Înmulțirea pâinilor
61După acestea
Isus a plecat dincolo de marea Galileei, care este marea Tiberiadei. 2Și‐l urma gloată multă, căci vedea semnele pe care le făcea la cei bolnavi. 3Și Isus s‐a suit în munte și acolo a șezut jos cu ucenicii săi. 4Și Paștile, sărbătoarea iudeilor, erau
aproape. 5Isus
deci, ridicându‐și ochii și văzând că vine spre el gloată multă, zice lui Filip: De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce aceștia? 6Iar aceasta zicea ca să‐l încerce, căci el știa ce avea să facă. 7Filip i‐a răspuns: De
două sute de dinari pâini nu le ajung ca să ia fiecare puțin. 8Unul dintre ucenicii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, îi zice: 9Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești, dar
ce sunt acestea la atâția? 10Isus a zis: Faceți pe oameni să stea jos la masă. Și era iarbă multă în acel loc. Bărbații au șezut jos deci la masă în număr ca la cinci mii. 11Isus a luat deci pâinile și după ce a mulțumit, a împărțit celor ce ședeau la masă; asemenea și din pești cât au voit. 12Iar când s‐au săturat, zice ucenicilor săi: Strângeți fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva. 13Deci le‐au strâns și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri din cele cinci pâini de orz care au prisosit celor ce au mâncat. 14Oamenii deci când au văzut semnul pe care l‐a făcut, ziceau: Acesta este cu adevărat prorocul
care vine în lume. 15Isus deci cunoscând că au de gând să vină și să‐l ia cu sila ca să‐l facă împărat, s‐a tras iarăși la o parte în munte el singur.
Isus umblă pe mare
16Și când
s‐a făcut seară, ucenicii săi s‐au pogorât la mare. 17Și au intrat în corabie și treceau dincolo de mare la Capernaum. Și se făcuse întuneric acum și Isus încă nu venise la ei. 18Și marea s‐a întărâtat pentru că sufla un vânt mare. 19După ce au vâslit deci ca la douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, zăresc pe Isus umblând pe mare și apropiindu‐se de corabie și s‐au temut. 20Iar el le zice: Eu sunt, nu vă temeți. 21Voiau deci să‐l ia în corabie și îndată corabia a ajuns la pământul la care mergeau.
Pâinea vieții
22A doua zi gloata care stătea dincolo de mare a văzut că nu fusese altă corăbioară acolo decât una și că Isus nu intrase în corabie cu ucenicii săi, ci ucenicii lui plecaseră singuri. 23(Dar alte corăbioare de la Tiberiada veniseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce mulțumise Domnul). 24Când a văzut deci gloata că Isus nu este acolo, nici ucenicii lui, au intrat în corăbioare și au venit la Capernaum căutând pe Isus. 25Și când l‐au găsit dincolo de mare, i‐au zis: Rabi, când ai ajuns aici? 26Isus le‐a răspuns și a zis: Adevărat, adevărat vă spun, mă căutați nu pentru că ați văzut semnele, ci pentru că ați mâncat din pâini și v‐ați săturat. 27Lucrați nu pentru
mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viață veșnică, pe care v‐o va da Fiul omului; căci pe
17.5Mc. 1.11
9.7Lc. 2.22
9.355.37
8.18Fapte. 2.222 Pet. 1.17
el Tatăl, Dumnezeu, l‐a pecetluit. 28I‐au zis deci: Ce să facem ca să lucrăm lucrările lui Dumnezeu? 29Isus a răspuns și le‐a zis: Aceasta
este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeți în acela pe care l‐a trimis el. 30I‐au zis deci: Ce
16.1Mc. 8.111 Cor. 1.22
semn faci tu deci ca să vedem și să credem în tine? Ce lucrezi tu? 31Părinții
noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Le‐a dat să mănânce pâine
din cer. 32Deci Isus le‐a zis: Adevărat, adevărat vă spun, nu Moise v‐a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă pâinea adevărată din cer. 33Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer și dă viață lumii. 34Au zis deci către el: Doamne
, dă‐ne totdeauna această pâine. 35Isus le‐a zis: Eu
