51După acestea
era o sărbătoare a iudeilor și Isus s‐a suit la Ierusalim. 2Și în Ierusalim lângă poarta oilor este o scăldătoare
12.39
care pe evreiește se numește Betesda, având cinci pridvoare. 3În acestea zac o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei; 4căci un înger al Domnului se pogora la vreme nimerită în scăldătoare și tulbura apa; și cel dintâi care intra după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era cuprins. 5Și era un om acolo care avea treizeci și opt de ani în boala sa. 6Când l‐a văzut Isus zăcând și cunoscând că acum era de multă vreme bolnav, îi zice: Voiești să fii sănătos? 7Bolnavul i‐a răspuns: Doamne, n‐am om ca să mă arunce în scăldătoare când a fost tulburată apa; căci pe când vin eu, altul se pogoară înaintea mea. 8Isus îi zice: Scoală‐te
, ia‐ți patul și umblă. 9Și îndată omul s‐a făcut sănătos și și‐a luat patul și umbla. Și în acea zi era
Sabatul. 10Deci iudeii ziceau celui tămăduit: Este Sabatul și nu‐ți
3.4Lc. 6.2
13.14
este îngăduit să‐ți iei patul. 11Iar el le‐a răspuns: Cel ce m‐a făcut sănătos, acela mi‐a zis: Ia‐ți patul și umblă. 12L‐au întrebat deci: Cine este omul care ți‐a zis: Ia‐ți patul și umblă? 13Dar cel tămăduit nu știa cine este, căci Isus se dăduse la o parte fiind gloată în acel loc. 14După acestea Isus îl găsește în Templu. Și i‐a zis: Iată te‐ai făcut sănătos; nu
mai păcătui, ca să nu‐ți fie ceva mai rău. 15Omul a plecat și a spus iudeilor că Isus este cel ce l‐a făcut sănătos. 16Și pentru aceasta iudeii prigoneau pe Isus fiindcă făcea acestea în Sabat.
17Dar Isus le‐a răspuns: Tatăl
meu până acum lucrează și eu lucrez. 18Deci pentru aceasta iudeii căutau
și mai mult să‐l omoare, căci nu numai că dezlega Sabatul, dar și zicea că Dumnezeu este Tatăl său, făcându‐se
pe sine însuși deopotrivă cu Dumnezeu. 19Deci Isus a răspuns și le‐a zis: Adevărat, adevărat vă spun, Fiul
nu poate să facă de la sine însuși nimic decât ce vede pe Tatăl făcând; căci cele ce face el, acestea le face și Fiul întocmai. 20Căci
Tatăl iubește pe Fiul și‐i arată toate câte face și‐i va arăta lucruri mai mari decât acestea ca voi să vă minunați. 21Căci după cum Tatăl scoală morții și le dă viață, așa
8.54
și Fiul dă viață la cei la care voiește. 22Căci Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a
28.1817.2Fapte. 17.311 Pet. 4.5
dat‐o Fiului, 23ca toți să cinstească pe Fiul după cum cinstesc pe Tatăl. Cine
nu cinstește pe Fiul nu cinstește pe Tatăl care l‐a trimis. 24Adevărat, adevărat vă spun, că cine
aude cuvântul meu și crede în cel ce m‐a trimis pe mine, are viață veșnică și nu vine la judecată, ci
a trecut din moarte la viață. 25Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul și acum este când morții
vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce vor auzi, vor trăi. 26Căci după cum Tatăl are viață în sine însuși, astfel a dat și Fiului să aibă viață în sine însuși. 27Și i‐a
dat putere ca să facă judecată, pentru că
este Fiu al omului. 28Nu vă minunați de aceasta, căci vine ceasul când toți care sunt în morminte vor auzi glasul lui. 29Și
cei ce au făcut cele bune vor ieși spre învierea vieții, iar cei ce
au făptuit cele rele, spre învierea judecății. 30Eu
nu pot face nimic de la mine însumi; judec după cum aud și judecata mea este dreaptă, căci nu
caut voia mea, ci voia celui ce m‐a trimis.
