121Și Iov a răspuns și a zis: 2Cu adevărat voi sunteți poporul și cu voi va muri înțelepciunea! 3Am
și eu minte ca voi și nu sunt mai prejos decât voi. Și cine nu știe lucrurile acestea? 4Sunt ca unul care este batjocura
aproapelui său, care
am chemat pe Dumnezeu și a răspuns: cel drept, cel desăvârșit este de batjocură! 5Cel ce este gata să se poticnească cu piciorul este o lampă disprețuită în gândul celui ce stă bine. 6Corturile
hoților propășesc și cei ce întărâtă pe Dumnezeu sunt la adăpost, ei în a căror mână Dumnezeu aduce belșug. 7Dar cu adevărat întreabă, te rog, pe dobitoace și te vor învăța și păsările cerurilor și îți vor spune: 8sau vorbește pământului și te va învăța și peștii mării îți vor istorisi. 9Cine nu cunoaște în toate acestea că le‐a făcut mâna Domnului, 10în a cărui mână
este sufletul oricărei vietăți și suflarea oricărui om? 11Oare nu încearcă
urechea cuvintele cum gustă cerul gurii bucatele? 12La bătrâni
este înțelepciunea și în lungimea zilelor priceperea. 13La el
este înțelepciunea și tăria; la el sfatul și priceperea. 14Iată, el surpă
și nu se zidește iarăși, închide
pe om și nu i se va deschide. 15Iată, el oprește
17.1
apele și ele seacă; el le dă
drumul și ele răstoarnă pământul. 16La el
este puterea și înțelepciunea; al lui este rătăcitul și rătăcitorul. 17El duce sfetnici ca pradă și face
17.14,23Is. 19.12
29.141 Cor. 1.19
nebuni pe judecători. 18El dezleagă legătura împăraților și le leagă coapsele cu un brâu. 19El duce pe preoți ca pradă și răstoarnă pe cei puternici. 20El ia
vorbirea celor încrezuți și ia mintea bătrânilor. 21El varsă
dispreț peste mai mari și slăbește brâul celor puternici. 22El descoperă
adâncimile întunericului și aduce la lumină umbra morții. 23El înmulțește
26.15
neamurile și le pierde. El răzlățește neamurile și le duce prinse. 24El ia priceperea de la capii poporului pământului și‐i lasă
să rătăcească într‐o pustie fără căi. 25Ei bâjbăie
prin întuneric fără lumină și‐i lasă să se clatine
întocmai ca un bețiv.
131Iată, pe toate mi le‐a văzut ochiul, urechea mea a auzit și a înțeles. 2Ce
știți voi știu și eu: nu sunt mai prejos decât voi. 3Dar
cu adevărat vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic și doresc să mă judec cu Dumnezeu. 4Dar cu adevărat voi sunteți născocitori de minciuni, toți sunteți doctori
nefolositori. 5O, de ați fi tăcut de tot! Și aceasta ar fi fost înțelepciunea
voastră! 6Ascultați acum apărarea mea și luați seama la dovezile buzelor mele! 7Voiți oare să vorbiți nedrept pentru Dumnezeu și să spuneți neadevăr pentru el? 8Vreți să căutați la fața lui? Să vă certați pentru Dumnezeu? 9Bine va fi, dacă vă va cerceta el? Vreți să‐l amăgiți cum amăgește cineva pe om? 10El vă va mustra negreșit, dacă în ascuns căutați la față. 11Oare vă înspăimântă mărirea sa? Și nu cade peste voi temerea de el? 12Spusele voastre vestite sunt proverbe de cenușă și apărările voastre sunt apărări de lut. 13Tăceți, lăsați‐mă, și voi vorbi și să vină peste mine orice. 14De ce mi‐aș lua carnea
în dinți și mi‐aș pune viața
în mână? 15Iată, chiar de mă va omorî
