Iov îndeamnă pe prieteni
131Iată, pe toate mi le‐a văzut ochiul, urechea mea a auzit și a înțeles. 2Ce
știți voi știu și eu: nu sunt mai prejos decât voi. 3Dar
cu adevărat vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic și doresc să mă judec cu Dumnezeu. 4Dar cu adevărat voi sunteți născocitori de minciuni, toți sunteți doctori
nefolositori. 5O, de ați fi tăcut de tot! Și aceasta ar fi fost înțelepciunea
voastră! 6Ascultați acum apărarea mea și luați seama la dovezile buzelor mele! 7Voiți oare să vorbiți nedrept pentru Dumnezeu și să spuneți neadevăr pentru el? 8Vreți să căutați la fața lui? Să vă certați pentru Dumnezeu? 9Bine va fi, dacă vă va cerceta el? Vreți să‐l amăgiți cum amăgește cineva pe om? 10El vă va mustra negreșit, dacă în ascuns căutați la față. 11Oare vă înspăimântă mărirea sa? Și nu cade peste voi temerea de el? 12Spusele voastre vestite sunt proverbe de cenușă și apărările voastre sunt apărări de lut. 13Tăceți, lăsați‐mă, și voi vorbi și să vină peste mine orice. 14De ce mi‐aș lua carnea
în dinți și mi‐aș pune viața
în mână? 15Iată, chiar de mă va omorî
, tot m‐aș încrede în el. Dar îmi
voi apăra căile înaintea lui. 16Și aceasta va fi mântuirea mea, că un om nelegiuit nu va veni înaintea feței sale. 17Ascultați cu luare aminte cuvântul meu și vorbirea mea să intre în urechile voastre! 18Iată, acum mi‐am rânduit pricina, știu că voi fi îndreptățit. 19Cine
este cel ce se ceartă cu mine? Căci dacă voi tăcea acum, mi‐aș da duhul. 20Numai
două lucruri nu‐mi face și nu mă voi ascunde dinaintea feței tale: 21Depărtează‐ți
mâna de la mine și să nu mă înspăimânte spaima ta. 22Atunci cheamă și voi răspunde. Sau lasă‐mă să vorbesc și să‐mi răspunzi. 23Câte sunt nelegiuirile și păcatele mele? Fă‐mă să cunosc greșeala mea și păcatul meu! 24Pentru ce îți
44.24
88.14Is. 8.17
ascunzi fața și mă ții drept
vrăjmașul tău? 25Vrei să
înspăimânți o frunză mânată de vânt și să urmărești miriștea uscată? 26Căci scrii
lucruri amare împotriva mea și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinerețelor mele. 27Îmi pui
picioarele în butuci și însemni toate cărările mele; tragi o linie în jurul tălpilor picioarelor mele. 28Și cel pe care‐l urmărește el este ca mucegaiul care se trece, ca o haină pe care a mâncat‐o molia.
Iov se jelește despre nimicnicia omului
141Omul născut din femeie este de puține zile și plin
de necaz. 2Răsare
ca o floare și se taie; el fuge ca umbra și nu rămâne. 3Și tu îți deschizi ochii asupra
unuia ca acesta și mă tragi
la judecată cu tine? 4Cine poate
scoate un lucru curat din unul necurat! Nimeni! 5Dacă
zilele lui sunt hotărâte, dacă numărul lunilor lui este în mâna ta și i‐ai pus margini peste care să nu treacă: 6Ia‐ți
privirea de la el ca să se odihnească, până își va sfârși ziua ca un simbriaș
. 7Căci pentru copac este nădejde; dacă va fi tăiat
, va odrăsli iarăși și mlădița lui nu va înceta. 8Chiar dacă‐i îmbătrânește rădăcina în pământ și‐i piere trunchiul în țărână, 9totuși la mirosul apei va înmuguri și va da ramuri ca un sad tânăr; 10dar omul moare și rămâne întins; da, omul își dă duhul și unde este? 11Apele se duc din lac și râul seacă și se usucă: 12așa și omul se culcă și nu se mai scoală; cât
65.17
66.22Fapte. 3.21Rom. 8.202 Pet. 3.7,10,11Ap. 20.11
21.1
vor fi cerurile nu se vor deștepta și nu se vor scula din somnul lor. 13O, de m‐ai ascunde în Șeol, de m‐ai ține în taină până‐ți va trece mânia! de mi‐ai rândui o vreme hotărâtă și ți‐ai aduce aminte de mine! 14Dacă moare omul, va învia el? În toate zilele luptei mele aș
aștepta până
mi‐ar veni schimbarea. 15M‐ai
chema și ți‐aș răspunde: ai dori de lucrul mâinilor tale. 16Dar acum îmi numeri
pașii; nu pândești tu păcatul meu? 17Călcarea mea de lege
este pecetluită într‐un sac și cu adevărat îmi îngrămădești nelegiuirea. 18Dar un munte care se prăbușește se preface în pulbere și stânca se mută din locul ei; 19apele rod pietrele, valurile lor spală pulberea pământului; așa pierzi tu nădejdea omului. 20Îl biruiești în veac și trece; îi schimbi fața și‐i dai drumul. 21Fiii săi ajung în cinste și el
nu știe; sunt coborâți și el nu află de ei. 22Carnea lui suferă numai pentru el însuși și sufletul lui se va jeli numai pentru sine.
