Răspunsul lui Iov
261Și Iov a răspuns și a zis: 2Cum ai ajutat tu pe cel fără putere și cum ai mântuit brațul celui fără tărie! 3Cum ai dat sfat celui fără înțelepciune și ai arătat din belșug cunoștința sănătoasă? 4Cui ai rostit tu vorbe? Și a cui suflare a ieșit din tine? 5Umbrele tremură sub ape și sub locuitorii lor. 6Șeolul este gol
înaintea lui și Pierzarea fără acoperiș. 7El întinde
miazănoaptea asupra golului, spânzură pământul pe nimic. 8El leagă
apele în norii săi cei groși și norul nu se rupe sub ele. 9El acoperă fața scaunului său de domnie și întinde norul său peste el. 10El a tras
un hotar peste fața apelor, până la hotarele luminii și întunericului. 11Stâlpii cerurilor se cutremură și se înspăimântă la mustrarea lui. 12Prin tăria sa tulbură
marea și prin priceperea sa sfărâmă pe Rahab. 13Prin Duhul său
cerurile sunt o frumusețe; mâna sa a străpuns șarpele
cel iute. 14Iată, acestea sunt doar marginile căilor sale și ce șoaptă mică auzim despre el! Și tunetul tăriei sale cine‐l poate înțelege?
Cel din urmă răspuns al lui Iov
271Și Iov și‐a urmat pilda și a zis: 2Viu este Dumnezeu care
mi‐a înlăturat dreptul și Cel Atotputernic care mi‐a amărât sufletul: 3Cât este încă suflare în mine și duhul lui Dumnezeu în nările mele, 4buzele mele nu vor vorbi nedreptate, nici limba mea nu va spune înșelăciune. 5Departe de mine să vă îndreptățesc! Până voi muri nu voi da laoparte
nevinovăția mea de la mine; 6țin
tare la dreptatea mea și n‐o las; inima
mea nu mă va osândi în niciuna din zilele mele. 7Fie vrăjmașul meu ca cel rău și cel ce se scoală împotriva mea ca cel nedrept! 8Căci care
este nădejdea celui nelegiuit deși capătă câștig, când îi ia Dumnezeu sufletul? 9Oare va asculta
Dumnezeu strigătul lui, când va veni strâmtorarea peste el? 10Se
va desfăta el în Cel Atotputernic și va chema el pe Dumnezeu în toate vremurile? 11Vă voi învăța cu privire la mâna lui Dumnezeu; nu vă voi ascunde ceea ce este la Cel Atotputernic. 12Iată, toți ați văzut; de ce deci ați ajuns cu totul deșerți? 13Aceasta
este partea omului celui rău de la Dumnezeu și partea de moștenire a apăsătorilor pe care o primesc de la Cel Atotputernic: 14Dacă
i se înmulțesc copiii, este pentru sabie și odraslele lui nu se vor sătura de pâine. 15Rămășița lui va fi înmormântată în moarte și văduvele
lui nu se vor boci. 16Chiar de va îngrămădi argint ca pulberea și va pregăti veșminte ca lutul; 17el le va pregăti, dar dreptul le va îmbrăca și cel nevinovat
va împărți argintul. 18El zidește o
casă ca molia și ca o colibă pe care o face paznicul viilor. 19Se culcă bogat, dar nu va fi adăugat; își deschide ochii și nu este. 20Îl ajung spaimele ca
apele. O furtună îl fură noaptea. 21Îl ridică vântul de răsărit și pleacă și‐l mătură din locul său. 22Căci Dumnezeu aruncă săgeți asupra lui și nu‐l cruță; ar vrea să fugă din mâna lui. 23Oamenii vor bate din palme la el și îl vor șuiera din locul său.
Îndemânarea omului în găsirea comorilor pământului
281Negreșit este o vână pentru argint și un loc pentru aur pe unde‐l strecoară. 2Fierul se scoate din pământ și arama este topită din piatră. 3Omul pune capăt întunericului și cercetează până la marginea cea mai depărtată pietrele întunericului des și a umbrei morții. 4El sapă o fântână departe de cei ce locuiesc; sunt uitați de picior; se agață departe de oameni, se clatină încoace și încolo. 5Pământul, din el iese pâinea și dedesubt este întors ca de foc. 6Pietrele lui sunt locul safirului și are pulbere de aur. 7E o cărare pe care șoimul n‐o cunoaște și ochiul vulturului n‐a văzut‐o. 8Fiii mândriei n‐au călcat‐o și leul fioros n‐a trecut pe ea. 9Omul își întinde mâna pe stânca de cremene, răstoarnă munții din rădăcinile lor. 10Taie canale între stânci și ochiul său vede orice lucru de preț. 11Stăvilește râurile ca să nu picure și scoate la lumină lucrul ascuns. 12Dar
unde se va afla înțelepciunea? Și unde este locul priceperii? 13Omul nu‐i cunoaște prețul
și nu se află în pământul celor vii. 14Adâncul
zice: Nu este în mine. Și marea zice: Nu este la mine. 15
8.10,11,19
16.16
Nu se poate căpăta pentru aur și nici argintul nu se cumpănește drept preț pentru ea. 16Ea nu se schimbă pe aurul din Ofir, pe onixul cel de preț, nici pe safir. 17Aurul și sticla nu se pot asemăna cu ea; nu se schimbă pe scumpeturi de aur ales. 18Nici nu se va face pomenire de mărgean și de cristal; da, prețul înțelepciunii este mai pe sus de rubine. 19Topazul Etiopiei nu se va asemăna cu ea și nu se va cumpăni cu aurul curat. 20De unde
vine deci înțelepciunea? Și unde este locul priceperii? 21Întrucât este ascunsă de ochii tuturor celor vii și tăinuită de păsările cerurilor. 22Pierzarea
și moartea zic: am auzit vestea ei cu urechile noastre. 23Dumnezeu îi pricepe calea și‐i cunoaște locul. 24Căci el se uită până la marginile pământului și vede
sub toate cerurile. 25Când a dat
o greutate vântului și când a măsurat apele cu măsură, 26când a făcut
o lege ploii și o cale fulgerului tunetului: 27atunci a văzut‐o și a spus‐o; a statornicit‐o și a cercetat‐o. 28Și a zis omului: Iată, frica
9.10Ecl. 12.13
Domnului, aceasta este înțelepciune și ferirea de rău este pricepere!
