A doua cuvântare a lui Țofar
201Și Țofar Naamatitul a răspuns și a zis: 2De aceea îmi răspund gândurile, tocmai din pricina grabei care este în mine. 3Am auzit o mustrare care mă face de rușine și duhul priceperii mele îmi răspunde. 4Nu știi aceasta din vechime de când a fost pus omul pe pământ, 5că biruința celui rău este scurtă
și bucuria celor nelegiuiți doar pentru o clipă? 6Chiar dacă înălțimea
sa s‐ar ridica până la ceruri și capul său ar atinge norii, 7el tot va fi pierdut în veac ca
gunoiul său: cei ce l‐au văzut vor zice: Unde este? 8Va zbura ca
90.5
un vis și nu se va găsi. Da, va fugi ca o vedenie a nopții. 9Ochiul
care l‐a văzut nu‐l va mai vedea; și locul său nu‐l va mai zări. 10Copiii săi vor căuta bunăvoința celor săraci și mâinile sale
vor înapoia averea sa. 11Oasele sale sunt pline de
tinereța sa, dar se va odihni
cu el în țărână. 12Deși răutatea e dulce în gura sa, deși o ascunde sub limba sa, 13deși o cruță și n‐o lasă, ci o ține încă sub cerul gurii sale, 14totuși hrana sa se va preface în măruntaiele sale: fiere de aspidă va fi înăuntrul său. 15A înghițit bogății și iarăși le va vărsa: Dumnezeu le va arunca din pântecele lui. 16Va suge otravă de aspidă și limba năpârcii îl va ucide. 17Nu se va desfăta în pâraie
, râuri curgătoare de miere și unt! 18Va da înapoi
ce a câștigat prin muncă și nu‐l va înghiți. Va întoarce după prețul său și nu se va bucura de el. 19Fiindcă a apăsat și a părăsit pe săraci; a luat cu sila o casă și n‐o va zidi. 20Fiindcă n‐a cunoscut
liniște în pântecele său, nu va scăpa nimic din ce‐i era mai scump. 21Nimic n‐a fost lăsat fără să‐l fi mâncat; pentru aceea bunăstarea sa nu va ține. 22Va fi lipsit în plină îndestulare și mâna fiecăruia care este în nevoie va veni peste el. 23Când să‐și umple pântecele, Dumnezeu va arunca asupra lui aprinderea mâniei sale și o va ploua peste el
în mâncarea lui. 24Va fugi
dinaintea armei de fier și‐l va străpunge arcul de aramă. 25Trage săgeata și‐i iese din trup: da, oțelul scânteietor
îi iese din fiere; spaimele
sunt peste el. 26Tot întunericul este păstrat pentru vistieriile lui: un foc
nesuflat de om îl va mistui: va mistui ce a rămas în cortul lui. 27Cerurile îi vor descoperi nelegiuirea și pământul se va ridica împotriva lui. 28Venitul casei sale se va îndepărta, va curge în ziua mâniei Sale. 29Aceasta
este partea omului rău de la Dumnezeu și moștenirea hotărâtă pentru el de la Dumnezeu.
Răspunsul lui Iov
211Și Iov a răspuns și a zis: 2Luați aminte la cuvântul meu! Și aceasta să vă fie mângâierile! 3Îngăduiți‐mă și voi vorbi și eu; și după ce voi vorbi, batjocoriți
înainte! 4Oare către vreun om este tânguirea mea? Și pentru ce să nu fiu nerăbdător? 5Uitați‐vă la mine și uimiți‐vă și puneți‐vă mâna
la gură! 6Da, chiar când îmi aduc aminte mă tulbur și îmi apucă groaza carnea! 7Pentru ce trăiesc
cei răi, îmbătrânesc, da, sporesc în putere? 8Sămânța lor este întărită cu ei în ochii lor și odrasla lor înaintea ochilor lor. 9Casele lor sunt în pace, fără teamă și nuiaua
lui Dumnezeu nu este peste ei. 10Taurul lor se prăsește și nu dă greș; vaca lor fată și nu leapădă
vițelul. 11Ei își răspândesc pruncii ca pe o turmă și copiii lor joacă. 12Ei își înalță glasul cu timpane și harfă și se bucură la răsunetul buciumului; 13își petrec zilele
în fericire și într‐o clipă se pogoară în Șeol. 14Și totuși
au zis lui Dumnezeu: Depărtează‐te de la noi; căci nu dorim cunoștința căilor tale! 15Ce
este Cel Atotputernic ca să‐i slujim? Și ce ne
folosește dacă ne vom ruga lui? 16Iată, nu este oare fericirea lor în mâna lor? Departe de mine sfatul celor
răi! 17De câte ori se stinge candela celor
răi și vine nenorocirea asupra lor și le împarte
Dumnezeu dureri în mânia sa, 18și ei sunt ca miriștea
35.5Is. 17.13
29.5Osea 13.3
