Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
27

Cel din urmă răspuns al lui Iov

271Și Iov și‐a urmat pilda și a zis: 2Viu este Dumnezeu care

27.2
Cap. 34.5.
mi‐a înlăturat dreptul și Cel Atotputernic care mi‐a amărât sufletul: 3Cât este încă suflare în mine și duhul lui Dumnezeu în nările mele, 4buzele mele nu vor vorbi nedreptate, nici limba mea nu va spune înșelăciune. 5Departe de mine să vă îndreptățesc! Până voi muri nu voi da laoparte
27.5
Cap. 2.9;
nevinovăția mea de la mine; 6țin
27.6
Cap. 2.3.
tare la dreptatea mea și n‐o las; inima
27.6
Fapte. 24.16
mea nu mă va osândi în niciuna din zilele mele. 7Fie vrăjmașul meu ca cel rău și cel ce se scoală împotriva mea ca cel nedrept! 8Căci care
27.8
Mat. 16.26Lc. 12.20
este nădejdea celui nelegiuit deși capătă câștig, când îi ia Dumnezeu sufletul? 9Oare va asculta
27.9
Cap. 35.12.
Dumnezeu strigătul lui, când va veni strâmtorarea peste el? 10Se
27.10
Cap. 22.26, 27.
va desfăta el în Cel Atotputernic și va chema el pe Dumnezeu în toate vremurile? 11Vă voi învăța cu privire la mâna lui Dumnezeu; nu vă voi ascunde ceea ce este la Cel Atotputernic. 12Iată, toți ați văzut; de ce deci ați ajuns cu totul deșerți? 13Aceasta
27.13
Cap. 20.29.
este partea omului celui rău de la Dumnezeu și partea de moștenire a apăsătorilor pe care o primesc de la Cel Atotputernic: 14Dacă
27.14
Deut. 28.41Est. 9.10Osea 9.13
i se înmulțesc copiii, este pentru sabie și odraslele lui nu se vor sătura de pâine. 15Rămășița lui va fi înmormântată în moarte și văduvele
27.15
Ps. 78.64
lui nu se vor boci. 16Chiar de va îngrămădi argint ca pulberea și va pregăti veșminte ca lutul; 17el le va pregăti, dar dreptul le va îmbrăca și cel nevinovat
27.17
Prov. 28.8Ecl. 2.26
va împărți argintul. 18El zidește o
27.18
Is. 1.8Plâng. 2.6
casă ca molia și ca o colibă pe care o face paznicul viilor. 19Se culcă bogat, dar nu va fi adăugat; își deschide ochii și nu este. 20Îl ajung spaimele ca
27.20
Cap. 18.11.
apele. O furtună îl fură noaptea. 21Îl ridică vântul de răsărit și pleacă și‐l mătură din locul său. 22Căci Dumnezeu aruncă săgeți asupra lui și nu‐l cruță; ar vrea să fugă din mâna lui. 23Oamenii vor bate din palme la el și îl vor șuiera din locul său.

28

Îndemânarea omului în găsirea comorilor pământului

281Negreșit este o vână pentru argint și un loc pentru aur pe unde‐l strecoară. 2Fierul se scoate din pământ și arama este topită din piatră. 3Omul pune capăt întunericului și cercetează până la marginea cea mai depărtată pietrele întunericului des și a umbrei morții. 4El sapă o fântână departe de cei ce locuiesc; sunt uitați de picior; se agață departe de oameni, se clatină încoace și încolo. 5Pământul, din el iese pâinea și dedesubt este întors ca de foc. 6Pietrele lui sunt locul safirului și are pulbere de aur. 7E o cărare pe care șoimul n‐o cunoaște și ochiul vulturului n‐a văzut‐o. 8Fiii mândriei n‐au călcat‐o și leul fioros n‐a trecut pe ea. 9Omul își întinde mâna pe stânca de cremene, răstoarnă munții din rădăcinile lor. 10Taie canale între stânci și ochiul său vede orice lucru de preț. 11Stăvilește râurile ca să nu picure și scoate la lumină lucrul ascuns. 12Dar

