171Mi se frânge duhul, mi se sting zilele: mormintele
sunt pentru mine. 2Oare nu sunt batjocoritori în juru‐mi și nu locuiesc oare ochii mei în mijlocul jignirilor
lor? 3Pune, te rog, chezășie
17.18
22.26
; dă‐mi un zălog la tine: cine va da mâini cu mine? 4Căci le‐ai ascuns inima de pricepere: pentru aceea nu‐i vei înălța. 5Cine dă pe prieteni la pradă i se vor topi ochii copiilor. 6Și m‐a făcut de pomină
popoarelor și am ajuns ca un scuipat în față. 7Și mi se întunecă ochiul
31.9
de întristare și toate mădularele mele sunt ca o umbră. 8Cei drepți se vor uimi de aceasta și cel nevinovat se va aprinde împotriva celui nelegiuit. 9Dar cel drept își va ține calea și cel cu mâinile
curate va crește în putere. 10Dar cu adevărat voi toți, vă rog, veniți
iar: și nu voi găsi un singur om înțelept între voi. 11Zilele mele au trecut
, mi‐au nimicit planurile, chiar averile inimii mele. 12Ei prefac noaptea în zi: își închipuie lumina aproape în fața întunericului! 13Dacă aștept, Șeolul îmi este casa; îmi aștern culcușul în întuneric; 14strig gropii: Tu ești tatăl meu! Viermelui: Tu ești mama mea și sora mea! 15Unde‐mi este atunci nădejdea? Da, nădejdea mea cine o va vedea? 16Se va pogorî
la zăvoarele Șeolului, când vom avea totodată odihnă
în pulbere.
181Și Bildad, Șuahitul, a răspuns și a zis: 2Până când veți vâna vorbe? Luați seama și apoi vom vorbi. 3Pentru ce suntem socotiți ca
dobitoci și suntem proști în ochii voștri? 4Tu care singur te sfâșii
în mânia ta, să se părăsească oare pământul pentru tine și să se strămute stânca din locul ei? 5Da, lumina celui rău se va
20.20
24.20
stinge și flacăra focului său nu va luci. 6Lumina se va întuneca în cortul său și candela
sa se va stinge deasupra sa. 7Pașii puterii lui se vor strâmta și chiar sfatul
său îl va răsturna. 8Căci este aruncat în cursă de chiar picioarele
sale și umblă pe ochiuri de rețea. 9Îl apucă lațul
de călcâi, îl prinde mreaja. 10Capcana lui este ascunsă în pământ și prinzătoarea lui pe cale. 11Îl îngrozesc spaimele de orice parte
și se țin de călcâiele lui. 12Puterea lui este mușcată de foame și nenorocirea
stă gata la coasta lui. 13Întâiul născut al morții va mânca mădularele trupului său, îi va mânca mădularele. 14Va fi smuls din cortul lui în care se încredea
, și‐l va aduce la împăratul spaimelor. 15Ce nu este al lui va locui în cortul lui, vor presăra pucioasă pe locuința lui. 16Jos
i se vor usca rădăcinile și sus i se vor tăia ramurile. 17Pomenirea
109.13Prov. 2.22
10.7
lui se va pierde de pe pământ și nu va avea nume pe fața uliței. 18Va fi împins din lumină la întuneric și va fi gonit din lume. 19Nu‐i
va rămâne în poporul său nici fiu, nici nepot, nici vreo rămășiță unde stătea vremelnic. 20Cei ce vor veni pe urmă se vor uimi de ziua
lui, după cum cei ce au fost înaintea lui au fost apucați de groază. 21Da, așa sunt locuințele celui nelegiuit, și acesta este locul celui ce nu
10.251 Tes. 4.52 Tes. 1.8Tit 1.16
cunoaște pe Dumnezeu.
191Și Iov a răspuns și a zis: 2Până când îmi veți necăji sufletul și mă veți zdrumica cu cuvinte? 3M‐ați înfruntat
de zece ori până acum: și nu vă e rușine să vă purtați aspru cu mine. 4Și dacă cu adevărat am greșit, greșeala mea rămâne cu mine. 5Iar dacă vă măriți
cu adevărat împotriva mea și dovediți ocara împotriva mea: 6să știți acum că Dumnezeu m‐a răsturnat, și m‐a înconjurat cu mreaja sa. 7Iată strig de nedreptate și nu sunt auzit; strig după ajutor și nu este judecată. 8Mi‐a îngrădit calea
să nu pot trece și a pus întuneric pe cărările mele. 9M‐a dezbrăcat de slava
mea și mi‐a luat cununa de pe cap. 10M‐a sfărămat de toate părțile și pier. Mi‐a smuls nădejdea ca pe un copac. 11Și‐a aprins mânia împotriva mea și mă privește ca pe unul din potrivnicii
săi. 12Cetele sale înaintează împreună și își fac drum
împotriva mea și tăbărăsc în jurul cortului meu. 13A depărtat pe frații mei
38.11
69.8
88.8,18
de mine și a înstrăinat pe cunoscuții mei de mine. 14Rudele mele m‐au lăsat și prietenii mei de aproape m‐au uitat. 15Cei ce stau în casa mea și slujnicile mele mă privesc ca pe un străin: în ochii lor sunt un om de afară. 16Chem pe slujitorul meu și nu răspunde: îl rog cu gura mea. 17Suflarea mea este ciudată nevestei mele și mirosul meu urât copiilor pântecelui mamei mele. 18Chiar și copiii
mă disprețuiesc; mă scol și ei vorbesc împotriva mea. 19Toți
55.13,14,20
oamenii sfatului meu mă urăsc; și cei pe care i‐am iubit s‐au întors împotriva mea. 20Mi se lipește osul de piele
și carne și am scăpat doar cu pielea dinților mei. 21Îndurați‐vă de mine, îndurați‐vă de mine, prietenii mei! Căci m‐a atins mâna
lui Dumnezeu. 22Pentru ce mă prigoniți
ca Dumnezeu și nu vă săturați de carnea mea? 23O, de ar fi scrise acum cuvintele mele! O, de ar fi săpate în carte! 24De ar fi săpate cu condei de fier și plumb, în stâncă în veac! 25Dar știu că Răscumpărătorul meu trăiește și la urmă el se va scula pe țărână. 26Și după ce această piele a mea va fi nimicită, atunci fără carnea
mea voi vedea pe Dumnezeu: 27Pe care eu, eu îl voi vedea de partea mea și ochii mei îl vor privi și nu ai altuia. Mi se topesc rănunchii înăuntrul meu. 28Dacă veți zice: cum
îl vom prigoni? și să se găsească în mine rădăcina lucrului; 29temeți‐vă de sabie: căci mânia aduce pedepsele sabiei ca să
știți că este o judecată.