Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
17

Iov vede în jurul său numai ticăloșie

171Mi se frânge duhul, mi se sting zilele: mormintele

17.1
Ps. 88.3,4
sunt pentru mine. 2Oare nu sunt batjocoritori în juru‐mi și nu locuiesc oare ochii mei în mijlocul jignirilor
17.2
1 Sam. 1.6,7
lor? 3Pune, te rog, chezășie
17.3
Prov. 6.1
17.18
22.26
; dă‐mi un zălog la tine: cine va da mâini cu mine? 4Căci le‐ai ascuns inima de pricepere: pentru aceea nu‐i vei înălța. 5Cine dă pe prieteni la pradă i se vor topi ochii copiilor. 6Și m‐a făcut de pomină
17.6
Cap. 30.9.
popoarelor și am ajuns ca un scuipat în față. 7Și mi se întunecă ochiul
17.7
Ps. 6.7
31.9
de întristare și toate mădularele mele sunt ca o umbră. 8Cei drepți se vor uimi de aceasta și cel nevinovat se va aprinde împotriva celui nelegiuit. 9Dar cel drept își va ține calea și cel cu mâinile
17.9
Ps. 24.4
curate va crește în putere. 10Dar cu adevărat voi toți, vă rog, veniți
17.10
Cap. 6.29.
iar: și nu voi găsi un singur om înțelept între voi. 11Zilele mele au trecut
17.11
Cap. 7.6;
, mi‐au nimicit planurile, chiar averile inimii mele. 12Ei prefac noaptea în zi: își închipuie lumina aproape în fața întunericului! 13Dacă aștept, Șeolul îmi este casa; îmi aștern culcușul în întuneric; 14strig gropii: Tu ești tatăl meu! Viermelui: Tu ești mama mea și sora mea! 15Unde‐mi este atunci nădejdea? Da, nădejdea mea cine o va vedea? 16Se va pogorî
17.16
Cap. 18.13.
la zăvoarele Șeolului, când vom avea totodată odihnă
17.16
Cap. 3.17, 18, 19.
în pulbere.