A doua cuvântare a lui Elifaz
151Și Elifaz Temanitul a răspuns și a zis: 2Va răspunde oare înțeleptul cu cunoștință de vânt și își va umfla pântecele cu vânt de răsărit? 3Să se apere el cu cuvinte care nu ajută nimic și cu vorbe care nu folosesc nicidecum? 4Hotărât nimicești temerea de Dumnezeu și împuținezi cugetarea înaintea lui Dumnezeu. 5Căci gura ta îți arată nelegiuirea ta și ai ales limba celor vicleni. 6Gura
ta te osândește și nu eu și buzele tale mărturisesc împotriva ta. 7Oare tu ești omul care s‐a născut
întâi? Și tu ai fost născut înaintea dealurilor? 8Ai auzit tu
sfatul tainic al lui Dumnezeu? Și mărginești tu înțelepciunea la tine însuți? 9Ce
știi tu și noi nu știm? Ce înțelegi tu și nu este în noi? 10Între
noi sunt și cei cu perii albi și bătrâni mai bogați în zile decât tatăl tău. 11Mângâierile lui Dumnezeu sunt oare prea puțin pentru tine, și cuvântul care este blând către tine? 12Cum te ia inima ta la vale și cum îți clipesc ochii, 13de‐ți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și scoți asemenea cuvinte din gura ta? 14Ce
este omul ca să fie curat și cel născut din femeie ca să fie drept? 15Iată, el nu se încrede în sfinții
săi și cerurile nu sunt curate în ochii săi; 16cu cât
mai puțin unul care este urâcios și stricat, omul, care
bea nelegiuirea ca apa! 17Te voi învăța, ascultă‐mă: și îți voi spune ce am văzut, 18ce au spus înțelepții de la părinții
lor și n‐au ascuns; — 19lor singuri li s‐a dat pământul și în mijlocul lor n‐a străbătut niciun
străin. — 20Omul rău în toate zilele sale este în dureri de naștere și puțini
ani sunt păstrați pentru cel asupritor. 21Glasul spaimelor este în urechile sale; în mijlocul păcii
sosește peste el pustiitorul: 22el nu crede că se va întoarce din întuneric și este asteptat de sabie; 23rătăcește
109.10
încoace și încolo după pâine zicând: unde‐i? Știe că lângă el o zi de întuneric
este pregătită; 24necazul și strâmtorarea îl înspăimântă: îl cuprind ca un împărat înarmat la luptă. 25Căci și‐a întins mâna împotriva lui Dumnezeu și se ridică împotriva Celui Atotputernic; 26aleargă împotriva lui cu gâtul întins, cu părțile groase ale scuturilor sale. 27Căci și‐a acoperit fața cu grăsimea, și și‐a pus osânză pe coapse. 28Și va locui în cetăți pustiite, în case nelocuite, care sunt gata să ajungă grămezi de pietre. 29El nu se va îmbogăți și avutul său nu va ține și averile sale nu se vor lăți pe pământ. 30Nu va ieși din întuneric, flacăra îi va usca mlădițele și va pieri
la suflarea gurii Sale. 31Să nu se încreadă
în deșertăciune, amăgindu‐se, căci deșertăciunea îi va fi răsplata. 32Se va împlini înainte
de ziua sa și ramura sa nu va înverzi. 33Își va scutura strugurii necopți ca un butuc de vie și își va lepăda floarea ca măslinul. 34Căci adunarea celui nelegiuit va fi neroditoare și focul va mistui corturile mituirii. 35Ei zămislesc
nenorocirea și nasc nelegiuirea și pântecele lor pregătește înșelăciune.