Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
21

Răspunsul lui Iov

211Și Iov a răspuns și a zis: 2Luați aminte la cuvântul meu! Și aceasta să vă fie mângâierile! 3Îngăduiți‐mă și voi vorbi și eu; și după ce voi vorbi, batjocoriți

21.3
Cap. 16.10;
înainte! 4Oare către vreun om este tânguirea mea? Și pentru ce să nu fiu nerăbdător? 5Uitați‐vă la mine și uimiți‐vă și puneți‐vă mâna
21.5
Jud. 18.19Ps. 39.9
la gură! 6Da, chiar când îmi aduc aminte mă tulbur și îmi apucă groaza carnea! 7Pentru ce trăiesc
21.7
Cap. 12.6.
cei răi, îmbătrânesc, da, sporesc în putere? 8Sămânța lor este întărită cu ei în ochii lor și odrasla lor înaintea ochilor lor. 9Casele lor sunt în pace, fără teamă și nuiaua
21.9
Ps. 73.5
lui Dumnezeu nu este peste ei. 10Taurul lor se prăsește și nu dă greș; vaca lor fată și nu leapădă
21.10
Ex. 23.26
vițelul. 11Ei își răspândesc pruncii ca pe o turmă și copiii lor joacă. 12Ei își înalță glasul cu timpane și harfă și se bucură la răsunetul buciumului; 13își petrec zilele
21.13
Cap. 36.11.
în fericire și într‐o clipă se pogoară în Șeol. 14Și totuși
21.14
Cap. 22.17.
au zis lui Dumnezeu: Depărtează‐te de la noi; căci nu dorim cunoștința căilor tale! 15Ce
21.15
Ex. 5.2
este Cel Atotputernic ca să‐i slujim? Și ce ne
21.15
Cap. 35.3.
folosește dacă ne vom ruga lui? 16Iată, nu este oare fericirea lor în mâna lor? Departe de mine sfatul celor
21.16
Cap. 22.18.
răi! 17De câte ori se stinge candela celor
21.17
Cap. 18.6.
răi și vine nenorocirea asupra lor și le împarte
21.17
Cap. 12.16.
Dumnezeu dureri în mânia sa, 18și ei sunt ca miriștea
21.18
Ps. 1.4
35.5Is. 17.13
29.5Osea 13.3
în fața vântului și ca pleava spulberată de furtună? 19Voi ziceți: Dumnezeu
21.19
Ex. 20.5
păstrează nelegiuirea lui pentru copiii lui. Să‐i răsplătească lui însuși ca s‐o simtă. 20Ochii lui înșiși să‐i vadă pieirea și să bea
21.20
Ps. 75.8Is. 51.17Ier. 25.15Ap. 14.10
19.15
singur din mânia Celui Atotputernic! 21Căci ce‐i pasă lui de casa lui după el când este tăiat numărul lunilor sale la mijloc? 22Va învăța
21.22
Is. 40.13
45.9Rom. 11.341 Cor. 2.16
cineva pe Dumnezeu cunoștință când judecă el pe cei ce sunt sus? 23Unul moare în plinătatea puterii sale, cu totul fericit și liniștit; 24țâțele sale sunt pline de lapte și măduva oaselor sale este udată. 25Și altul moare în amărăciunea sufletului și nu gustă niciodată din bine. 26Sunt culcați
21.26
Cap. 20.11.
deopotrivă în pulbere și‐i acoperă viermele. 27Iată eu vă cunosc gândurile și planurile cu care mă nedreptățiți. 28Căci ziceți: Unde
21.28
Cap. 20.7.
este casa asupritorului și unde este cortul în care locuiau cei răi? 29N‐ați întrebat pe cei ce trec pe cale? Și nu cunoașteți semnele lor? 30Că omul rău
21.30
Prov. 16.42 Pet. 2.9
este păstrat pentru ziua nenorocirii? Că sunt duși la ziua mâniei? 31Cine‐i va spune calea
21.31
Gal. 2.11
în față? Și cine‐i va răsplăti ce a făcut? 32Îl duc afară la groapă și veghează asupra mormântului său. 33Bulgării din vale îi vor fi dulci, trage după sine pe toți oamenii
21.33
Evr. 9.27
și au fost fără număr înaintea lui. 34Și cum mă mângâiați cu deșertăciuni? În răspunsurile voastre rămâne doar neadevăr.

