Răspunsul lui Iov
191Și Iov a răspuns și a zis: 2Până când îmi veți necăji sufletul și mă veți zdrumica cu cuvinte? 3M‐ați înfruntat
de zece ori până acum: și nu vă e rușine să vă purtați aspru cu mine. 4Și dacă cu adevărat am greșit, greșeala mea rămâne cu mine. 5Iar dacă vă măriți
cu adevărat împotriva mea și dovediți ocara împotriva mea: 6să știți acum că Dumnezeu m‐a răsturnat, și m‐a înconjurat cu mreaja sa. 7Iată strig de nedreptate și nu sunt auzit; strig după ajutor și nu este judecată. 8Mi‐a îngrădit calea
să nu pot trece și a pus întuneric pe cărările mele. 9M‐a dezbrăcat de slava
mea și mi‐a luat cununa de pe cap. 10M‐a sfărămat de toate părțile și pier. Mi‐a smuls nădejdea ca pe un copac. 11Și‐a aprins mânia împotriva mea și mă privește ca pe unul din potrivnicii
săi. 12Cetele sale înaintează împreună și își fac drum
împotriva mea și tăbărăsc în jurul cortului meu. 13A depărtat pe frații mei
38.11
69.8
88.8,18
de mine și a înstrăinat pe cunoscuții mei de mine. 14Rudele mele m‐au lăsat și prietenii mei de aproape m‐au uitat. 15Cei ce stau în casa mea și slujnicile mele mă privesc ca pe un străin: în ochii lor sunt un om de afară. 16Chem pe slujitorul meu și nu răspunde: îl rog cu gura mea. 17Suflarea mea este ciudată nevestei mele și mirosul meu urât copiilor pântecelui mamei mele. 18Chiar și copiii
mă disprețuiesc; mă scol și ei vorbesc împotriva mea. 19Toți
55.13,14,20
oamenii sfatului meu mă urăsc; și cei pe care i‐am iubit s‐au întors împotriva mea. 20Mi se lipește osul de piele
și carne și am scăpat doar cu pielea dinților mei. 21Îndurați‐vă de mine, îndurați‐vă de mine, prietenii mei! Căci m‐a atins mâna
lui Dumnezeu. 22Pentru ce mă prigoniți
ca Dumnezeu și nu vă săturați de carnea mea? 23O, de ar fi scrise acum cuvintele mele! O, de ar fi săpate în carte! 24De ar fi săpate cu condei de fier și plumb, în stâncă în veac! 25Dar știu că Răscumpărătorul meu trăiește și la urmă el se va scula pe țărână. 26Și după ce această piele a mea va fi nimicită, atunci fără carnea
mea voi vedea pe Dumnezeu: 27Pe care eu, eu îl voi vedea de partea mea și ochii mei îl vor privi și nu ai altuia. Mi se topesc rănunchii înăuntrul meu. 28Dacă veți zice: cum
îl vom prigoni? și să se găsească în mine rădăcina lucrului; 29temeți‐vă de sabie: căci mânia aduce pedepsele sabiei ca să
știți că este o judecată.
A doua cuvântare a lui Țofar
201Și Țofar Naamatitul a răspuns și a zis: 2De aceea îmi răspund gândurile, tocmai din pricina grabei care este în mine. 3Am auzit o mustrare care mă face de rușine și duhul priceperii mele îmi răspunde. 4Nu știi aceasta din vechime de când a fost pus omul pe pământ, 5că biruința celui rău este scurtă
și bucuria celor nelegiuiți doar pentru o clipă? 6Chiar dacă înălțimea
sa s‐ar ridica până la ceruri și capul său ar atinge norii, 7el tot va fi pierdut în veac ca
gunoiul său: cei ce l‐au văzut vor zice: Unde este? 8Va zbura ca
90.5
un vis și nu se va găsi. Da, va fugi ca o vedenie a nopții. 9Ochiul
care l‐a văzut nu‐l va mai vedea; și locul său nu‐l va mai zări. 10Copiii săi vor căuta bunăvoința celor săraci și mâinile sale
vor înapoia averea sa. 11Oasele sale sunt pline de
tinereța sa, dar se va odihni
cu el în țărână. 12Deși răutatea e dulce în gura sa, deși o ascunde sub limba sa, 13deși o cruță și n‐o lasă, ci o ține încă sub cerul gurii sale, 14totuși hrana sa se va preface în măruntaiele sale: fiere de aspidă va fi înăuntrul său. 15A înghițit bogății și iarăși le va vărsa: Dumnezeu le va arunca din pântecele lui. 16Va suge otravă de aspidă și limba năpârcii îl va ucide. 17Nu se va desfăta în pâraie
, râuri curgătoare de miere și unt! 18Va da înapoi
ce a câștigat prin muncă și nu‐l va înghiți. Va întoarce după prețul său și nu se va bucura de el. 19Fiindcă a apăsat și a părăsit pe săraci; a luat cu sila o casă și n‐o va zidi. 20Fiindcă n‐a cunoscut
liniște în pântecele său, nu va scăpa nimic din ce‐i era mai scump. 21Nimic n‐a fost lăsat fără să‐l fi mâncat; pentru aceea bunăstarea sa nu va ține. 22Va fi lipsit în plină îndestulare și mâna fiecăruia care este în nevoie va veni peste el. 23Când să‐și umple pântecele, Dumnezeu va arunca asupra lui aprinderea mâniei sale și o va ploua peste el
în mâncarea lui. 24Va fugi
dinaintea armei de fier și‐l va străpunge arcul de aramă. 25Trage săgeata și‐i iese din trup: da, oțelul scânteietor
îi iese din fiere; spaimele
sunt peste el. 26Tot întunericul este păstrat pentru vistieriile lui: un foc
nesuflat de om îl va mistui: va mistui ce a rămas în cortul lui. 27Cerurile îi vor descoperi nelegiuirea și pământul se va ridica împotriva lui. 28Venitul casei sale se va îndepărta, va curge în ziua mâniei Sale. 29Aceasta
este partea omului rău de la Dumnezeu și moștenirea hotărâtă pentru el de la Dumnezeu.
