înseta iarăși. 14Dar cine
4.14
Cap. 6.35, 58.
va bea din apa pe care i‐o voi da eu, nu va înseta în veac, ci apa pe care i‐o voi da eu se
4.14
Cap. 7.38.
va face în el izvor de apă țâșnind în viața veșnică. 15Femeia îi zice
4.15
Cap. 6.34;
: Doamne, dă‐mi această apă, ca să nu însetez, nici să nu vin aici să scot apă. 16Isus îi zice: Du‐te, cheamă pe bărbatul tău și vino aici. 17Femeia a răspuns și a zis: N‐am bărbat. Isus îi zice: Bine ai zis că n‐ai bărbat. 18Căci ai avut cinci bărbați și acum pe care‐l ai nu‐ți este bărbat. Aceasta ai spus adevărat. 19Femeia îi zice: Doamne, văd
4.19
Lc. 7.16
24.197.40
că ești proroc. 20Părinții noștri s‐au închinat în muntele acesta
4.20
Jud. 9.7
și voi ziceți că în Ierusalim
4.20
Deut. 12.5,111 Reg. 9.32 Cron. 7.12
este locul unde trebuie a se închina. 21Isus îi zice: Crede‐mă, femeie, că vine ceasul când
4.21
Mal. 1.111 Tim. 2.3
nu vă veți închina Tatălui nici în muntele acesta, nici în Ierusalim. 22Voi vă închinați la ce
4.22
2 Reg. 17.29
nu știți, noi ne închinăm la ce știm, căci
4.22
Is. 2.3Lc. 24.47Rom. 9.4,5
mântuirea este din iudei. 23Ci vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh
4.23
Fil. 3.3
și
4.23
Cap. 1.17.
adevăr; căci și Tatăl caută astfel de închinători ai lui. 24Dumnezeu
4.24
2 Cor. 3.17
este Duh și cei ce se închină lui trebuie să se închine în duh și adevăr. 25Femeia îi zice: Știu că vine Mesia, (care se numește Hristos), când va veni acela ne
4.25
Vers. 29.29.
va vesti toate. 26Isus îi zice: Eu
4.26
Mat. 26.63,64Mc. 14.61,62
sunt: cel care‐ți vorbesc.

Trezirea din Samaria

27Și la aceasta au venit ucenicii săi și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși nimeni n‐a zis: Ce cauți sau ce vorbești cu ea? 28Deci femeia și‐a lăsat vasul de apă și a plecat în cetate. Și zice oamenilor: 29Veniți, vedeți un om care

4.29
Vers. 25.
mi‐a spus toate câte am făcut; nu cumva acesta este Hristosul? 30Au ieșit din cetate și veneau spre el. 31În timpul acesta ucenicii îl rugau zicând: Rabi, mănâncă. 32Iar el le‐a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n‐o știți. 33Deci ucenicii ziceau unii către alții: Nu cumva i‐a adus cineva să mănânce? 34Isus le zice: Mâncarea
4.34
Iov 23.1217.4
mea este ca să fac voia celui ce m‐a trimis și să săvârșesc lucrul lui. 35Nu ziceți voi că sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată eu vă zic, ridicați‐vă ochii și priviți semănăturile că
4.35
Mat. 9.37Lc. 10.2
sunt albe pentru seceriș. 36Acum
4.36
Dan. 12.3
secerătorul primește plată și adună rod spre viață veșnică pentru ca să se bucure împreună și semănătorul și secerătorul. 37Căci în aceasta este adevărat cuvântul că altul este semănătorul și altul secerătorul. 38Eu v‐am trimis să secerați ce n‐ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor. 39Și din cetatea aceea mulți dintre Samariteni au crezut în el pentru
4.39
Vers. 29.
cuvântul femeii, care mărturisea: Mi‐a spus toate câte am făcut. 40Deci când au venit samaritenii la el, îl rugau ca să rămână la ei și a rămas acolo două zile. 41Și mult mai mulți au crezut pentru cuvântul lui 42și ziceau femeii: Nu credem numai pentru vorbirea ta, căci noi înșine
4.42
Cap. 17.8.
am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.

Vindecarea fiului unui slujbaș împărătesc

43Și după două zile a ieșit de acolo în Galileea. 44Căci

4.44
Mat. 13.57Mc. 6.1Lc. 4.24
Isus însuși mărturisea că un proroc n‐are cinste în patria
4.44
Cap. 2.23;
lui. 45Deci când a venit în Galileea, l‐au primit bine galileenii, care văzuseră toate câte le făcuse în Ierusalim la sărbătoare; căci
4.45
Deut. 16.16
și ei veniseră la sărbătoare. 46A venit deci iarăși în Cana Galileei, unde
4.46
Cap. 2.1, 11.
făcuse apa vin.