, tot m‐aș încrede în el. Dar îmi
voi apăra căile înaintea lui. 16Și aceasta va fi mântuirea mea, că un om nelegiuit nu va veni înaintea feței sale. 17Ascultați cu luare aminte cuvântul meu și vorbirea mea să intre în urechile voastre! 18Iată, acum mi‐am rânduit pricina, știu că voi fi îndreptățit. 19Cine
este cel ce se ceartă cu mine? Căci dacă voi tăcea acum, mi‐aș da duhul. 20Numai
două lucruri nu‐mi face și nu mă voi ascunde dinaintea feței tale: 21Depărtează‐ți
mâna de la mine și să nu mă înspăimânte spaima ta. 22Atunci cheamă și voi răspunde. Sau lasă‐mă să vorbesc și să‐mi răspunzi. 23Câte sunt nelegiuirile și păcatele mele? Fă‐mă să cunosc greșeala mea și păcatul meu! 24Pentru ce îți
44.24
88.14Is. 8.17
ascunzi fața și mă ții drept
vrăjmașul tău? 25Vrei să
înspăimânți o frunză mânată de vânt și să urmărești miriștea uscată? 26Căci scrii
lucruri amare împotriva mea și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinerețelor mele. 27Îmi pui
picioarele în butuci și însemni toate cărările mele; tragi o linie în jurul tălpilor picioarelor mele. 28Și cel pe care‐l urmărește el este ca mucegaiul care se trece, ca o haină pe care a mâncat‐o molia.
141Omul născut din femeie este de puține zile și plin
de necaz. 2Răsare
ca o floare și se taie; el fuge ca umbra și nu rămâne. 3Și tu îți deschizi ochii asupra
unuia ca acesta și mă tragi
la judecată cu tine? 4Cine poate
scoate un lucru curat din unul necurat! Nimeni! 5Dacă
zilele lui sunt hotărâte, dacă numărul lunilor lui este în mâna ta și i‐ai pus margini peste care să nu treacă: 6Ia‐ți
privirea de la el ca să se odihnească, până își va sfârși ziua ca un simbriaș
. 7Căci pentru copac este nădejde; dacă va fi tăiat
, va odrăsli iarăși și mlădița lui nu va înceta. 8Chiar dacă‐i îmbătrânește rădăcina în pământ și‐i piere trunchiul în țărână, 9totuși la mirosul apei va înmuguri și va da ramuri ca un sad tânăr; 10dar omul moare și rămâne întins; da, omul își dă duhul și unde este? 11Apele se duc din lac și râul seacă și se usucă: 12așa și omul se culcă și nu se mai scoală; cât
65.17
66.22Fapte. 3.21Rom. 8.202 Pet. 3.7,10,11Ap. 20.11
21.1
vor fi cerurile nu se vor deștepta și nu se vor scula din somnul lor. 13O, de m‐ai ascunde în Șeol, de m‐ai ține în taină până‐ți va trece mânia! de mi‐ai rândui o vreme hotărâtă și ți‐ai aduce aminte de mine! 14Dacă moare omul, va învia el? În toate zilele luptei mele aș
aștepta până
mi‐ar veni schimbarea. 15M‐ai
chema și ți‐aș răspunde: ai dori de lucrul mâinilor tale. 16Dar acum îmi numeri
pașii; nu pândești tu păcatul meu? 17Călcarea mea de lege
este pecetluită într‐un sac și cu adevărat îmi îngrămădești nelegiuirea. 18Dar un munte care se prăbușește se preface în pulbere și stânca se mută din locul ei; 19apele rod pietrele, valurile lor spală pulberea pământului; așa pierzi tu nădejdea omului. 20Îl biruiești în veac și trece; îi schimbi fața și‐i dai drumul. 21Fiii săi ajung în cinste și el
nu știe; sunt coborâți și el nu află de ei. 22Carnea lui suferă numai pentru el însuși și sufletul lui se va jeli numai pentru sine.