Femeia prinsă în preacurvie
81Iar Isus s‐a dus în muntele Măslinilor. 2Și dis‐de‐dimineață a venit iarăși în Templu și tot poporul venea la el. Și el a șezut jos și‐i învăța. 3Și cărturarii și fariseii aduc pe o femeie prinsă în preacurvie și punând‐o în mijloc, 4îi zic: Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar asupra faptului de preacurvie. 5Și în lege Moise
ne‐a poruncit să omorâm cu pietre pe unele ca acestea; tu deci ce zici? 6Și ziceau aceasta ispitindu‐l, ca să aibă de ce să‐l învinuiască. Iar Isus s‐a plecat jos și scria cu degetul pe pământ. 7Dar fiindcă îl întrebau neîncetat, s‐a ridicat în sus și a zis către ei: Cine
dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi piatra asupra ei. 8Și iarăși s‐a plecat jos și scria cu degetul pe pământ. 9Iar ei când au auzit și fiind mustrați
de cuget, ieșeau unul câte unul, începând de la cei bătrâni până la cei din urmă; și a rămas numai Isus și femeia stând în mijloc. 10Și Isus s‐a ridicat și nezărind pe nimeni afară de femeie, i‐a zis: Femeie, unde sunt pârâșii aceia ai tăi? Nu te‐a osândit nimeni? 11Și ea a zis: Nimeni, Doamne. Isus i‐a zis: Nici
12.14
eu nu te osândesc; du‐te și
nu mai păcătui.
Isus, Lumina lumii
12Isus deci le‐a vorbit iarăși zicând: Eu
sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. 13Fariseii i‐au zis deci: Tu
mărturisești despre tine însuți; mărturia ta nu este adevărată. 14Isus a răspuns și le‐a zis: Chiar dacă eu mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea este adevărată, căci știu de unde am venit și unde mă duc. Dar voi
nu știți de unde vin sau unde mă duc. 15Voi
judecați după carne; eu
nu judec pe nimeni. 16Și chiar când judec și eu, judecata mea este adevărată, căci eu nu
sunt singur, ci eu și Tatăl care m‐a trimis. 17Și în
19.15Mat. 18.162 Cor. 13.1Evr. 10.28
legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. 18Eu sunt cel ce mărturisește despre mine însumi și Tatăl care m‐a trimis mărturisește
despre mine. 19Deci îi ziceau: Unde este Tatăl tău? Isus a răspuns: Voi
nu mă știți nici pe mine nici pe Tatăl meu; dacă
m‐ați ști pe mine, ați ști și pe Tatăl meu. 20Aceste cuvinte le‐a vorbit lângă cutia
pentru daruri pe când îi învăța în Templu; și nimeni
nu l‐a prins, căci nu‐i venise încă
ceasul. 21Deci le‐a zis iarăși: Eu mă duc și mă
veți căuta și veți
muri în păcatul vostru; unde mă duc eu, voi nu puteți veni. 22Iudeii deci ziceau: Nu cumva se va omorî singur că zice: Unde mă duc eu voi nu puteți veni? 23Și le‐a zis: Voi
sunteți din cele de jos, eu sunt din cele de sus; voi
sunteți din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta. 24
V‐am spus deci că veți muri în păcatele voastre; căci
dacă nu credeți că eu sunt, veți muri în păcatele voastre. 25I‐au zis deci: Tu cine ești? Și Isus le‐a zis: Întocmai ceea ce vă și vorbesc de la început. 26Multe am să zic și să judec despre voi, dar cel ce
m‐a trimis pe mine este adevărat; și eu
ce am auzit de la el, acestea le vorbesc în lume. 27Ei n‐au înțeles că le vorbea despre Tatăl. 28Deci Isus a zis: Când veți înălța
pe Fiul omului, atunci
veți cunoaște că
eu sunt și nu fac nimic de la mine însumi, ci după cum
m‐a învățat Tatăl vorbesc acestea. 29Și cel ce
m‐a trimis este împreună cu mine; nu
m‐a lăsat singur, căci
eu totdeauna fac cele plăcute lui.