Și în Capernaum era un om împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47Când a auzit că Isus venise din Iudeea în Galileea, a plecat la el și l‐a rugat ca să se pogoare și să tămăduiască pe fiul său; căci era să moară. 48Isus i‐a zis deci: Dacă

4.48
1 Cor. 1.22
nu veți vedea semne și minuni, nu veți crede. 49Omul împărătesc îi zice: Doamne, pogoară‐te mai înainte de a muri copilul meu. 50Isus îi zice: Du‐te, fiul tău trăiește. Omul s‐a încrezut în cuvântul pe care i‐l zisese Isus și s‐a dus. 51Și pe când se pogora el acum, robii lui i‐au ieșit înainte zicând că copilul său trăiește. 52A cercetat deci de la ei despre ceasul în care a fost mai bine. I‐au zis deci: Ieri la ceasul al șaptelea l‐au lăsat frigurile. 53Deci tatăl a cunoscut că acela era ceasul în care îi zisese Isus: Fiul tău trăiește. Și a crezut el și toată casa lui. 54Și acesta este iarăși al doilea semn pe care l‐a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.

5

Vindecarea slăbănogului de treizeci și opt de ani

51După acestea

5.1
Lev. 23.2Deut. 16.1
era o sărbătoare a iudeilor și Isus s‐a suit la Ierusalim. 2Și în Ierusalim lângă poarta oilor este o scăldătoare
5.2
Neem. 3.1
12.39
care pe evreiește se numește Betesda, având cinci pridvoare. 3În acestea zac o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei; 4căci un înger al Domnului se pogora la vreme nimerită în scăldătoare și tulbura apa; și cel dintâi care intra după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era cuprins. 5Și era un om acolo care avea treizeci și opt de ani în boala sa. 6Când l‐a văzut Isus zăcând și cunoscând că acum era de multă vreme bolnav, îi zice: Voiești să fii sănătos? 7Bolnavul i‐a răspuns: Doamne, n‐am om ca să mă arunce în scăldătoare când a fost tulburată apa; căci pe când vin eu, altul se pogoară înaintea mea. 8Isus îi zice: Scoală‐te
5.8
Mat. 9.6Mc. 2.11Lc. 5.24
, ia‐ți patul și umblă. 9Și îndată omul s‐a făcut sănătos și și‐a luat patul și umbla. Și în acea zi era
5.9
Cap. 9.14.
Sabatul. 10Deci iudeii ziceau celui tămăduit: Este Sabatul și nu‐ți
5.10
Ex. 20.10Neem. 13.19Ier. 17.21Mat. 12.2Mc. 2.24
3.4Lc. 6.2
13.14
este îngăduit să‐ți iei patul. 11Iar el le‐a răspuns: Cel ce m‐a făcut sănătos, acela mi‐a zis: Ia‐ți patul și umblă. 12L‐au întrebat deci: Cine este omul care ți‐a zis: Ia‐ți patul și umblă? 13Dar cel tămăduit nu știa cine este, căci Isus se dăduse la o parte fiind gloată în acel loc. 14După acestea Isus îl găsește în Templu. Și i‐a zis: Iată te‐ai făcut sănătos; nu
5.14
Mat. 12.45
mai păcătui, ca să nu‐ți fie ceva mai rău. 15Omul a plecat și a spus iudeilor că Isus este cel ce l‐a făcut sănătos. 16Și pentru aceasta iudeii prigoneau pe Isus fiindcă făcea acestea în Sabat.

