Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
2

Satana învinuiește pe Iov

21Și a fost așa: în ziua

2.1
Cap. 1.6.
când au venit fiii lui Dumnezeu să se înfățișeze înaintea Domnului a venit și Satana între ei, să se înfățișeze înaintea Domnului. 2Și Domnul a zis Satanei: De unde vii? Și Satana a răspuns
2.2
Cap. 1.7.
Domnului și a zis: Din cutreierarea pământului și din umblarea pe el. 3Și Domnul a zis Satanei: Te‐ai uitat la robul meu Iov că nimeni nu este ca el pe pământ, bărbat desăvârșit
2.3
Cap. 1.1, 8.
și drept, temător de Dumnezeu și care se ferește de rău? Și rămâne statornic
2.3
Cap. 27.5, 6.
în desăvârșirea sa deși m‐ai îmboldit împotriva lui ca să‐l înghit
2.3
Cap. 9.17.
fără pricină. 4Și Satana a răspuns Domnului și a zis: Piele pentru piele; da, tot ce are omul va da pentru viața sa. 5Dar cu adevărat întinde‐ți
2.5
Cap. 1.11.
mâna acum și atinge‐te de osul
2.5
Cap. 19.20.
lui și de carnea lui și te va blestema în față! 6Și Domnul
2.6
Cap. 1.12.
a zis Satanei: Iată, este în mâna ta, numai cruță‐i viața. 7Și Satana a ieșit din fața Domnului și a lovit pe Iov cu bube rele de la talpa
2.7
Is. 1.6
piciorului până la creștet. 8Și el a luat un ciob să se scarpine cu el și a șezut în cenușă
2.8
2 Sam. 13.19Ezec. 27.30Mat. 11.21
. 9Și nevastă‐sa i‐a zis: Tot ești
2.9
Cap. 21.15.
statornic
2.9
Vers. 3.
în desăvârșirea ta? Blestemă pe Dumnezeu, și mori! 10Dar el i‐a zis: Vorbești cum ar vorbi una din cele fără minte. Ce? Am primit
2.10
Cap. 1.21.
de la Dumnezeu binele, și răul să nu‐l primim? În toate
2.10
Cap. 1.22.
acestea Iov n‐a păcătuit
2.10
Ps. 39.1
cu buzele sale. 11Și trei prieteni
2.11
Prov. 17.17
ai lui Iov au auzit de tot răul acesta care venise peste el și au venit fiecare din locul său: Elifaz, Temanitul
2.11
Gen. 36.11Ier. 49.7
și Bildad Șuahitul
2.11
Gen. 25.2
și Țofar Naamatitul; și s‐au vorbit între ei să vină să‐l compătimească
2.11
Cap. 42.11.
și să‐l mângâie. 12Și și‐au ridicat ochii de departe și nu l‐au cunoscut; și și‐au înălțat glasul și au plâns. Și și‐au rupt fiecare mantaua și și‐au presărat
2.12
Neem. 9.1Plâng. 2.10Ezec. 27.30
pulbere peste capete spre ceruri. 13Și au șezut jos cu el pe pământ șapte zile și șapte
2.13
Gen. 50.10
nopți și niciunul nu i‐a vorbit un cuvânt, căci vedeau că mâhnirea lui era foarte mare.

3

Plângerea lui Iov

31După aceasta Iov și‐a deschis gura și și‐a blestemat ziua. 2Și Iov a răspuns și a zis: 3Pierdută

