Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
16

Răspunsul lui Iov

161Și Iov a răspuns și a zis: 2Am auzit multe de acestea. Sunteți toți niște

16.2
Cap. 13.4.
mângâietori supărători. 3Vor avea oare sfârșit vorbele de vânt? Și ce te îmboldește să răspunzi? 4Și eu aș putea vorbi ca voi: dacă ar fi sufletul vostru în locul sufletului meu, aș putea lega împreună cuvinte împotriva voastră și aș clătina
16.4
Ps. 22.7
109.25Plâng. 2.12
din cap la voi. 5Dar v‐aș îmbărbăta cu gura mea și mângâierea buzelor mele v‐ar alina durerea. 6Dacă vorbesc nu mi se alină durerea și dacă încetez se depărtează ea oare de mine? 7Dar acum m‐a sleit… mi‐ai pustiit toată adunarea. 8M‐ai strâns, e o mărturie, și slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mărturisește în față împotriva mea. 9Mânia
16.9
Cap. 10.16, 17.
lui mă sfâșie, mă urmărește; el scrâșnește din dinți la mine; potrivnicul meu își ascute ochii
16.9
Cap. 13.24.
împotriva mea. 10Ei își deschid
16.10
Ps. 22.13
gura împotriva mea; îmi lovesc
16.10
Plâng. 3.30Mica 5.1
obrajii cu dispreț, se adună
16.10
Ps. 35.15
împreună împotriva mea. 11Dumnezeu m‐a dat
16.11
Cap. 1.15, 17.
celor nelegiuiți și m‐a aruncat în mâinile celor răi. 12Eram în pace și m‐a frânt în două; m‐a apucat de ceafă și m‐a sfărâmat, și m‐a ridicat ca
16.12
Cap. 7.20.
să fiu țintă. 13Arcașii săi m‐au înconjurat. El îmi despică rărunchii și nu mă cruță, îmi varsă fierea pe pământ. 14Mă frânge cu frântură după frântură, aleargă peste mine ca un viteaz. 15Mi‐am cusut un sac pe piele și mi‐am pus cornul
16.15
Cap. 30.19.
în pulbere. 16Fața mea este roșie de plâns și pe genele mele este umbra morții, 17deși în mâinile mele nu este asuprire și rugăciunea mea este curată. 18Pământule, nu‐mi acoperi sângele și să nu mai fie loc pentru țipătul
16.18
Cap. 27.9.
meu! 19Și acum, iată, martorul
16.19
Rom. 1.9
meu este în ceruri și cel ce mărturisește pentru mine este în locurile înălțate. 20Prietenii mei își râd de mine: dar ochiul meu varsă lacrămi către Dumnezeu. 21Ah, că nu este un mijlocitor
16.21
Cap. 31.35.
pentru om la Dumnezeu, și pentru un fiu al omului față de aproapele său! 22Căci trec anii al căror număr îl poți număra, și eu plec pe o cale
16.22
Ecl. 12.5
de unde nu mă voi întoarce.