241Pentru ce
nu sunt strânse vremurile la Cel Atotputernic? Și pentru ce nu văd zilele lui cei ce‐l cunosc? 2Unii strămută semnele de
27.17Prov. 22.28
23.10Osea 5.10
hotar; răpesc turme și le pasc; 3gonesc măgarul orfanilor și iau
zălog boul văduvei; 4abat pe cei nevoiași din cale și săracii
pământului se ascund. 5Iată, ca măgarii sălbatici în pustie, ei ies la lucrul lor, căutând cu sârguință prada; pustia le dă mâncare pentru copiii lor; 6ei taie nutrețul lor de pe câmp și strâng boabele din culesul viei celui rău; 7zac toată
noaptea goi, fără îmbrăcăminte și n‐au învelitoare împotriva frigului; 8sunt muiați de ploile repezi ale munților și din lipsă de adăpost îmbrățișează
stânca. 9Smulg pe orfan de la țâță și iau zălog de la sărac; 10aceștia umblă goi, fără îmbrăcăminte și fiind flămânzi cară snopii; 11fac untdelemn înăuntrul zidurilor acestor oameni, le calcă teascul și suferă de sete. 12Gem oamenii din cetăți și sufletul celor răniți strigă: și Dumnezeu nu o privește ca nebunie. 13Alții sunt vrăjmașii luminii, nu cunosc căile ei și nu rămân pe cărările ei. 14Ucigașul se scoală cu lumina
, omoară pe cel sărac și nevoiaș, și noaptea iese ca un hoț. 15Și ochiul
preacurvarului pândește amurgul zicând: Niciun ochi nu mă va
vedea: și își învălește fața. 16Pe întuneric sparg casele; ziua se închid înăuntru; nu cunosc lumina
; 17căci dimineața este ca umbra morții pentru ei, căci cunosc spaimele umbrei morții. 18Ei sunt iuți pe fața apelor; partea lor este blestemată pe pământ și nu se întorc pe calea viilor. 19Seceta și căldura iau cu putere apele de zăpadă; așa și Șeolul pe cei ce au păcătuit. 20Pântecele îl va uita; viermele se va ospăta dulce cu el; nu va mai fi
pomenit: și nedreptatea va fi frântă ca un copac. 21El mănâncă pe cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei. 22Ba chiar pe cei puternici îi trage cu puterea sa; se scoală și nimeni nu este sigur de viață. 23Și lor le dă Dumnezeu liniște și se odihnesc pe ea și
ochii săi sunt asupra căilor lor. 24Sunt înălțați; încă o clipă și nu mai sunt; cad, sunt luați ca toți ceilalți; sunt tăiați ca vârful spicelor. 25Și dacă nu este așa acum, cine mă va da de minciună și va face cuvântul meu de nimic?