A doua cuvântare a lui Elifaz
151Și Elifaz Temanitul a răspuns și a zis: 2Va răspunde oare înțeleptul cu cunoștință de vânt și își va umfla pântecele cu vânt de răsărit? 3Să se apere el cu cuvinte care nu ajută nimic și cu vorbe care nu folosesc nicidecum? 4Hotărât nimicești temerea de Dumnezeu și împuținezi cugetarea înaintea lui Dumnezeu. 5Căci gura ta îți arată nelegiuirea ta și ai ales limba celor vicleni. 6Gura
ta te osândește și nu eu și buzele tale mărturisesc împotriva ta. 7Oare tu ești omul care s‐a născut
întâi? Și tu ai fost născut înaintea dealurilor? 8Ai auzit tu
sfatul tainic al lui Dumnezeu? Și mărginești tu înțelepciunea la tine însuți? 9Ce
știi tu și noi nu știm? Ce înțelegi tu și nu este în noi? 10Între
noi sunt și cei cu perii albi și bătrâni mai bogați în zile decât tatăl tău. 11Mângâierile lui Dumnezeu sunt oare prea puțin pentru tine, și cuvântul care este blând către tine? 12Cum te ia inima ta la vale și cum îți clipesc ochii, 13de‐ți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și scoți asemenea cuvinte din gura ta? 14Ce
este omul ca să fie curat și cel născut din femeie ca să fie drept? 15Iată, el nu se încrede în sfinții
săi și cerurile nu sunt curate în ochii săi; 16cu cât
mai puțin unul care este urâcios și stricat, omul, care
bea nelegiuirea ca apa! 17Te voi învăța, ascultă‐mă: și îți voi spune ce am văzut, 18ce au spus înțelepții de la părinții
lor și n‐au ascuns; — 19lor singuri li s‐a dat pământul și în mijlocul lor n‐a străbătut niciun
străin. — 20Omul rău în toate zilele sale este în dureri de naștere și puțini
ani sunt păstrați pentru cel asupritor. 21Glasul spaimelor este în urechile sale; în mijlocul păcii
sosește peste el pustiitorul: 22el nu crede că se va întoarce din întuneric și este asteptat de sabie; 23rătăcește
109.10
încoace și încolo după pâine zicând: unde‐i? Știe că lângă el o zi de întuneric
este pregătită; 24necazul și strâmtorarea îl înspăimântă: îl cuprind ca un împărat înarmat la luptă. 25Căci și‐a întins mâna împotriva lui Dumnezeu și se ridică împotriva Celui Atotputernic; 26aleargă împotriva lui cu gâtul întins, cu părțile groase ale scuturilor sale. 27Căci și‐a acoperit fața cu grăsimea, și și‐a pus osânză pe coapse. 28Și va locui în cetăți pustiite, în case nelocuite, care sunt gata să ajungă grămezi de pietre. 29El nu se va îmbogăți și avutul său nu va ține și averile sale nu se vor lăți pe pământ. 30Nu va ieși din întuneric, flacăra îi va usca mlădițele și va pieri
la suflarea gurii Sale. 31Să nu se încreadă
în deșertăciune, amăgindu‐se, căci deșertăciunea îi va fi răsplata. 32Se va împlini înainte
de ziua sa și ramura sa nu va înverzi. 33Își va scutura strugurii necopți ca un butuc de vie și își va lepăda floarea ca măslinul. 34Căci adunarea celui nelegiuit va fi neroditoare și focul va mistui corturile mituirii. 35Ei zămislesc
nenorocirea și nasc nelegiuirea și pântecele lor pregătește înșelăciune.
