Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
12

Răspunsul lui Iov

121Și Iov a răspuns și a zis: 2Cu adevărat voi sunteți poporul și cu voi va muri înțelepciunea! 3Am

12.3
Cap. 13.2.
și eu minte ca voi și nu sunt mai prejos decât voi. Și cine nu știe lucrurile acestea? 4Sunt ca unul care este batjocura
12.4
Cap. 16.10;
aproapelui său, care
12.4
Ps. 91.15
am chemat pe Dumnezeu și a răspuns: cel drept, cel desăvârșit este de batjocură! 5Cel ce este gata să se poticnească cu piciorul este o lampă disprețuită în gândul celui ce stă bine. 6Corturile
12.6
Cap. 21.7.
hoților propășesc și cei ce întărâtă pe Dumnezeu sunt la adăpost, ei în a căror mână Dumnezeu aduce belșug. 7Dar cu adevărat întreabă, te rog, pe dobitoace și te vor învăța și păsările cerurilor și îți vor spune: 8sau vorbește pământului și te va învăța și peștii mării îți vor istorisi. 9Cine nu cunoaște în toate acestea că le‐a făcut mâna Domnului, 10în a cărui mână
12.10
Num. 16.22Dan. 5.23Fapte. 17.28
este sufletul oricărei vietăți și suflarea oricărui om? 11Oare nu încearcă
12.11
Cap. 34.3.
urechea cuvintele cum gustă cerul gurii bucatele? 12La bătrâni
12.12
Cap. 32.7.
este înțelepciunea și în lungimea zilelor priceperea. 13La el
12.13
Cap. 9.4;
este înțelepciunea și tăria; la el sfatul și priceperea. 14Iată, el surpă
12.14
Cap. 11.10.
și nu se zidește iarăși, închide
12.14
Is. 22.22Ap. 3.7
pe om și nu i se va deschide. 15Iată, el oprește
12.15
1 Reg. 8.35
17.1
apele și ele seacă; el le dă
12.15
Gen. 7.11
drumul și ele răstoarnă pământul. 16La el
12.16
Vers. 13.
este puterea și înțelepciunea; al lui este rătăcitul și rătăcitorul. 17El duce sfetnici ca pradă și face
12.17
2 Sam. 15.31
17.14,23Is. 19.12
29.141 Cor. 1.19
nebuni pe judecători. 18El dezleagă legătura împăraților și le leagă coapsele cu un brâu. 19El duce pe preoți ca pradă și răstoarnă pe cei puternici. 20El ia
12.20
Cap. 32.9.
vorbirea celor încrezuți și ia mintea bătrânilor. 21El varsă
12.21
Ps. 107.40Dan. 2.21
dispreț peste mai mari și slăbește brâul celor puternici. 22El descoperă
12.22
Dan. 2.22Mat. 10.261 Cor. 4.5
adâncimile întunericului și aduce la lumină umbra morții. 23El înmulțește
12.23
Ps. 107.38Is. 9.3
26.15
neamurile și le pierde. El răzlățește neamurile și le duce prinse. 24El ia priceperea de la capii poporului pământului și‐i lasă
12.24
Ps. 107.4,40
să rătăcească într‐o pustie fără căi. 25Ei bâjbăie
12.25
Deut. 28.29
prin întuneric fără lumină și‐i lasă să se clatine
12.25
Ps. 107.27
întocmai ca un bețiv.