31Dacă
eu mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea nu este adevărată. 32Este altul
17.51 In. 5.6,7,9
care mărturisește despre mine și știu că mărturia pe care o mărturisește despre mine este adevărată. 33Voi ați trimis la Ioan și
el a mărturisit pentru adevăr. 34Dar eu nu iau mărturie de la un om, ci zic acestea ca voi să fiți mântuiți. 35Acela era candela care arde și
luminează și voi
21.26Mc. 6.20
ați dorit să vă veseliți pentru o vreme în lumina lui. 36Dar mărturia pe care o am eu
este mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările
pe care mi le‐a dat Tatăl ca să le săvârșesc, aceste lucrări pe care le fac mărturisesc despre mine că Tatăl m‐a trimis. 37Și Tatăl care m‐a trimis, el a
17.58.18
mărturisit despre mine. Voi n‐ați auzit glasul lui vreodată, nici
n‐ați văzut fața lui. 38Și n‐aveți cuvântul lui rămânând în voi, căci nu credeți pe acela pe care l‐a trimis el. 39Cercetați
34.16Lc. 16.29Fapte. 17.11
scripturile căci vi se pare că în ele aveți viață veșnică și ele
sunt acelea care mărturisesc despre mine. 40Și
nu voiți să veniți la mine ca să aveți viață. 41Eu
nu primesc slavă de la oameni, 42ci vă cunosc că n‐aveți în voi înșivă iubirea lui Dumnezeu. 43Eu am venit în numele Tatălui meu și nu mă primiți; dacă va veni altul în numele său, pe acesta îl veți primi. 44Cum
puteți crede voi, când primiți slava unii de la alții și nu căutați slava
care vine de la singurul Dumnezeu? 45Să nu vi se pară că eu vă voi învinui la Tatăl; este
cine să vă învinuiască, Moise în care v‐ați pus nădejdea. 46Căci dacă ați crede pe Moise, m‐ați crede și pe mine; căci
12.3
18.18
22.18
49.10Deut. 18.15,18Fapte. 26.22
el a scris despre mine. 47Iar dacă nu credeți scripturile lui, cum veți crede cuvintele mele?
61După acestea
Isus a plecat dincolo de marea Galileei, care este marea Tiberiadei. 2Și‐l urma gloată multă, căci vedea semnele pe care le făcea la cei bolnavi. 3Și Isus s‐a suit în munte și acolo a șezut jos cu ucenicii săi. 4Și Paștile, sărbătoarea iudeilor, erau
aproape. 5Isus
deci, ridicându‐și ochii și văzând că vine spre el gloată multă, zice lui Filip: De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce aceștia? 6Iar aceasta zicea ca să‐l încerce, căci el știa ce avea să facă. 7Filip i‐a răspuns: De
două sute de dinari pâini nu le ajung ca să ia fiecare puțin. 8Unul dintre ucenicii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, îi zice: 9Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești, dar
ce sunt acestea la atâția? 10Isus a zis: Faceți pe oameni să stea jos la masă. Și era iarbă multă în acel loc. Bărbații au șezut jos deci la masă în număr ca la cinci mii. 11Isus a luat deci pâinile și după ce a mulțumit, a împărțit celor ce ședeau la masă; asemenea și din pești cât au voit. 12Iar când s‐au săturat, zice ucenicilor săi: Strângeți fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva. 13Deci le‐au strâns și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri din cele cinci pâini de orz care au prisosit celor ce au mâncat. 14Oamenii deci când au văzut semnul pe care l‐a făcut, ziceau: Acesta este cu adevărat prorocul
care vine în lume. 15Isus deci cunoscând că au de gând să vină și să‐l ia cu sila ca să‐l facă împărat, s‐a tras iarăși la o parte în munte el singur.
16Și când
s‐a făcut seară, ucenicii săi s‐au pogorât la mare. 17Și au intrat în corabie și treceau dincolo de mare la Capernaum. Și se făcuse întuneric acum și Isus încă nu venise la ei. 18Și marea s‐a întărâtat pentru că sufla un vânt mare. 19După ce au vâslit deci ca la douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, zăresc pe Isus umblând pe mare și apropiindu‐se de corabie și s‐au temut. 20Iar el le zice: Eu sunt, nu vă temeți. 21Voiau deci să‐l ia în corabie și îndată corabia a ajuns la pământul la care mergeau.