Adevărata slobozenie
30Pe când vorbea el acestea, mulți
au crezut în el. 31Isus zicea deci către iudeii care crezuseră în el: Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat ucenicii mei 32și veți cunoaște adevărul
8.2Iac. 1.25
2.12
și adevărul vă va slobozi. 33Ei i‐au răspuns: Noi
suntem sămânța lui Avraam și n‐am fost robi nimănui vreodată; cum zici tu: Veți fi slobozi? 34Isus le‐a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun că oricine
care săvârșește păcatul este rob al păcatului. 35Și robul
nu rămâne în casă în veac; fiul rămâne în veac. 36Dacă
deci Fiul vă va face slobozi, veți fi într‐adevăr slobozi. 37Știu că sunteți sămânța lui Avraam dar căutați
să mă omorâți, căci cuvântul meu nu are loc în voi. 38Eu
vorbesc ce am văzut de la Tatăl și voi deci faceți ce ați auzit de la tatăl vostru. 39Ei au răspuns și i‐au zis: Tatăl nostru este Avraam
. Isus le zice: Dacă
9.7Gal. 3.7,29
ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. 40Dar
acum căutați să mă omorâți pe mine, un om care v‐am vorbit adevărul, pe
care l‐am auzit de la Dumnezeu. Aceasta n‐a făcut‐o Avraam. 41Voi faceți faptele tatălui vostru. Ei i‐au zis: Noi nu suntem născuți din curvie, un
64.8Mal. 1.6
singur Tată avem, pe Dumnezeu. 42Isus le‐a zis: Dacă
Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, m‐ați iubi; căci
eu am ieșit și vin din Dumnezeu; căci n‐am
venit de la mine însumi, ci el m‐a trimis. 43Pentru ce
nu înțelegeți vorbirea mea? Pentru că nu puteți auzi cuvântul meu. 44Voi
sunteți din tatăl vostru, diavolul, și voiți să faceți poftele tatălui vostru. El era omorâtor de oameni de la început și n‐a stat în adevăr, căci în el nu
este adevăr. Când vorbește minciuna, vorbește din ale sale, căci este mincinos și tatăl ei. 45Dar eu, fiindcă spun adevărul, nu mă credeți. 46Cine dintre voi mă dovedește de păcat? Dacă vorbesc adevărul, pentru ce nu mă credeți? 47Cine
este din Dumnezeu ascultă cuvintele din Dumnezeu; pentru aceea voi n‐ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.
Isus este înainte de Avraam
48Iudeii au răspuns și i‐au zis: Nu zicem noi oare bine că ești samaritean și ai
drac? 49Isus a răspuns: Eu n‐am drac, ci cinstesc pe Tatăl meu și voi mă necinstiți pe mine. 50Și eu
nu caut slava mea, este cine caută și judecă. 51Adevărat, adevărat vă spun, dacă
va păzi cineva cuvântul meu, nu va vedea moartea în veac. 52Iudeii deci i‐au zis: Acum cunoaștem că ai drac. Avraam
a murit și prorocii și tu zici: Dacă va păzi cineva cuvântul meu, nu va gusta moarte în veac. 53Nu cumva ești tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și prorocii au murit; cine te faci tu pe tine însuți? 54Isus a răspuns: Dacă
eu mă voi slăvi pe mine însumi, slava mea nu este nimic; Tatăl
meu este cel ce mă slăvește, despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru 55și nu
l‐ați cunoscut, dar eu îl cunosc. Și dacă aș zice că nu‐l cunosc, voi fi ca voi, mincinos; dar îl cunosc și păzesc cuvântul lui. 56Avraam, tatăl vostru, s‐a
veselit să vadă ziua mea și a văzut‐o și s‐a bucurat. 57Iudeii deci i‐au zis: N‐ai încă cincizeci de ani și ai văzut pe Avraam? 58Isus le‐a zis: Adevărat, adevărat vă spun, mai înainte de a fi fost Avraam, eu
sunt. 59Deci au
luat pietre ca să arunce în el; dar Isus s‐a ascuns și a ieșit
din Templu.
Vindecarea unui orb din naștere
91Și pe când trecea, a văzut pe un orb din naștere. 2Și ucenicii săi l‐au întrebat zicând: Rabi, cine
a păcătuit, acesta sau părinții lui, că s‐a născut orb? 3Isus a răspuns: Nici acesta n‐a păcătuit, nici părinții lui, ci
pentru ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4Noi trebuie
să lucrăm lucrările celui ce m‐a trimis până este ziuă; vine noaptea când nimeni nu poate lucra. 5Când sunt în lume, sunt
lumina lumii. 6Când a zis acestea, a
8.23
scuipat jos și a făcut noroi din scuipat și a uns ochii lui cu noroiul 7și i‐a zis: Du‐te, spală‐te în
scăldătoarea Siloam (care se tălmăcește: Trimis). El
a plecat deci și s‐a spălat și a venit văzând. 8Deci vecinii și cei ce‐l vedeau mai înainte că era cerșetor ziceau: Nu este oare acesta cel ce ședea și cerșea? 9Alții ziceau: Acesta este. Alții ziceau: Nu, ci seamănă cu el. El zicea: Eu sunt. 10Deci îi ziceau: Cum ți s‐au deschis ochii deci? 11El a răspuns și a zis: Omul
care se numește Isus a făcut noroi și mi‐a uns ochii și mi‐a zis: Du‐te la Siloam și spală‐te. Am plecat deci și m‐am spălat și am căpătat vederea. 12Și i‐au zis: Unde este acela? El zice: Nu știu.