Lucrarea Fiului

17Dar Isus le‐a răspuns: Tatăl

5.17
Cap. 9.4;
meu până acum lucrează și eu lucrez. 18Deci pentru aceasta iudeii căutau
5.18
Cap. 7.19.
și mai mult să‐l omoare, căci nu numai că dezlega Sabatul, dar și zicea că Dumnezeu este Tatăl său, făcându‐se
5.18
Cap. 10.30, 33.
pe sine însuși deopotrivă cu Dumnezeu. 19Deci Isus a răspuns și le‐a zis: Adevărat, adevărat vă spun, Fiul
5.19
Vers. 30. Cap. 8.28;
nu poate să facă de la sine însuși nimic decât ce vede pe Tatăl făcând; căci cele ce face el, acestea le face și Fiul întocmai. 20Căci
5.20
Mat. 3.172 Pet. 1.17
Tatăl iubește pe Fiul și‐i arată toate câte face și‐i va arăta lucruri mai mari decât acestea ca voi să vă minunați. 21Căci după cum Tatăl scoală morții și le dă viață, așa
5.21
Lc. 7.14
8.54
și Fiul dă viață la cei la care voiește. 22Căci Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a
5.22
Mat. 11.27
28.1817.2Fapte. 17.311 Pet. 4.5
dat‐o Fiului, 23ca toți să cinstească pe Fiul după cum cinstesc pe Tatăl. Cine
5.23
1 In. 2.23
nu cinstește pe Fiul nu cinstește pe Tatăl care l‐a trimis. 24Adevărat, adevărat vă spun, că cine
5.24
Cap. 3.16, 18; 6.40, 47: 8.51;
aude cuvântul meu și crede în cel ce m‐a trimis pe mine, are viață veșnică și nu vine la judecată, ci
5.24
1 In. 3.14
a trecut din moarte la viață. 25Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul și acum este când morții
5.25
Vers. 28.
vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce vor auzi, vor trăi. 26Căci după cum Tatăl are viață în sine însuși, astfel a dat și Fiului să aibă viață în sine însuși. 27Și i‐a
5.27
Vers. 22.
dat putere ca să facă judecată, pentru că
5.27
Dan. 7.13,14
este Fiu al omului. 28Nu vă minunați de aceasta, căci vine ceasul când toți care sunt în morminte vor auzi glasul lui. 29Și
5.29
Is. 26.191 Cor. 15.521 Tes. 4.16
cei ce au făcut cele bune vor ieși spre învierea vieții, iar cei ce
5.29
Dan. 12.2Mat. 25.32,33,46
au făptuit cele rele, spre învierea judecății. 30Eu
5.30
Vers. 19.
nu pot face nimic de la mine însumi; judec după cum aud și judecata mea este dreaptă, căci nu
5.30
Mat. 26.39
caut voia mea, ci voia celui ce m‐a trimis.

Mărturia Tatălui și a lui Ioan

31Dacă

5.31
Cap. 8.14.
eu mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea nu este adevărată. 32Este altul
5.32
Mat. 3.17
17.51 In. 5.6,7,9
care mărturisește despre mine și știu că mărturia pe care o mărturisește despre mine este adevărată. 33Voi ați trimis la Ioan și
5.33
Cap. 1.15, 19, 27, 32.
el a mărturisit pentru adevăr. 34Dar eu nu iau mărturie de la un om, ci zic acestea ca voi să fiți mântuiți. 35Acela era candela care arde și
5.35
2 Pet. 1.19
luminează și voi
5.35
Mat. 13.20
21.26Mc. 6.20
ați dorit să vă veseliți pentru o vreme în lumina lui. 36Dar mărturia pe care o am eu
5.36
1 In. 5.9
este mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările
5.36
Cap. 3.2;
pe care mi le‐a dat Tatăl ca să le săvârșesc, aceste lucrări pe care le fac mărturisesc despre mine că Tatăl m‐a trimis. 37Și Tatăl care m‐a trimis, el a
5.37
Mat. 3.17
17.58.18
mărturisit despre mine. Voi n‐ați auzit glasul lui vreodată, nici
5.37
Deut. 4.121 Tim. 1.171 In. 4.12
n‐ați văzut fața lui. 38Și n‐aveți cuvântul lui rămânând în voi, căci nu credeți pe acela pe care l‐a trimis el. 39Cercetați
5.39
Is. 8.20
34.16Lc. 16.29Fapte. 17.11
scripturile căci vi se pare că în ele aveți viață veșnică și ele
5.39
Deut. 18.15,18Lc. 24.27
sunt acelea care mărturisesc despre mine. 40Și
5.40
Cap. 1.11;
nu voiți să veniți la mine ca să aveți viață. 41Eu
5.41
Vers. 34.
nu primesc slavă de la oameni, 42ci vă cunosc că n‐aveți în voi înșivă iubirea lui Dumnezeu. 43Eu am venit în numele Tatălui meu și nu mă primiți; dacă va veni altul în numele său, pe acesta îl veți primi. 44Cum
5.44
Cap. 12.43.
puteți crede voi, când primiți slava unii de la alții și nu căutați slava
5.44
Rom. 2.29
care vine de la singurul Dumnezeu? 45Să nu vi se pară că eu vă voi învinui la Tatăl; este
5.45
Rom. 2.12
cine să vă învinuiască, Moise în care v‐ați pus nădejdea. 46Căci dacă ați crede pe Moise, m‐ați crede și pe mine; căci
5.46
Gen. 3.15
12.3
18.18
22.18
49.10Deut. 18.15,18Fapte. 26.22
el a scris despre mine. 47Iar dacă nu credeți scripturile lui, cum veți crede cuvintele mele?