22A doua zi gloata care stătea dincolo de mare a văzut că nu fusese altă corăbioară acolo decât una și că Isus nu intrase în corabie cu ucenicii săi, ci ucenicii lui plecaseră singuri. 23(Dar alte corăbioare de la Tiberiada veniseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce mulțumise Domnul). 24Când a văzut deci gloata că Isus nu este acolo, nici ucenicii lui, au intrat în corăbioare și au venit la Capernaum căutând pe Isus. 25Și când l‐au găsit dincolo de mare, i‐au zis: Rabi, când ai ajuns aici? 26Isus le‐a răspuns și a zis: Adevărat, adevărat vă spun, mă căutați nu pentru că ați văzut semnele, ci pentru că ați mâncat din pâini și v‐ați săturat. 27Lucrați nu pentru
mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viață veșnică, pe care v‐o va da Fiul omului; căci pe
17.5Mc. 1.11
9.7Lc. 2.22
9.355.37
8.18Fapte. 2.222 Pet. 1.17
el Tatăl, Dumnezeu, l‐a pecetluit. 28I‐au zis deci: Ce să facem ca să lucrăm lucrările lui Dumnezeu? 29Isus a răspuns și le‐a zis: Aceasta
este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeți în acela pe care l‐a trimis el. 30I‐au zis deci: Ce
16.1Mc. 8.111 Cor. 1.22
semn faci tu deci ca să vedem și să credem în tine? Ce lucrezi tu? 31Părinții
noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Le‐a dat să mănânce pâine
din cer. 32Deci Isus le‐a zis: Adevărat, adevărat vă spun, nu Moise v‐a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă pâinea adevărată din cer. 33Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer și dă viață lumii. 34Au zis deci către el: Doamne
, dă‐ne totdeauna această pâine. 35Isus le‐a zis: Eu
sunt pâinea vieții; cine vine la mine nu va flămânzi și cine
crede în mine nu va înseta niciodată. 36Dar
v‐am spus că m‐ați și văzut și nu credeți. 37Tot
ce‐mi dă Tatăl va veni la mine și nu voi scoate afară pe
cel ce vine la mine. 38Căci m‐am pogorât din cer nu
ca să fac voia mea, ci
voia celui ce m‐a trimis. 39Și aceasta este voia celui ce m‐a trimis, ca să
nu pierd nimic din tot ce mi‐a dat, ci să‐l înviez în ziua de apoi. 40Căci aceasta este voia Tatălui meu ca
oricine care vede pe Fiul și crede în el să aibă viață veșnică și eu îl voi învia în ziua de apoi. 41Deci iudeii cârteau împotriva lui căci zisese: Eu sunt pâinea care s‐a pogorât din cer. 42Și ziceau
: Nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi știm? Cum zice acum: M‐am pogorât din cer? 43Isus a răspuns și le‐a zis: Nu cârtiți între voi. 44Nimeni
nu poate veni la mine dacă nu‐l atrage Tatăl care m‐a trimis și eu îl voi învia în ziua de apoi. 45Este scris în
10.16
proroci: Și toți vor fi învățați de Dumnezeu
. Oricine care a auzit de la Tatăl și a învățat, vine la mine. 46Nu
că a văzut cineva pe Tatăl, afară de
8.19
cel ce este de la Dumnezeu, acesta a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun, cine
crede are viață veșnică. 48Eu
sunt pâinea vieții. 49Părinții
voștri au mâncat mană în pustie și au murit. 50Aceasta este pâinea
care se pogoară din cer, ca cineva să mănânce din ea și să nu moară. 51Eu sunt pâinea
cea vie care
s‐a pogorât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine va trăi în veac; și pâinea pe care eu o voi da este carnea mea pentru viața lumii. 52Iudeii deci se certau
între ei zicând: Cum
poate acesta să ne dea carnea lui s‐o mâncăm? 53Isus deci le‐a zis: Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu veți mânca
voi carnea Fiului omului și nu veți bea sângele lui, n‐aveți viață în voi inșivă. 54Cine
mănâncă deci carnea mea și bea sângele meu are viață veșnică și eu îl voi învia în ziua de apoi. 55Căci carnea mea este adevărată mâncare și sângele meu adevărată băutură. 56Cine mănâncâ deci carnea mea și bea sângele meu rămâne
4.15,16
în mine și eu în el. 57După cum m‐a trimis pe mine Tatăl care trăiește și eu trăiesc din pricina Tatălui, așa cine mă mănâncă pe mine va trăi și el din pricina mea. 58Aceasta
este pâinea care s‐a pogorât din cer; nu cum au mâncat părinții voștri și au murit; cine mănâncă această pâine va trăi în veac. 59Acestea le‐a zis în sinagogă pe când îi învăța în Capernaum.