sunt pâinea vieții; cine vine la mine nu va flămânzi și cine
crede în mine nu va înseta niciodată. 36Dar
v‐am spus că m‐ați și văzut și nu credeți. 37Tot
ce‐mi dă Tatăl va veni la mine și nu voi scoate afară pe
cel ce vine la mine. 38Căci m‐am pogorât din cer nu
ca să fac voia mea, ci
voia celui ce m‐a trimis. 39Și aceasta este voia celui ce m‐a trimis, ca să
nu pierd nimic din tot ce mi‐a dat, ci să‐l înviez în ziua de apoi. 40Căci aceasta este voia Tatălui meu ca
oricine care vede pe Fiul și crede în el să aibă viață veșnică și eu îl voi învia în ziua de apoi. 41Deci iudeii cârteau împotriva lui căci zisese: Eu sunt pâinea care s‐a pogorât din cer. 42Și ziceau
: Nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi știm? Cum zice acum: M‐am pogorât din cer? 43Isus a răspuns și le‐a zis: Nu cârtiți între voi. 44Nimeni
nu poate veni la mine dacă nu‐l atrage Tatăl care m‐a trimis și eu îl voi învia în ziua de apoi. 45Este scris în
10.16
proroci: Și toți vor fi învățați de Dumnezeu
. Oricine care a auzit de la Tatăl și a învățat, vine la mine. 46Nu
că a văzut cineva pe Tatăl, afară de
8.19
cel ce este de la Dumnezeu, acesta a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun, cine
crede are viață veșnică. 48Eu
sunt pâinea vieții. 49Părinții
voștri au mâncat mană în pustie și au murit. 50Aceasta este pâinea
care se pogoară din cer, ca cineva să mănânce din ea și să nu moară. 51Eu sunt pâinea
cea vie care
s‐a pogorât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine va trăi în veac; și pâinea pe care eu o voi da este carnea mea pentru viața lumii. 52Iudeii deci se certau
între ei zicând: Cum
poate acesta să ne dea carnea lui s‐o mâncăm? 53Isus deci le‐a zis: Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu veți mânca
voi carnea Fiului omului și nu veți bea sângele lui, n‐aveți viață în voi inșivă. 54Cine
mănâncă deci carnea mea și bea sângele meu are viață veșnică și eu îl voi învia în ziua de apoi. 55Căci carnea mea este adevărată mâncare și sângele meu adevărată băutură. 56Cine mănâncâ deci carnea mea și bea sângele meu rămâne
4.15,16
în mine și eu în el. 57După cum m‐a trimis pe mine Tatăl care trăiește și eu trăiesc din pricina Tatălui, așa cine mă mănâncă pe mine va trăi și el din pricina mea. 58Aceasta
este pâinea care s‐a pogorât din cer; nu cum au mâncat părinții voștri și au murit; cine mănâncă această pâine va trăi în veac. 59Acestea le‐a zis în sinagogă pe când îi învăța în Capernaum.
Unii ucenici îl părăsesc
60Mulți
deci dintre ucenicii lui, când au auzit, au zis: Cuvântul acesta este aspru, cine poate să‐l asculte? 61Și Isus cunoscând în sine însuși că ucenicii săi cârtesc despre aceasta, le‐a zis: Aceasta vă face să vă poticniți? 62Dar
dacă ați vedea pe Fiul omului suindu‐se unde era mai înainte? 63Duhul
este care face viu, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le‐am vorbit eu sunt duh și sunt viață. 64Dar sunt
unii dintre voi care nu cred. Căci Isus
știa din început cine sunt care nu cred și cine este care avea să‐l dea prins. 65Și zicea: Pentru aceasta v‐am
spus că nimeni nu poate să vină la mine dacă nu‐i este dat de la Tatăl. 66De aceea
mulți dintre ucenicii săi au plecat îndărăt și nu mai umblau cu el.
Mărturisirea lui Petru
67Isus a zis deci celor doisprezece: Nu voiți să plecați și voi? 68Simon Petru i‐a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele
vieții veșnice. 69Și
noi am crezut și am cunoscut că tu ești Sfântul lui Dumnezeu. 70Isus le‐a răspuns: Nu
v‐am ales eu oare pe voi doisprezece? Și unul
dintre voi este un diavol. 71Iar el vorbea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul: căci acesta avea să‐l dea prins, el, unul dintre cei doisprezece.