3.3
Cap. 10.18, 19.
să fie ziua în care m‐am născut și noaptea care a zis: S‐a zămislit un copil de parte bărbătească! 4Ziua aceea să fie întuneric; să n‐o caute Dumnezeu de sus, și să nu lumineze lumina peste ea! 5Întunericul
3.5
Cap. 10.21, 22;
și umbra morții s‐o ceară; un nor să locuiască peste ea; tot ce întunecă ziua s‐o înspăimânte! 6Noaptea aceea să dea negura peste ea; să nu se bucure între zilele anului, să nu vină în numărul lunilor! 7Iată, noaptea aceea să fie stearpă; niciun glas bucuros să nu vină în ea! 8S‐o blesteme cei ce blestemă ziua, cei ce
3.8
Ier. 9.17,18
sunt gata să deștepte Leviatanul! 9Să se întunece stelele amurgului ei; să aștepte lumină și să nu fie, nici să nu vadă genele zorilor! 10Pentru că n‐a închis ușile pântecelui mamei mele, și n‐a ascuns necazul dinaintea ochilor mei. 11De ce
3.11
Cap. 10.18.
n‐am murit în pântece? De ce nu mi‐am dat duhul când am ieșit din pântece? 12Pentru ce m‐au primit genunchii
3.12
Gen. 30.3Is. 66.12
? Și pentru ce țâțele, ca să sug? 13Căci acum aș zăcea și aș fi liniștit; aș dormi și aș avea odihnă: 14cu împărații și sfetnicii pământului, care și‐au zidit
3.14
Cap. 15.28.
locuri pustii; 15sau cu mai marii care aveau aur și își umpleau casele cu argint: 16sau ca o naștere timpurie
3.16
Ps. 58.8
ascunsă, n‐aș mai fi fost, ca pruncii care n‐au văzut lumina! 17Acolo cei răi încetează de a tulbura și cei istoviți se odihnesc. 18Acolo cei prinși sunt ușurați cu toții, n‐aud
3.18
Cap. 39.7.
glasul celui ce‐i îmboldește. 19Cei mici și cei mari sunt acolo, și robul e slobod de domnul său. 20Pentru ce se dă
3.20
Ier. 20.18
lumină celui în necaz și viață celor amărâți
3.20
1 Sam. 1.102 Reg. 4.27Prov. 31.6
la suflet, 21care așteaptă
3.21
Ap. 9.6
moartea și nu vine și sapă după ea mai mult decât ca după comori
3.21
Prov. 2.4
ascunse; 22care se bucură foarte mult și se veselesc când găsesc mormântul? 23Pentru ce se dă lumină omului căruia îi este ascunsă calea sa și pe care Dumnezeu l‐a îngrădit
3.23
Cap. 19.8.
? 24Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele și răcnetele mele se varsă ca apele. 25Căci de ce m‐am temut aceea a venit peste mine și de ce m‐am înspăimântat aceea m‐a ajuns. 26N‐am pace, n‐am liniște, n‐am odihnă și vine necaz.

4

Cuvântarea lui Elifaz către Iov

41Și Elifaz Temanitul a răspuns și a zis: 2Dacă s‐ar încerca un cuvânt către tine, oare te vei mâhni? Dar cine se poate opri de a vorbi? 3Iată, tu ai învățat pe mulți și ai întărit mâinile

4.3
Is. 35.3
slabe. 4Cuvintele tale au ridicat pe cel ce se poticnea și ai întărit genunchii
4.4
Is. 35.3
ce se plecau: 5Și acum nenorocirea a venit peste tine și ești mâhnit, te atinge pe tine și ești tulburat! 6
4.6
Cap. 1.1.
Oare n‐a fost frica de Dumnezeu încrederea
4.6
Prov. 3.26
ta și desăvârșirea căilor tale, nădejdea ta? 7Adu‐ți aminte, rogu‐te, cine a fost pierdut fiind
4.7
Ps. 37.25
nevinovat? Și unde au fost stârpiți drepții? 8După cum am văzut eu, cei ce ară
4.8
Ps. 7.17Prov. 22.8Osea 10.13Gal. 6.7,8
nelegiuirea și seamănă tulburarea, aceia o seceră. 9Sunt pierduți de suflarea lui Dumnezeu și de strănutatul nărilor lui sunt mistuiți. 10Mugetul leului și glasul leului înfuriat și dinții
4.10
Ps. 58.6
leilor tineri sunt zdrobiți. 11Leul
4.11
Ps. 34.10
bătrân se pierde din lipsă de pradă și puii leoaicei se împrăștie.

Toți oamenii sunt vinorați

12Un cuvânt s‐a furișat până la mine și urechea mea i‐a prins șoapta. 13În gânduri

4.13
Cap. 33.15.
din vedenii de noapte, când cade somnul adânc peste oameni, 14teamă
4.14
Hab. 3.16
a venit peste mine și cutremur și a făcut să mi se înfioare toate oasele. 15Și un duh a trecut pe dinaintea feței mele; mi s‐a zbârlit părul pe trup. 16El a stat liniștit, dar nu i‐am cunoscut fața. Un chip era înaintea ochilor mei și am auzit un susur încet și un glas zicând: 17Oare va fi omul
4.17
Cap. 9.2.
muritor mai drept decât Dumnezeu? Va fi omul mai curat decât Cel ce l‐a făcut? 18Iată, El
4.18
Cap. 15.15;
nu se încrede în slujitorii săi și învinuiește pe îngerii săi de prostie: 19Cu cât
4.19
Cap. 15.16.
mai mult pe cei ce locuiesc în case
4.19
2 Cor. 4.7
5.1
de lut, cu temelia în țărână, care sunt striviți înaintea moliei? 20De dimineața până seara sunt
4.20
Ps. 90.5,6
sfărâmați, sunt pierduți în veac fără să se ia aminte la ei. 21Nu este
4.21
Ps. 39.11
49.14
smulsă oare funia cortului lor în ei? Mor, și nu în înțelepciune
4.21
Cap. 36.12.
!