Cercetarea orbului de farisei
13Deci duc la farisei pe cel ce era orb altădată. 14Și era Sabatul în ziua în care a făcut Isus noroiul și i‐a deschis ochii. 15Deci fariseii iarăși îl întrebau și ei, cum a căpătat vederea. Și el le‐a zis: Mi‐a pus noroi pe ochi și m‐am spălat și văd. 16Și unii dintre farisei ziceau: Omul acesta nu este de la Dumnezeu, căci nu ține Sabatul. Alții ziceau: Cum
poate un om păcătos să facă astfel de semne? Și
era dezbinare între ei. 17Deci zic orbului iarăși: Ce zici tu despre el, căci ți‐a deschis ochii? Iar el a zis: Este
proroc. 18Iudeii n‐au crezut deci despre el că fusese orb și căpătase vederea, până au chemat pe părinții celui ce își căpătase vederea. 19Și i‐au întrebat zicând: Acesta este fiul vostru despre care ziceți că s‐a născut orb? Cum deci vede acum? 20Părinții lui au răspuns și au zis: Știm că acesta este fiul nostru și că s‐a născut orb. 21Dar cum vede acum, nu știm, sau cine i‐a deschis ochii, noi nu știm; întrebați‐l, este în vârstă, el va vorbi despre sine însuși. 22Părinții lui au zis acestea pentru că se
temeau de iudei; căci iudeii se învoiseră că dacă va mărturisi cineva că el este Hristosul, să
fie dat afară din sinagogă. 23Pentru aceasta au zis părinții lui: Este în vârstă; întrebați‐l. 24Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i‐au zis: Dă
slavă lui Dumnezeu: noi
știm că omul acesta este un păcătos. 25El a răspuns deci: Dacă este un păcătos nu știu; eu una știu, că eram orb și acum văd. 26I‐au zis deci: Ce ți‐a făcut? Cum ți‐a deschis ochii? 27El le‐a răspuns: V‐am spus acum și n‐ați auzit; de ce voiți să auziți iarăși? Nu cumva voiți și voi să vă faceți ucenicii lui? 28Și l‐au înfruntat aspru și au zis: Tu ești ucenicul aceluia iar noi suntem ucenicii lui Moise. 29Noi știm că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar pe acesta nu‐l
știm de unde este. 30Omul a răspuns și le‐a zis: În aceasta dar
este minunea, că voi nu știți de unde este și totuși mi‐a deschis ochii. 31Știm că Dumnezeu
35.12Ps. 18.41
34.15
66.18Prov. 1.28
15.29
29.9Is. 1.15Ier. 11.11
14.12Ezec. 8.18Mica 3.4Zah. 7.13
n‐ascultă pe păcătoși, ci dacă este cineva temător de Dumnezeu și face voia lui, pe acesta îl ascultă. 32Din veac nu s‐a auzit că a deschis cineva ochii vreunuia născut orb. 33Dacă
acesta n‐ar fi de la Dumnezeu, n‐ar putea face nimic. 34Ei au răspuns și i‐au zis: Tu ești născut cu totul în
păcate și tu ne înveți pe noi? Și l‐au dat afară.
Isus întâlnește pe orb în Templu
35Isus a auzit că l‐au dat afară și găsindu‐l a zis: Crezi tu în Fiul
16.16Mc. 1.11 In. 5.13
lui Dumnezeu? 36El a răspuns și a zis: Și cine este, Doamne, ca să cred în el? 37Isus a zis: L‐ai și văzut și cel ce
vorbește cu tine este. 38Iar el a zis: Cred, Doamne. Și i‐a făcut plecăciune. 39Și Isus a zis: Eu am venit în această lume spre
judecată, ca
cei ce nu văd să vadă și cei ce văd să fie orbi. 40Aceia dintre fariseii care erau cu el, au auzit acestea și i‐au
zis: Nu cumva și noi suntem orbi? 41Isus le‐a zis: Dacă
ați fi orbi, n‐ați avea păcat; dar acum ziceți: Vedem: păcatul vostru rămâne.