Răspunsul lui Iov
211Și Iov a răspuns și a zis: 2Luați aminte la cuvântul meu! Și aceasta să vă fie mângâierile! 3Îngăduiți‐mă și voi vorbi și eu; și după ce voi vorbi, batjocoriți
înainte! 4Oare către vreun om este tânguirea mea? Și pentru ce să nu fiu nerăbdător? 5Uitați‐vă la mine și uimiți‐vă și puneți‐vă mâna
la gură! 6Da, chiar când îmi aduc aminte mă tulbur și îmi apucă groaza carnea! 7Pentru ce trăiesc
cei răi, îmbătrânesc, da, sporesc în putere? 8Sămânța lor este întărită cu ei în ochii lor și odrasla lor înaintea ochilor lor. 9Casele lor sunt în pace, fără teamă și nuiaua
lui Dumnezeu nu este peste ei. 10Taurul lor se prăsește și nu dă greș; vaca lor fată și nu leapădă
vițelul. 11Ei își răspândesc pruncii ca pe o turmă și copiii lor joacă. 12Ei își înalță glasul cu timpane și harfă și se bucură la răsunetul buciumului; 13își petrec zilele
în fericire și într‐o clipă se pogoară în Șeol. 14Și totuși
au zis lui Dumnezeu: Depărtează‐te de la noi; căci nu dorim cunoștința căilor tale! 15Ce
este Cel Atotputernic ca să‐i slujim? Și ce ne
folosește dacă ne vom ruga lui? 16Iată, nu este oare fericirea lor în mâna lor? Departe de mine sfatul celor
răi! 17De câte ori se stinge candela celor
răi și vine nenorocirea asupra lor și le împarte
Dumnezeu dureri în mânia sa, 18și ei sunt ca miriștea
35.5Is. 17.13
29.5Osea 13.3
în fața vântului și ca pleava spulberată de furtună? 19Voi ziceți: Dumnezeu
păstrează nelegiuirea lui pentru copiii lui. Să‐i răsplătească lui însuși ca s‐o simtă. 20Ochii lui înșiși să‐i vadă pieirea și să bea
19.15
singur din mânia Celui Atotputernic! 21Căci ce‐i pasă lui de casa lui după el când este tăiat numărul lunilor sale la mijloc? 22Va învăța
45.9Rom. 11.341 Cor. 2.16
cineva pe Dumnezeu cunoștință când judecă el pe cei ce sunt sus? 23Unul moare în plinătatea puterii sale, cu totul fericit și liniștit; 24țâțele sale sunt pline de lapte și măduva oaselor sale este udată. 25Și altul moare în amărăciunea sufletului și nu gustă niciodată din bine. 26Sunt culcați
deopotrivă în pulbere și‐i acoperă viermele. 27Iată eu vă cunosc gândurile și planurile cu care mă nedreptățiți. 28Căci ziceți: Unde
este casa asupritorului și unde este cortul în care locuiau cei răi? 29N‐ați întrebat pe cei ce trec pe cale? Și nu cunoașteți semnele lor? 30Că omul rău
este păstrat pentru ziua nenorocirii? Că sunt duși la ziua mâniei? 31Cine‐i va spune calea
în față? Și cine‐i va răsplăti ce a făcut? 32Îl duc afară la groapă și veghează asupra mormântului său. 33Bulgării din vale îi vor fi dulci, trage după sine pe toți oamenii
și au fost fără număr înaintea lui. 34Și cum mă mângâiați cu deșertăciuni? În răspunsurile voastre rămâne doar neadevăr.
