111Și Țofar Naamatitul a răspuns și a zis: 2Să nu capete răspuns mulțimea de cuvinte? Și să fie îndreptățit limbutul? 3Au doară să amuțească lăudăroșiile tale pe oameni? Au doară îți vei bate joc tu și nimeni să nu te rușineze? 4Căci ai zis
: Învățătura mea este curată și sunt fără pată în ochii tăi. 5Dar cu adevărat de ar vorbi Dumnezeu și și‐ar deschide buzele împotriva ta; 6și ți‐ar descoperi tainele înțelepciunii! Căci el este felurit în pricepere
și să știi că Dumnezeu face să ți se uite nelegiuirea. 7Poți tu să pătrunzi
adâncurile lui Dumnezeu? Să descoperi în chip desăvârșit pe Cel Atotputernic? 8Ele sunt înălțimile cerurilor: ce vei face? Mai adânci decât Șeolul: ce vei ști tu? 9Măsura sa este mai lungă decât pământul și mai lată decât marea! 10Dacă
trece și închide și cheamă o adunare de judecată, cine‐l va opri? 11Căci el
35.22
94.11
cunoaște pe oamenii deșerți și vede nelegiuire chiar dacă nu ia seama la ea. 12Dar omul
92.6Ecl. 3.18Rom. 1.22
cel deșert va căpăta pricepere când mânzul unui măgar sălbatic se va naște om. 13Dacă‐ți vei îndrepta
inima
și‐ți vei întinde
143.6
mâinile spre el; 14dacă este nelegiuire în mâna ta îndepărtează‐o și nu lăsa nedreptatea
să locuiască în corturile tale; 15atunci
îți vei ridica fața fără pată; da, vei fi tare și nu te vei teme: 16căci îți vei uita
ticăloșia; și îți vei aduce aminte de ea ca de apele strecurate: 17și viața ta va fi
112.4Is. 58.8,10
mai senină decât miazăziua; chiar dacă va fi întuneric, va fi ca dimineața. 18Și vei avea încredere pentru că va fi nădejde; și vei cerceta totul și vei dormi
4.8Prov. 3.24
fără temere. 19Te vei culca și nimeni nu te va înspăimânta și mulți vor căuta fața ta. 20Dar ochii
celor răi se vor topi; scăparea va pieri de la ei și
nădejdea lor va fi să‐și dea duhul.
121Și Iov a răspuns și a zis: 2Cu adevărat voi sunteți poporul și cu voi va muri înțelepciunea! 3Am
și eu minte ca voi și nu sunt mai prejos decât voi. Și cine nu știe lucrurile acestea? 4Sunt ca unul care este batjocura
aproapelui său, care
am chemat pe Dumnezeu și a răspuns: cel drept, cel desăvârșit este de batjocură! 5Cel ce este gata să se poticnească cu piciorul este o lampă disprețuită în gândul celui ce stă bine. 6Corturile
hoților propășesc și cei ce întărâtă pe Dumnezeu sunt la adăpost, ei în a căror mână Dumnezeu aduce belșug. 7Dar cu adevărat întreabă, te rog, pe dobitoace și te vor învăța și păsările cerurilor și îți vor spune: 8sau vorbește pământului și te va învăța și peștii mării îți vor istorisi. 9Cine nu cunoaște în toate acestea că le‐a făcut mâna Domnului, 10în a cărui mână
este sufletul oricărei vietăți și suflarea oricărui om? 11Oare nu încearcă
urechea cuvintele cum gustă cerul gurii bucatele? 12La bătrâni
este înțelepciunea și în lungimea zilelor priceperea. 13La el
este înțelepciunea și tăria; la el sfatul și priceperea. 14Iată, el surpă
și nu se zidește iarăși, închide
pe om și nu i se va deschide. 15Iată, el oprește
17.1
apele și ele seacă; el le dă
drumul și ele răstoarnă pământul. 16La el
este puterea și înțelepciunea; al lui este rătăcitul și rătăcitorul. 17El duce sfetnici ca pradă și face
17.14,23Is. 19.12
29.141 Cor. 1.19
nebuni pe judecători. 18El dezleagă legătura împăraților și le leagă coapsele cu un brâu. 19El duce pe preoți ca pradă și răstoarnă pe cei puternici. 20El ia
vorbirea celor încrezuți și ia mintea bătrânilor. 21El varsă
dispreț peste mai mari și slăbește brâul celor puternici. 22El descoperă
adâncimile întunericului și aduce la lumină umbra morții. 23El înmulțește
26.15
neamurile și le pierde. El răzlățește neamurile și le duce prinse. 24El ia priceperea de la capii poporului pământului și‐i lasă
să rătăcească într‐o pustie fără căi. 25Ei bâjbăie
prin întuneric fără lumină și‐i lasă să se clatine
întocmai ca un bețiv.
131Iată, pe toate mi le‐a văzut ochiul, urechea mea a auzit și a înțeles. 2Ce
știți voi știu și eu: nu sunt mai prejos decât voi. 3Dar
cu adevărat vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic și doresc să mă judec cu Dumnezeu. 4Dar cu adevărat voi sunteți născocitori de minciuni, toți sunteți doctori
nefolositori. 5O, de ați fi tăcut de tot! Și aceasta ar fi fost înțelepciunea
voastră! 6Ascultați acum apărarea mea și luați seama la dovezile buzelor mele! 7Voiți oare să vorbiți nedrept pentru Dumnezeu și să spuneți neadevăr pentru el? 8Vreți să căutați la fața lui? Să vă certați pentru Dumnezeu? 9Bine va fi, dacă vă va cerceta el? Vreți să‐l amăgiți cum amăgește cineva pe om? 10El vă va mustra negreșit, dacă în ascuns căutați la față. 11Oare vă înspăimântă mărirea sa? Și nu cade peste voi temerea de el? 12Spusele voastre vestite sunt proverbe de cenușă și apărările voastre sunt apărări de lut. 13Tăceți, lăsați‐mă, și voi vorbi și să vină peste mine orice. 14De ce mi‐aș lua carnea
în dinți și mi‐aș pune viața
în mână? 15Iată, chiar de mă va omorî
, tot m‐aș încrede în el. Dar îmi
voi apăra căile înaintea lui. 16Și aceasta va fi mântuirea mea, că un om nelegiuit nu va veni înaintea feței sale. 17Ascultați cu luare aminte cuvântul meu și vorbirea mea să intre în urechile voastre! 18Iată, acum mi‐am rânduit pricina, știu că voi fi îndreptățit. 19Cine
este cel ce se ceartă cu mine? Căci dacă voi tăcea acum, mi‐aș da duhul. 20Numai
două lucruri nu‐mi face și nu mă voi ascunde dinaintea feței tale: 21Depărtează‐ți
mâna de la mine și să nu mă înspăimânte spaima ta. 22Atunci cheamă și voi răspunde. Sau lasă‐mă să vorbesc și să‐mi răspunzi. 23Câte sunt nelegiuirile și păcatele mele? Fă‐mă să cunosc greșeala mea și păcatul meu! 24Pentru ce îți
44.24
88.14Is. 8.17
ascunzi fața și mă ții drept
vrăjmașul tău? 25Vrei să
înspăimânți o frunză mânată de vânt și să urmărești miriștea uscată? 26Căci scrii
lucruri amare împotriva mea și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinerețelor mele. 27Îmi pui
picioarele în butuci și însemni toate cărările mele; tragi o linie în jurul tălpilor picioarelor mele. 28Și cel pe care‐l urmărește el este ca mucegaiul care se trece, ca o haină pe care a mâncat‐o molia.