Păstorul cel bun
101Adevărat, adevărat vă spun, cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, acela este un hoț și un tâlhar; 2iar cine intră pe ușă este păstor al oilor. 3Acestuia portarul îi deschide și oile aud glasul lui și el își cheamă oile sale pe nume și le duce afară. 4Și după ce a scos afară pe toate ale sale, merge înaintea lor și oile îl urmează, căci cunosc glasul lui. 5Dar nu vor urma pe un străin, ci vor fugi de el, căci nu cunosc glasul străinilor. 6Isus le‐a spus această asemănare. Ei deci n‐au înțeles ce erau ce le vorbea.
Isus, ușa oilor
7Isus deci le‐a zis iarăși: Adevărat, adevărat vă spun, eu sunt ușa oilor. 8Toți câți au venit înainte de mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n‐au ascultat de ei. 9Eu
sunt ușa; dacă va intra cineva prin mine, va fi mântuit și va intra și va ieși și va afla pășune. 10Hoțul nu vine decât să fure și să înjunghie și să piardă; eu am venit ca ele să aibă viața și să aibă de prisos. 11Eu
37.24Evr. 13.201 Pet. 2.25
5.4
sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune viața pentru oi. 12Iar cel tocmit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale sale, privește lupul venind și lasă
oile și fuge și lupul le răpește și le împrăștie. 13Fuge căci este tocmit și nu‐i pasă de oi. 14Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe ale
mele și ale mele mă cunosc, 15cum
mă cunoaște Tatăl și eu cunosc pe Tatăl; și
îmi pun viața pentru oi. 16Am și alte
oi care nu sunt din staulul acesta: trebuie să le aduc și pe acelea și vor asculta de glasul meu și
va fi o singură turmă, un singur păstor. 17Pentru aceasta mă iubește Tatăl, fiindcă
îmi pun viața ca iarăși s‐o iau. 18Nimeni nu o ia de la mine, ci eu o pun de la mine însumi. Am
putere ca s‐o pun și am putere ca iarăși s‐o iau. Această
poruncă am primit‐o de la Tatăl meu. 19Iarăși
s‐a făcut dezbinare între iudei pentru cuvintele acestea. 20Iar mulți dintre ei ziceau: Are
drac și este nebun; de ce îl ascultați? 21Alții ziceau: Cuvintele acestea nu sunt de îndrăcit; nu cumva poate
146.8
deschide
un drac ochii orbilor?
Isus la Sărbătoarea Înnoirii
22Și era sărbătoarea sfințirii Templului în Ierusalim; era iarnă. 23Și Isus se plimba în Templu în
5.12
pridvorul lui Solomon. 24Deci iudeii l‐au înconjurat și‐i ziceau: Până când ne scoți sufletul? Dacă ești tu Hristosul, spune‐ne pe față. 25Isus le‐a răspuns: V‐am spus și nu credeți; lucrările
pe care le fac eu în numele Tatălui meu, acestea mărturisesc despre mine. 26Dar
voi nu credeți căci nu sunteți din oile mele. 27Oile
mele ascultă de glasul meu și eu le cunosc și mă urmează. 28Și eu le dau viață veșnică și în veac nu
vor pieri și nimeni nu le va răpi din mâna mea. 29Tatăl
meu, care
mi le‐a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui. 30Eu
și Tatăl una suntem. 31Iudeii
au ridicat iarăși pietre ca să‐l omoare cu pietre. 32Isus le‐a răspuns: V‐am arătat multe lucrări bune de la Tatăl; pentru care din aceste lucrări mă omorâți cu pietre? 33Iudeii i‐au răspuns: Nu te omorâm cu pietre pentru o lucrare bună, ci pentru hulă și pentru că tu, om fiind, te
faci pe tine însuți Dumnezeu. 34Isus le‐a răspuns: Nu
este oare scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteți dumnezei? 35Dacă a numit dumnezei pe
aceia către care a fost Cuvântul lui Dumnezeu, (și scriptura nu poate fi desființată), 36voi ziceți despre acela pe care
Tatăl l‐a sfințit și l‐a trimis
în lume: Tu hulești! pentru că
am zis: Sunt Fiul
lui Dumnezeu? 37Dacă
nu fac lucrările Tatălui meu, nu mă credeți. 38Dar dacă le fac, chiar dacă nu mă credeți, credeți
lucrările, ca să știți și să cunoașteți că
Tatăl este în mine și eu în Tatăl. 39Deci
căutau iarăși să‐l prindă, dar el a scăpat din mâna lor.
Plecarea lui Isus în Perea
40Și a plecat iarăși dincolo de Iordan în Iocul unde
era Ioan când boteza întâiași dată și a rămas acolo. 41Și mulți au venit la el și ziceau: Ioan n‐a făcut niciun semn, dar
toate câte a spus Ioan despre acesta erau adevărate. 42Și
mulți au crezut în el acolo.