în fața vântului și ca pleava spulberată de furtună? 19Voi ziceți: Dumnezeu
păstrează nelegiuirea lui pentru copiii lui. Să‐i răsplătească lui însuși ca s‐o simtă. 20Ochii lui înșiși să‐i vadă pieirea și să bea
19.15
singur din mânia Celui Atotputernic! 21Căci ce‐i pasă lui de casa lui după el când este tăiat numărul lunilor sale la mijloc? 22Va învăța
45.9Rom. 11.341 Cor. 2.16
cineva pe Dumnezeu cunoștință când judecă el pe cei ce sunt sus? 23Unul moare în plinătatea puterii sale, cu totul fericit și liniștit; 24țâțele sale sunt pline de lapte și măduva oaselor sale este udată. 25Și altul moare în amărăciunea sufletului și nu gustă niciodată din bine. 26Sunt culcați
deopotrivă în pulbere și‐i acoperă viermele. 27Iată eu vă cunosc gândurile și planurile cu care mă nedreptățiți. 28Căci ziceți: Unde
este casa asupritorului și unde este cortul în care locuiau cei răi? 29N‐ați întrebat pe cei ce trec pe cale? Și nu cunoașteți semnele lor? 30Că omul rău
este păstrat pentru ziua nenorocirii? Că sunt duși la ziua mâniei? 31Cine‐i va spune calea
în față? Și cine‐i va răsplăti ce a făcut? 32Îl duc afară la groapă și veghează asupra mormântului său. 33Bulgării din vale îi vor fi dulci, trage după sine pe toți oamenii
și au fost fără număr înaintea lui. 34Și cum mă mângâiați cu deșertăciuni? În răspunsurile voastre rămâne doar neadevăr.
A treia cuvântare a lui Elifaz
221Și Elifaz Temanitul a răspuns și a zis: 2Poate omul
să fie de folos lui Dumnezeu? Negreșit, omul înțelept sieși își folosește. 3Este oare vreo plăcere pentru Cel Atotputernic că ești drept? Sau este un câștig pentru el că îți faci desăvârșite căile tale? 4Oare pentru frica ta de el se ceartă cu tine și intră cu tine la judecată? 5Oare nu este mare răutatea ta și fără capăt nelegiuirile tale? 6Căci ai luat
zălog fără temei de la fratele tău și ai despuiat de hainele lor pe cei goi. 7N‐ai dat apă de băut celui ostenit și ai oprit
pâinea de la cel flămând. 8Dar omul cu braț puternic, al lui era pământul; și cel cu vază a locuit în el. 9Ai dat afară pe văduve fără nimic și brațele
orfanilor au fost frânte. 10Pentru aceasta sunt curse în jurul
tău și te tulbură spaimă neașteptată 11sau întuneric de nu vezi, și
124.4Plâng. 3.54
te acoperă mulțime de ape. 12Oare nu este Dumnezeu în înălțimea cerurilor? Și privește vârful stelelor cât sunt de înalte! 13Și zici: Ce știe
59.7
73.11
94.7
Dumnezeu? Poate să jude ce el prin întuneric gros? 14Norii
groși sunt o învelitoare pentru el, că nu vede; și el cutreieră bolta cerului. 15Voiești să ții calea cea veche pe care au călcat oamenii nelegiuirii? 16care
au fost smulși înainte de vreme, a căror temelie a fost vărsată ca șuvoiul: 17care
au zis lui Dumnezeu: Depărtează‐te de noi! Și ce
ne poate face Cel Atotputernic? 18Totuși el le‐a umplut casele cu bunătăți: dar departe
de mine sfatul celor răi! 19Drepții
107.42
văd și se bucură și cel nevinovat râde de ei: 20zicând: Negreșit, cei ce se ridicau împotriva noastră sunt stârpiți și rămășița lor a mistuit‐o focul. 21Împacă‐te cu el, te rog, și fii în pace: și prin aceasta îți va
veni fericirea. 22Primește, rogu‐te, învățătura din gura lui și pune
cuvintele lui în inima ta. 23Dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, vei fi zidit, dacă
vei depărta nedreptatea din corturile tale. 24Pune
aurul tău în pulbere, și aurul din Ofir în prundul pâraielor 25și Cel Atotputernic va fi aurul tău și argintul tău strălucitor. 26Căci atunci te vei desfăta
în Cel Atotputernic și‐ți vei ridica
fața către Dumnezeu. 27Te vei
ruga către el și el te va auzi; și‐ți vei plăti juruințele. 28Vei hotărî un lucru și îți va izbuti și va luci lumină pe căile tale. 29Când vor fi scoborâte, vei zice: În sus! Și el va mântui pe cel
cu ochii plecați. 30El va scăpa chiar pe cel ce nu va fi nevinovat; el va fi scăpat prin curățenia mâinilor tale.