Iov se plânge de încercări
101Mi s‐a dezgustat
sufletul de viață; voi da curs slobod plângerii mele; voi vorbi
în amărăciunea sufletului meu. 2Voi zice lui Dumnezeu: Nu mă osândi; fă‐mă să știu pentru ce te cerți cu mine. 3Oare îți place să apeși, să disprețuiești munca mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor răi? 4Ai ochi de carne? Vezi
tu cum vede omul muritor? 5Sunt zilele tale ca zilele unui muritor? și anii tăi ca zilele omului? 6de întrebi de nelegiuirea mea și‐mi cercetezi păcatul, 7când
știi că nu sunt un rău și că nimeni nu scapă din mâna ta? 8Mâinile
tale m‐au fățuit și m‐au întocmit de jur‐împrejur într‐un tot și tu mă înghiți! 9Adu‐ți aminte
3.19Is. 64.8
, te rog, că tu m‐ai fățuit ca lutul: și mă vei preface tu iarăși în pulbere? 10Oare nu m‐ai
muls tu ca laptele și m‐ai închegat ca pe un caș? 11M‐ai îmbrăcat cu piele și carne, m‐ai împletit cu oase și cu vine, 12mi‐ai dat viață și îndurare și îngrijirile tale mi‐au păzit duhul. 13Și aceste lucruri ascundeai în inima ta: știu că acesta era în tine. 14Dacă am păcătuit, m‐ai
și pândit și nu mă vei socoti nevinovat de nelegiuirea mea. 15Dacă am făcut răutate, vai
de mine! Dacă am mers drept
, totuși nu mi‐aș ridica eu capul, sătul cum sunt de dispreț și văzându‐mi ticăloșia
. 16Și ea crește: mă urmărești
ca un leu și‐ți arăți iarăși minunile tale în mine. 17Îți înnoiești martorii împotriva mea, și‐ți înmulțești furia împotriva mea. Schimbări și o vreme de luptă este peste mine. 18Și pentru ce
m‐ai scos din pântece? Mi‐aș fi dat duhul și ochiul nu m‐ar fi văzut! 19Aș fi fost ca și cum n‐aș fi fost; din pântece m‐ar fi dus în mormânt! 20Oare nu sunt
zilele mele puține? Să înceteze
, să se îndepărteze
și mă voi lumina puțin, 21înainte de a mă duce ca să nu mă mai întorc, în țara întunericului și a umbrei morții; 22țară
întunecoasă ca întunericul gros al umbrei
morții și unde nu este nicio rânduială și unde luminarea este ca întuneric gros.
Cuvântarea lui Țofar
111Și Țofar Naamatitul a răspuns și a zis: 2Să nu capete răspuns mulțimea de cuvinte? Și să fie îndreptățit limbutul? 3Au doară să amuțească lăudăroșiile tale pe oameni? Au doară îți vei bate joc tu și nimeni să nu te rușineze? 4Căci ai zis
: Învățătura mea este curată și sunt fără pată în ochii tăi. 5Dar cu adevărat de ar vorbi Dumnezeu și și‐ar deschide buzele împotriva ta; 6și ți‐ar descoperi tainele înțelepciunii! Căci el este felurit în pricepere
și să știi că Dumnezeu face să ți se uite nelegiuirea. 7Poți tu să pătrunzi
adâncurile lui Dumnezeu? Să descoperi în chip desăvârșit pe Cel Atotputernic? 8Ele sunt înălțimile cerurilor: ce vei face? Mai adânci decât Șeolul: ce vei ști tu? 9Măsura sa este mai lungă decât pământul și mai lată decât marea! 10Dacă
trece și închide și cheamă o adunare de judecată, cine‐l va opri? 11Căci el
35.22
94.11
cunoaște pe oamenii deșerți și vede nelegiuire chiar dacă nu ia seama la ea. 12Dar omul
92.6Ecl. 3.18Rom. 1.22
cel deșert va căpăta pricepere când mânzul unui măgar sălbatic se va naște om. 13Dacă‐ți vei îndrepta
inima
și‐ți vei întinde
143.6
mâinile spre el; 14dacă este nelegiuire în mâna ta îndepărtează‐o și nu lăsa nedreptatea
să locuiască în corturile tale; 15atunci
îți vei ridica fața fără pată; da, vei fi tare și nu te vei teme: 16căci îți vei uita
ticăloșia; și îți vei aduce aminte de ea ca de apele strecurate: 17și viața ta va fi
112.4Is. 58.8,10
mai senină decât miazăziua; chiar dacă va fi întuneric, va fi ca dimineața. 18Și vei avea încredere pentru că va fi nădejde; și vei cerceta totul și vei dormi
4.8Prov. 3.24
fără temere. 19Te vei culca și nimeni nu te va înspăimânta și mulți vor căuta fața ta. 20Dar ochii
celor răi se vor topi; scăparea va pieri de la ei și
nădejdea lor va fi să‐și dea duhul.
Răspunsul lui Iov
121Și Iov a răspuns și a zis: 2Cu adevărat voi sunteți poporul și cu voi va muri înțelepciunea! 3Am
și eu minte ca voi și nu sunt mai prejos decât voi. Și cine nu știe lucrurile acestea? 4Sunt ca unul care este batjocura
aproapelui său, care
am chemat pe Dumnezeu și a răspuns: cel drept, cel desăvârșit este de batjocură! 5Cel ce este gata să se poticnească cu piciorul este o lampă disprețuită în gândul celui ce stă bine. 6Corturile
hoților propășesc și cei ce întărâtă pe Dumnezeu sunt la adăpost, ei în a căror mână Dumnezeu aduce belșug. 7Dar cu adevărat întreabă, te rog, pe dobitoace și te vor învăța și păsările cerurilor și îți vor spune: 8sau vorbește pământului și te va învăța și peștii mării îți vor istorisi. 9Cine nu cunoaște în toate acestea că le‐a făcut mâna Domnului, 10în a cărui mână
este sufletul oricărei vietăți și suflarea oricărui om? 11Oare nu încearcă
urechea cuvintele cum gustă cerul gurii bucatele? 12La bătrâni
este înțelepciunea și în lungimea zilelor priceperea. 13La el
este înțelepciunea și tăria; la el sfatul și priceperea. 14Iată, el surpă
și nu se zidește iarăși, închide
pe om și nu i se va deschide. 15Iată, el oprește
17.1
apele și ele seacă; el le dă
drumul și ele răstoarnă pământul. 16La el
este puterea și înțelepciunea; al lui este rătăcitul și rătăcitorul. 17El duce sfetnici ca pradă și face
17.14,23Is. 19.12
29.141 Cor. 1.19
nebuni pe judecători. 18El dezleagă legătura împăraților și le leagă coapsele cu un brâu. 19El duce pe preoți ca pradă și răstoarnă pe cei puternici. 20El ia
vorbirea celor încrezuți și ia mintea bătrânilor. 21El varsă
dispreț peste mai mari și slăbește brâul celor puternici. 22El descoperă
adâncimile întunericului și aduce la lumină umbra morții. 23El înmulțește
26.15
neamurile și le pierde. El răzlățește neamurile și le duce prinse. 24El ia priceperea de la capii poporului pământului și‐i lasă
să rătăcească într‐o pustie fără căi. 25Ei bâjbăie
prin întuneric fără lumină și‐i lasă să se clatine
întocmai ca un bețiv.