28.12
Vers. 20.
unde se va afla înțelepciunea? Și unde este locul priceperii? 13Omul nu‐i cunoaște prețul
28.13
Prov. 3.15
și nu se află în pământul celor vii. 14Adâncul
28.14
Vers. 22.
zice: Nu este în mine. Și marea zice: Nu este la mine. 15
28.15
Prov. 3.13,14,15
8.10,11,19
16.16
Nu se poate căpăta pentru aur și nici argintul nu se cumpănește drept preț pentru ea. 16Ea nu se schimbă pe aurul din Ofir, pe onixul cel de preț, nici pe safir. 17Aurul și sticla nu se pot asemăna cu ea; nu se schimbă pe scumpeturi de aur ales. 18Nici nu se va face pomenire de mărgean și de cristal; da, prețul înțelepciunii este mai pe sus de rubine. 19Topazul Etiopiei nu se va asemăna cu ea și nu se va cumpăni cu aurul curat. 20De unde
28.20
Vers. 12.
vine deci înțelepciunea? Și unde este locul priceperii? 21Întrucât este ascunsă de ochii tuturor celor vii și tăinuită de păsările cerurilor. 22Pierzarea
28.22
Vers. 14.
și moartea zic: am auzit vestea ei cu urechile noastre. 23Dumnezeu îi pricepe calea și‐i cunoaște locul. 24Căci el se uită până la marginile pământului și vede
28.24
Prov. 15.3
sub toate cerurile. 25Când a dat
28.25
Ps. 135.7
o greutate vântului și când a măsurat apele cu măsură, 26când a făcut
28.26
Cap. 38.25.
o lege ploii și o cale fulgerului tunetului: 27atunci a văzut‐o și a spus‐o; a statornicit‐o și a cercetat‐o. 28Și a zis omului: Iată, frica
28.28
Deut. 4.6Ps. 111.10Prov. 1.7
9.10Ecl. 12.13
Domnului, aceasta este înțelepciune și ferirea de rău este pricepere!

29

Iov își zugrăvește fericirea de mai înainte

291Și Iov și‐a urmat pilda și a zis: 2O, de aș fi ca

29.2
Cap. 7.3.
în lunile trecute și în zilele când veghea Dumnezeu asupra mea; 3când
29.3
Cap. 18.6.
candela lui lucea asupra capului meu și umblam cu lumina lui prin întuneric; 4cum eram în zilele toamnei mele, când prietenia
29.4
Ps. 25.14
lui Dumnezeu era peste cortul meu; 5când Cel Atotputernic era încă cu mine și copiii mei în jurul meu; 6când pașii mei erau spălați
29.6
Gen. 49.11Deut. 32.13
33.24
cu unt și stânca
29.6
Ps. 81.16
îmi vărsa pâraie de untdelemn! 7Când ieșeam la poartă la cetate, când îmi pregăteam scaunul în uliță, 8tinerii mă vedeau și se ascundeau și bătrânii se sculau și stăteau în picioare; 9mai marii își opreau vorba și își puneau mâna
29.9
Cap. 21.5.
pe gură; 10glasul fruntașilor amuțea și limba
29.10
Ps. 137.6
li se lipea de cerul gurii. 11Căci urechea mă auzea și mă binecuvânta și ochiul mă vedea și mărturisea pentru mine; 12căci scăpam
29.12
Ps. 72.12Prov. 21.13
24.11
pe săracii care strigau și pe orfanul care era fără ajutor. 13Binecuvântarea celui ce era să fie pierdut venea peste mine și inima văduvei o făceam să cânte de bucurie. 14Mă îmbrăcam cu dreptatea
29.14
Deut. 24.13Ps. 132.9Is. 59.17
61.10Ef. 6.141 Tes. 5.8
și ea mă înveșmânta ca o manta și cunună în judecata mea. 15Orbului
29.15
Num. 10.31
îi eram ochi și ologului picior; 16celor nevoiași le eram tată și cercetam pricina
29.16
Prov. 29.7
celui necunoscut. 17Și sfărâmam
29.17
Ps. 58.6Prov. 30.14
dinții mari ai celui nedrept și smulgeam prada din dinții lui. 18Și ziceam: Voi muri lângă cuibul
29.18
Ps. 30.6
meu și îmi voi înmulți zilele ca nisipul. 19Rădăcina
29.19
Ps. 4.3Ier. 17.8
mea este deschisă la ape
29.19
Cap. 18.16.
, și roua stă toată noaptea pe ramura mea. 20Slava mea este proaspătă în mine și arcul
29.20
Gen. 49.24
meu se înnoiește în mâna mea. 21Oamenii mă ascultau și așteptau și tăceau să audă sfatul meu. 22După cuvintele mele nu mai vorbeau și cuvintele mele picurau asupra lor. 23Și mă așteptau ca pe ploaie și își deschideau gura larg ca la ploaia
29.23
Zah. 10.1
târzie. 24Când le zâmbeam nu credeau și nu tulburau lumina feței mele. 25Alegeam drumul lor și ședeam în capul lor și locuiam ca un împărat în mijlocul oștirii, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.