22

A treia cuvântare a lui Elifaz

221Și Elifaz Temanitul a răspuns și a zis: 2Poate omul

22.2
Cap. 35.7.
să fie de folos lui Dumnezeu? Negreșit, omul înțelept sieși își folosește. 3Este oare vreo plăcere pentru Cel Atotputernic că ești drept? Sau este un câștig pentru el că îți faci desăvârșite căile tale? 4Oare pentru frica ta de el se ceartă cu tine și intră cu tine la judecată? 5Oare nu este mare răutatea ta și fără capăt nelegiuirile tale? 6Căci ai luat
22.6
Ex. 22.26,27Deut. 24.10Ezec. 18.12
zălog fără temei de la fratele tău și ai despuiat de hainele lor pe cei goi. 7N‐ai dat apă de băut celui ostenit și ai oprit
22.7
Cap. 31.17.
pâinea de la cel flămând. 8Dar omul cu braț puternic, al lui era pământul; și cel cu vază a locuit în el. 9Ai dat afară pe văduve fără nimic și brațele
22.9
Cap. 31.21.
orfanilor au fost frânte. 10Pentru aceasta sunt curse în jurul
22.10
Cap. 18.8, 9, 10;
tău și te tulbură spaimă neașteptată 11sau întuneric de nu vezi, și
22.11
Ps. 69.1,2
124.4Plâng. 3.54
te acoperă mulțime de ape. 12Oare nu este Dumnezeu în înălțimea cerurilor? Și privește vârful stelelor cât sunt de înalte! 13Și zici: Ce știe
22.13
Ps. 10.11
59.7
73.11
94.7
Dumnezeu? Poate să jude ce el prin întuneric gros? 14Norii
22.14
Ps. 139.11,12
groși sunt o învelitoare pentru el, că nu vede; și el cutreieră bolta cerului. 15Voiești să ții calea cea veche pe care au călcat oamenii nelegiuirii? 16care
22.16
Cap. 15.32.
au fost smulși înainte de vreme, a căror temelie a fost vărsată ca șuvoiul: 17care
22.17
Cap. 21.14.
au zis lui Dumnezeu: Depărtează‐te de noi! Și ce
22.17
Ps. 4.6
ne poate face Cel Atotputernic? 18Totuși el le‐a umplut casele cu bunătăți: dar departe
22.18
Cap. 21.16.
de mine sfatul celor răi! 19Drepții
22.19
Ps. 58.10
107.42
văd și se bucură și cel nevinovat râde de ei: 20zicând: Negreșit, cei ce se ridicau împotriva noastră sunt stârpiți și rămășița lor a mistuit‐o focul. 21Împacă‐te cu el, te rog, și fii în pace: și prin aceasta îți va
22.21
Is. 27.5
veni fericirea. 22Primește, rogu‐te, învățătura din gura lui și pune
22.22
Ps. 119.11
cuvintele lui în inima ta. 23Dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, vei fi zidit, dacă
22.23
Cap. 8.5, 6;
vei depărta nedreptatea din corturile tale. 24Pune
22.24
2 Cron. 1.15
aurul tău în pulbere, și aurul din Ofir în prundul pâraielor 25și Cel Atotputernic va fi aurul tău și argintul tău strălucitor. 26Căci atunci te vei desfăta
22.26
Cap. 27.10.
în Cel Atotputernic și‐ți vei ridica
22.26
Cap. 11.15.
fața către Dumnezeu. 27Te vei
22.27
Ps. 50.14,15Is. 58.9
ruga către el și el te va auzi; și‐ți vei plăti juruințele. 28Vei hotărî un lucru și îți va izbuti și va luci lumină pe căile tale. 29Când vor fi scoborâte, vei zice: În sus! Și el va mântui pe cel
22.29
Prov. 29.23Iac. 4.61 Pet. 5.5
cu ochii plecați. 30El va scăpa chiar pe cel ce nu va fi nevinovat; el va fi scăpat prin curățenia mâinilor tale.

23

Răspunsul lui Iov

231Și Iov a răspuns și a zis: 2Și astăzi plângerea mea este amară: mâna care apăsa pe mâna mea este mai grea decât oftatul meu! 3O, de aș

23.3
Cap. 13.3;
ști unde să‐l găsesc și să vin chiar la scaunul său! 4Mi‐aș așterne pricina mea dreaptă înaintea lui și mi‐aș umple gura cu dovezi! 5Aș ști cuvintele pe care mi le‐ar răspunde și aș înțelege ce mi‐ar spune. 6Oare s‐ar certa
23.6
Is. 27.4,8
57.16
el cu mine în mărimea puterii lui? Nu, ci ar lua aminte la mine. 7Acolo, cel drept s‐ar judeca cu el și aș scăpa pentru totdeauna de judecătorul meu. 8Iată
23.8
Cap. 9.11.
, merg înainte, dar el nu este acolo și înapoi, dar nu‐l zăresc; 9la stânga, când lucrează, dar nu‐l văd; se ascunde la dreapta și nu‐l descopăr. 10Dar el cunoaște
23.10
Ps. 139.1,2,3
calea mea; după ce mă va încerca
23.10
Ps. 17.3
66.10Iac. 1.12
, voi ieși ca aurul. 11Piciorul meu s‐a ținut de pașii
23.11
Ps. 44.18
lui; am păzit calea lui și nu m‐am abătut. 12Nu m‐am dat înapoi de la porunca buzelor lui; am strâns
23.12
In. 4.32,34
cuvintele gurii sale mai mult decât hrana mea trebuitoare. 13Dar el are un gând și
23.13
Cap. 9.12, 13;
cine‐l poate întoarce? Ce‐i dorește sufletul aceea
23.13
Ps. 115.3
face. 14Căci el împlinește ce este hotărât
23.14
1 Tes. 3.3
pentru mine și multe lucruri ca acestea sunt la el. 15De aceea mă tulbur înaintea lui; când cuget, mă înspăimânt de el. 16Căci Dumnezeu
23.16
Ps. 22.14
mi‐a topit inima și Cel Atotputernic m‐a tulburat. 17Pentru că n‐am fost stârpit dinaintea întunericului, nici n‐a ascuns întunecimea de fața mea.