Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
24

Îngăduința lui Dumnezeu față de cei răi

241Pentru ce

24.1
Fapte. 1.7
nu sunt strânse vremurile la Cel Atotputernic? Și pentru ce nu văd zilele lui cei ce‐l cunosc? 2Unii strămută semnele de
24.2
Deut. 19.14
27.17Prov. 22.28
23.10Osea 5.10
hotar; răpesc turme și le pasc; 3gonesc măgarul orfanilor și iau
24.3
Deut. 24.6,10,12,17
zălog boul văduvei; 4abat pe cei nevoiași din cale și săracii
24.4
Prov. 28.28
pământului se ascund. 5Iată, ca măgarii sălbatici în pustie, ei ies la lucrul lor, căutând cu sârguință prada; pustia le dă mâncare pentru copiii lor; 6ei taie nutrețul lor de pe câmp și strâng boabele din culesul viei celui rău; 7zac toată
24.7
Ex. 22.26,27Deut. 24.12,13
noaptea goi, fără îmbrăcăminte și n‐au învelitoare împotriva frigului; 8sunt muiați de ploile repezi ale munților și din lipsă de adăpost îmbrățișează
24.8
Plâng. 4.5
stânca. 9Smulg pe orfan de la țâță și iau zălog de la sărac; 10aceștia umblă goi, fără îmbrăcăminte și fiind flămânzi cară snopii; 11fac untdelemn înăuntrul zidurilor acestor oameni, le calcă teascul și suferă de sete. 12Gem oamenii din cetăți și sufletul celor răniți strigă: și Dumnezeu nu o privește ca nebunie. 13Alții sunt vrăjmașii luminii, nu cunosc căile ei și nu rămân pe cărările ei. 14Ucigașul se scoală cu lumina
24.14
Ps. 10.8
, omoară pe cel sărac și nevoiaș, și noaptea iese ca un hoț. 15Și ochiul
24.15
Prov. 7.9
preacurvarului pândește amurgul zicând: Niciun ochi nu mă va
24.15
Ps. 10.11
vedea: și își învălește fața. 16Pe întuneric sparg casele; ziua se închid înăuntru; nu cunosc lumina
24.16
In. 3.20
; 17căci dimineața este ca umbra morții pentru ei, căci cunosc spaimele umbrei morții. 18Ei sunt iuți pe fața apelor; partea lor este blestemată pe pământ și nu se întorc pe calea viilor. 19Seceta și căldura iau cu putere apele de zăpadă; așa și Șeolul pe cei ce au păcătuit. 20Pântecele îl va uita; viermele se va ospăta dulce cu el; nu va mai fi
24.20
Prov. 10.7
pomenit: și nedreptatea va fi frântă ca un copac. 21El mănâncă pe cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei. 22Ba chiar pe cei puternici îi trage cu puterea sa; se scoală și nimeni nu este sigur de viață. 23Și lor le dă Dumnezeu liniște și se odihnesc pe ea și
24.23
Ps. 11.4Prov. 15.3
ochii săi sunt asupra căilor lor. 24Sunt înălțați; încă o clipă și nu mai sunt; cad, sunt luați ca toți ceilalți; sunt tăiați ca vârful spicelor. 25Și dacă nu este așa acum, cine mă va da de minciună și va face cuvântul meu de nimic?

25

A treia cuvântare a lui Bildad

251Și Bildad Șuahitul a răspuns și a zis: 2Domnia și temerea sunt la el. El face pace în înălțimile sale. 3Se pot număra oare oștile lui? Și peste cine nu răsare lumina

25.3
Iac. 1.17
lui? 4Cum deci va putea omul
25.4
Cap. 4.17, etc;
să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Și cum va fi curat cel născut din femeie? 5Iată nici chiar luna nu luminează și nici stelele nu sunt curate în ochii săi: 6Cu cât mai puțin omul, care este un vierme
25.6
Ps. 22.6
și fiul omului care este o râmă!

26

Răspunsul lui Iov

261Și Iov a răspuns și a zis: 2Cum ai ajutat tu pe cel fără putere și cum ai mântuit brațul celui fără tărie! 3Cum ai dat sfat celui fără înțelepciune și ai arătat din belșug cunoștința sănătoasă? 4Cui ai rostit tu vorbe? Și a cui suflare a ieșit din tine? 5Umbrele tremură sub ape și sub locuitorii lor. 6Șeolul este gol

26.6
Ps. 139.8,11Prov. 15.11Evr. 4.13
înaintea lui și Pierzarea fără acoperiș. 7El întinde
26.7
Cap. 9.8.
miazănoaptea asupra golului, spânzură pământul pe nimic. 8El leagă
26.8
Prov. 30.4
apele în norii săi cei groși și norul nu se rupe sub ele. 9El acoperă fața scaunului său de domnie și întinde norul său peste el. 10El a tras
26.10
Cap. 38.8.
un hotar peste fața apelor, până la hotarele luminii și întunericului. 11Stâlpii cerurilor se cutremură și se înspăimântă la mustrarea lui. 12Prin tăria sa tulbură
26.12
Ex. 14.21Ps. 74.13Is. 51.15Ier. 31.35
marea și prin priceperea sa sfărâmă pe Rahab. 13Prin Duhul său
26.13
Ps. 33.6
cerurile sunt o frumusețe; mâna sa a străpuns șarpele
26.13
Is. 27.1
cel iute. 14Iată, acestea sunt doar marginile căilor sale și ce șoaptă mică auzim despre el! Și tunetul tăriei sale cine‐l poate înțelege?