Răspunsul lui Iov
231Și Iov a răspuns și a zis: 2Și astăzi plângerea mea este amară: mâna care apăsa pe mâna mea este mai grea decât oftatul meu! 3O, de aș
ști unde să‐l găsesc și să vin chiar la scaunul său! 4Mi‐aș așterne pricina mea dreaptă înaintea lui și mi‐aș umple gura cu dovezi! 5Aș ști cuvintele pe care mi le‐ar răspunde și aș înțelege ce mi‐ar spune. 6Oare s‐ar certa
57.16
el cu mine în mărimea puterii lui? Nu, ci ar lua aminte la mine. 7Acolo, cel drept s‐ar judeca cu el și aș scăpa pentru totdeauna de judecătorul meu. 8Iată
, merg înainte, dar el nu este acolo și înapoi, dar nu‐l zăresc; 9la stânga, când lucrează, dar nu‐l văd; se ascunde la dreapta și nu‐l descopăr. 10Dar el cunoaște
calea mea; după ce mă va încerca
66.10Iac. 1.12
, voi ieși ca aurul. 11Piciorul meu s‐a ținut de pașii
lui; am păzit calea lui și nu m‐am abătut. 12Nu m‐am dat înapoi de la porunca buzelor lui; am strâns
cuvintele gurii sale mai mult decât hrana mea trebuitoare. 13Dar el are un gând și
cine‐l poate întoarce? Ce‐i dorește sufletul aceea
face. 14Căci el împlinește ce este hotărât
pentru mine și multe lucruri ca acestea sunt la el. 15De aceea mă tulbur înaintea lui; când cuget, mă înspăimânt de el. 16Căci Dumnezeu
mi‐a topit inima și Cel Atotputernic m‐a tulburat. 17Pentru că n‐am fost stârpit dinaintea întunericului, nici n‐a ascuns întunecimea de fața mea.