60Mulți
deci dintre ucenicii lui, când au auzit, au zis: Cuvântul acesta este aspru, cine poate să‐l asculte? 61Și Isus cunoscând în sine însuși că ucenicii săi cârtesc despre aceasta, le‐a zis: Aceasta vă face să vă poticniți? 62Dar
dacă ați vedea pe Fiul omului suindu‐se unde era mai înainte? 63Duhul
este care face viu, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le‐am vorbit eu sunt duh și sunt viață. 64Dar sunt
unii dintre voi care nu cred. Căci Isus
știa din început cine sunt care nu cred și cine este care avea să‐l dea prins. 65Și zicea: Pentru aceasta v‐am
spus că nimeni nu poate să vină la mine dacă nu‐i este dat de la Tatăl. 66De aceea
mulți dintre ucenicii săi au plecat îndărăt și nu mai umblau cu el.
67Isus a zis deci celor doisprezece: Nu voiți să plecați și voi? 68Simon Petru i‐a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele
vieții veșnice. 69Și
noi am crezut și am cunoscut că tu ești Sfântul lui Dumnezeu. 70Isus le‐a răspuns: Nu
v‐am ales eu oare pe voi doisprezece? Și unul
dintre voi este un diavol. 71Iar el vorbea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul: căci acesta avea să‐l dea prins, el, unul dintre cei doisprezece.
71După acestea Isus umbla în Galileea; căci nu voia să umble în Iudeea, căci
iudeii căutau să‐l omoare. 2Și
sărbătoarea iudeilor, înfigerea corturilor, era aproape. 3Frații
lui au zis deci către el: Mută‐te de aici și du‐te în Iudeea pentru ca și ucenicii tăi să vadă lucrările tale pe care le faci. 4Căci nimeni nu face ceva într‐ascuns și caută el însuși să fie cunoscut pe față. Dacă faci acestea, arată‐te pe tine însuți lumii. 5Căci nici
frații lui nu credeau în el. 6Isus deci le zice: Vremea
mea nu este încă, dar vremea voastră întotdeauna este gata. 7Lumea nu
vă poate urî pe voi; dar pe mine mă urăște, căci
eu mărturisesc despre ea, că lucrările ei sunt rele. 8Suiți‐vă voi la sărbătoare; eu nu mă sui încă la sărbătoarea aceasta, căci
vremea mea încă nu s‐a împlinit. 9Și zicându‐le acestea, a rămas în Galileea.
