Iov îndeamnă pe prieteni
131Iată, pe toate mi le‐a văzut ochiul, urechea mea a auzit și a înțeles. 2Ce
știți voi știu și eu: nu sunt mai prejos decât voi. 3Dar
31.35
cu adevărat vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic și doresc să mă judec cu Dumnezeu. 4Dar cu adevărat voi sunteți născocitori de minciuni, toți sunteți doctori
16.2
nefolositori. 5O, de ați fi tăcut de tot! Și aceasta ar fi fost înțelepciunea
voastră! 6Ascultați acum apărarea mea și luați seama la dovezile buzelor mele! 7Voiți oare să vorbiți nedrept pentru Dumnezeu și să spuneți neadevăr pentru el? 8Vreți să căutați la fața lui? Să vă certați pentru Dumnezeu? 9Bine va fi, dacă vă va cerceta el? Vreți să‐l amăgiți cum amăgește cineva pe om? 10El vă va mustra negreșit, dacă în ascuns căutați la față. 11Oare vă înspăimântă mărirea sa? Și nu cade peste voi temerea de el? 12Spusele voastre vestite sunt proverbe de cenușă și apărările voastre sunt apărări de lut. 13Tăceți, lăsați‐mă, și voi vorbi și să vină peste mine orice. 14De ce mi‐aș lua carnea
în dinți și mi‐aș pune viața
în mână? 15Iată, chiar de mă va omorî
, tot m‐aș încrede în el. Dar îmi
voi apăra căile înaintea lui. 16Și aceasta va fi mântuirea mea, că un om nelegiuit nu va veni înaintea feței sale. 17Ascultați cu luare aminte cuvântul meu și vorbirea mea să intre în urechile voastre! 18Iată, acum mi‐am rânduit pricina, știu că voi fi îndreptățit. 19Cine
Is. 50.8
este cel ce se ceartă cu mine? Căci dacă voi tăcea acum, mi‐aș da duhul. 20Numai
33.7
două lucruri nu‐mi face și nu mă voi ascunde dinaintea feței tale: 21Depărtează‐ți
mâna de la mine și să nu mă înspăimânte spaima ta. 22Atunci cheamă și voi răspunde. Sau lasă‐mă să vorbesc și să‐mi răspunzi. 23Câte sunt nelegiuirile și păcatele mele? Fă‐mă să cunosc greșeala mea și păcatul meu! 24Pentru ce îți
44.24
88.14Is. 8.17
ascunzi fața și mă ții drept
vrăjmașul tău? 25Vrei să
înspăimânți o frunză mânată de vânt și să urmărești miriștea uscată? 26Căci scrii
Ps. 25.7
lucruri amare împotriva mea și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinerețelor mele. 27Îmi pui
picioarele în butuci și însemni toate cărările mele; tragi o linie în jurul tălpilor picioarelor mele. 28Și cel pe care‐l urmărește el este ca mucegaiul care se trece, ca o haină pe care a mâncat‐o molia.