13

Iov îndeamnă pe prieteni

131Iată, pe toate mi le‐a văzut ochiul, urechea mea a auzit și a înțeles. 2Ce

13.2
Cap. 12.3.
știți voi știu și eu: nu sunt mai prejos decât voi. 3Dar
13.3
Cap. 23.3;
cu adevărat vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic și doresc să mă judec cu Dumnezeu. 4Dar cu adevărat voi sunteți născocitori de minciuni, toți sunteți doctori
13.4
Cap. 6.21;
nefolositori. 5O, de ați fi tăcut de tot! Și aceasta ar fi fost înțelepciunea
13.5
Prov. 17.28
voastră! 6Ascultați acum apărarea mea și luați seama la dovezile buzelor mele! 7Voiți oare să vorbiți nedrept pentru Dumnezeu și să spuneți neadevăr pentru el? 8Vreți să căutați la fața lui? Să vă certați pentru Dumnezeu? 9Bine va fi, dacă vă va cerceta el? Vreți să‐l amăgiți cum amăgește cineva pe om? 10El vă va mustra negreșit, dacă în ascuns căutați la față. 11Oare vă înspăimântă mărirea sa? Și nu cade peste voi temerea de el? 12Spusele voastre vestite sunt proverbe de cenușă și apărările voastre sunt apărări de lut. 13Tăceți, lăsați‐mă, și voi vorbi și să vină peste mine orice. 14De ce mi‐aș lua carnea
13.14
Cap. 18.4.
în dinți și mi‐aș pune viața
13.14
1 Sam. 28.21Ps. 119.109
în mână? 15Iată, chiar de mă va omorî
13.15
Ps. 23.4Prov. 14.32
, tot m‐aș încrede în el. Dar îmi
13.15
Cap. 27.5.
voi apăra căile înaintea lui. 16Și aceasta va fi mântuirea mea, că un om nelegiuit nu va veni înaintea feței sale. 17Ascultați cu luare aminte cuvântul meu și vorbirea mea să intre în urechile voastre! 18Iată, acum mi‐am rânduit pricina, știu că voi fi îndreptățit. 19Cine
13.19
Cap. 33.6.
este cel ce se ceartă cu mine? Căci dacă voi tăcea acum, mi‐aș da duhul. 20Numai
13.20
Cap. 9.34;
două lucruri nu‐mi face și nu mă voi ascunde dinaintea feței tale: 21Depărtează‐ți
13.21
Ps. 39.10
mâna de la mine și să nu mă înspăimânte spaima ta. 22Atunci cheamă și voi răspunde. Sau lasă‐mă să vorbesc și să‐mi răspunzi. 23Câte sunt nelegiuirile și păcatele mele? Fă‐mă să cunosc greșeala mea și păcatul meu! 24Pentru ce îți
13.24
Deut. 32.20Ps. 13.1
44.24
88.14Is. 8.17
ascunzi fața și mă ții drept
13.24
Deut. 32.42Rut 1.21Plâng. 2.5
vrăjmașul tău? 25Vrei să
13.25
Is. 42.3
înspăimânți o frunză mânată de vânt și să urmărești miriștea uscată? 26Căci scrii
13.26
Cap. 20.11.
lucruri amare împotriva mea și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinerețelor mele. 27Îmi pui
13.27
Cap. 33.11.
picioarele în butuci și însemni toate cărările mele; tragi o linie în jurul tălpilor picioarelor mele. 28Și cel pe care‐l urmărește el este ca mucegaiul care se trece, ca o haină pe care a mâncat‐o molia.

14

Iov se jelește despre nimicnicia omului

141Omul născut din femeie este de puține zile și plin

14.1
Cap. 5.7.
de necaz. 2Răsare
14.2
Cap. 8.9.
ca o floare și se taie; el fuge ca umbra și nu rămâne. 3Și tu îți deschizi ochii asupra
14.3
Ps. 144.3
unuia ca acesta și mă tragi
14.3
Ps. 143.2
la judecată cu tine? 4Cine poate
14.4
Gen. 5.3Ps. 51.5In. 3.6Rom. 5.12Ef. 2.3
scoate un lucru curat din unul necurat! Nimeni! 5Dacă
14.5
Cap. 7.1.
zilele lui sunt hotărâte, dacă numărul lunilor lui este în mâna ta și i‐ai pus margini peste care să nu treacă: 6Ia‐ți
14.6
Cap. 7.16, 19;
privirea de la el ca să se odihnească, până își va sfârși ziua ca un simbriaș
14.6
Cap. 7.1.
. 7Căci pentru copac este nădejde; dacă va fi tăiat
14.7
Vers. 14.
, va odrăsli iarăși și mlădița lui nu va înceta. 8Chiar dacă‐i îmbătrânește rădăcina în pământ și‐i piere trunchiul în țărână, 9totuși la mirosul apei va înmuguri și va da ramuri ca un sad tânăr; 10dar omul moare și rămâne întins; da, omul își dă duhul și unde este? 11Apele se duc din lac și râul seacă și se usucă: 12așa și omul se culcă și nu se mai scoală; cât
14.12
Ps. 102.26Is. 51.6
65.17
66.22Fapte. 3.21Rom. 8.202 Pet. 3.7,10,11Ap. 20.11
21.1
vor fi cerurile nu se vor deștepta și nu se vor scula din somnul lor. 13O, de m‐ai ascunde în Șeol, de m‐ai ține în taină până‐ți va trece mânia! de mi‐ai rândui o vreme hotărâtă și ți‐ai aduce aminte de mine! 14Dacă moare omul, va învia el? În toate zilele luptei mele aș
14.14
Cap. 13.15.
aștepta până
14.14
Vers. 7.
mi‐ar veni schimbarea. 15M‐ai
14.15
Cap. 13.22.
chema și ți‐aș răspunde: ai dori de lucrul mâinilor tale. 16Dar acum îmi numeri
14.16
Cap. 10.6, 14;
pașii; nu pândești tu păcatul meu? 17Călcarea mea de lege
14.17
Deut. 32.34Osea 13.12
este pecetluită într‐un sac și cu adevărat îmi îngrămădești nelegiuirea. 18Dar un munte care se prăbușește se preface în pulbere și stânca se mută din locul ei; 19apele rod pietrele, valurile lor spală pulberea pământului; așa pierzi tu nădejdea omului. 20Îl biruiești în veac și trece; îi schimbi fața și‐i dai drumul. 21Fiii săi ajung în cinste și el
14.21
Ecl. 9.5Is. 63.16
nu știe; sunt coborâți și el nu află de ei. 22Carnea lui suferă numai pentru el însuși și sufletul lui se va jeli numai pentru sine.