10Iar după ce s‐au suit frații săi la sărbătoare, atunci s‐a suit și el, nu pe față, ci ca în ascuns. 11Iudeii
deci îl căutau la sărbătoare și ziceau: Unde este acela? 12Și era cârtire
multă despre el printre gloate. Unii
ziceau că este bun; iar alții ziceau: Nu, ci amăgește gloata. 13Totuși nimeni nu vorbea de el pe față de
frica iudeilor. 14Iar când a fost jumătatea sărbătorii, Isus s‐a suit în Templu și‐i învăța. 15Iudeii
deci se minunau zicând: Cum știe acesta carte fără să fi învățat? 16Isus deci le‐a răspuns și a zis: Învățătura mea
nu este a mea, ci a celui ce m‐a trimis. 17Dacă
voiește cineva să facă voia lui, va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă eu vorbesc de la mine însumi. 18Cine
vorbește de la sine însuși caută slava sa; iar cine caută slava celui ce l‐a trimis, acesta este adevărat și în el nu este nedreptate. 19Oare
nu v‐a dat Moise legea? Și nimeni dintre voi nu ține legea. De ce
căutați să mă omorâți? 20Gloata a răspuns: Ai drac
; cine caută să te omoare? 21Isus a răspuns și le‐a zis: O singură lucrare am făcut și toți vă minunați. 22Pentru aceasta Moise
v‐a dat tăierea împrejur, (nu că este de la Moise, ci
de la părinți) și tăiați împrejur pe om în Sabat. 23Dacă un om primește tăierea împrejur în Sabat pentru ca să nu fie călcată legea lui Moise, vă mâniați pe mine că am
făcut sănătos pe un om întreg în Sabat? 24Nu
judecați după vedere, ci judecați judecată dreaptă. 25Deci unii dintre cei din Ierusalim ziceau: Nu este oare acesta pe care‐l caută ei ca să‐l omoare? 26Și iată vorbește pe față și ei nu‐i zic nimic. Nu cumva cei mari au cunoscut
cu adevărat că acesta este Hristosul? 27Dar
noi știm pe acesta de unde este; iar când va veni Hristosul, nimeni nu știe de unde este. 28Isus deci pe când îi învăța în Templu, a strigat și a zis: Mă
știți și pe mine și știți de unde sunt; și eu
n‐am venit de la mine însumi, ci cel ce m‐a trimis este
adevărat și voi
nu‐l știți. 29Eu
îl știu, căci de la el sunt și el m‐a trimis. 30Ei căutau
20.19
deci ca să‐l prindă, dar nimeni
n‐a pus mâna pe el căci nu‐i venise încă ceasul. 31Și mulți
din gloată au crezut în el și ziceau: Hristosul, când va veni, nu cumva va face mai multe semne decât cele pe care le‐a făcut acesta? 32Fariseii au auzit gloata cârtind acestea despre el și mai marii preoților și fariseii au trimis slujitori ca să‐l prindă. 33Isus deci le‐a zis: Încă puțină
vreme sunt cu voi și mă duc la cel ce m‐a trimis. 34Mă
veți căuta și nu mă veți găsi și unde sunt eu voi nu puteți veni. 35Deci iudeii au zis între ei înșiși: Unde are să se ducă acesta că nu‐l vom găsi? Nu cumva are să se ducă la cei
împrăștiați între greci și să învețe pe greci? 36Ce este cuvântul acesta pe care l‐a zis: Mă veți căuta și nu mă veți găsi și unde sunt eu voi nu puteți veni?
37Iar în
cea din urmă zi, cea mare a sărbătorii, Isus sttătea și striga zicând: Dacă
însetează cineva să vină la mine și să bea. 38Cine
crede în mine, după cum a zis scriptura, din
44.3
pântecele lui vor curge râuri de apă vie. 39Dar a zis
aceasta despre Duhul pe care aveau să‐l primească cei ce au crezut în el. Căci Duhul nu era încă dat, căci Isus nu fusese încă proslăvit.
40Deci unii din gloată când au auzit cuvintele acestea, ziceau: Acesta este cu adevărat prorocul
. 41Alții ziceau: Acesta
este Hristosul. Iar unii ziceau: Nu cumva din Galileea
vine Hristosul? 42Oare n‐a zis
scriptura că Hristosul vine din sămânța lui David și de la Betleem, satul unde
era David? 43Deci s‐a
făcut dezbinare în gloată din pricina lui. 44Și unii
dintre ei ar fi voit să‐l prindă dar niciunul n‐a pus mâinile pe el. 45Slujitorii deci au venit la mai marii preoților și la farisei și aceștia le‐au zis: Pentru ce nu l‐ați adus? 46Slujitorii au răspuns: Niciodată
n‐a vorbit așa un om, cum vorbește omul acesta. 47Iar fariseii le‐au răspuns deci: Nu cumva și voi ați fost amăgiți? 48Nu cumva a
crezut în el cineva dintre mai mari sau dintre farisei? 49Dar gloata aceasta, care nu cunoaște legea, sunt blestemați! 50Nicodim, cel ce
venise mai înainte la el, unul din ei, le zice: 51Oare legea
17.8
noastră judecă ea pe un om dacă nu va auzi mai întâi de la el și nu va cunoaște ce face? 52Ei au răspuns și i‐au zis: Nu cumva și tu ești din
Galileea? Cercetează și vezi că din Galileea nu se ridică un proroc. 53Și fiecare s‐a dus la casa sa.