Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
3

Plângerea lui Iov

31După aceasta Iov și‐a deschis gura și și‐a blestemat ziua. 2Și Iov a răspuns și a zis: 3Pierdută

3.3
Cap. 10.18, 19.
să fie ziua în care m‐am născut și noaptea care a zis: S‐a zămislit un copil de parte bărbătească! 4Ziua aceea să fie întuneric; să n‐o caute Dumnezeu de sus, și să nu lumineze lumina peste ea! 5Întunericul
3.5
Cap. 10.21, 22;
și umbra morții s‐o ceară; un nor să locuiască peste ea; tot ce întunecă ziua s‐o înspăimânte! 6Noaptea aceea să dea negura peste ea; să nu se bucure între zilele anului, să nu vină în numărul lunilor! 7Iată, noaptea aceea să fie stearpă; niciun glas bucuros să nu vină în ea! 8S‐o blesteme cei ce blestemă ziua, cei ce
3.8
Ier. 9.17,18
sunt gata să deștepte Leviatanul! 9Să se întunece stelele amurgului ei; să aștepte lumină și să nu fie, nici să nu vadă genele zorilor! 10Pentru că n‐a închis ușile pântecelui mamei mele, și n‐a ascuns necazul dinaintea ochilor mei. 11De ce
3.11
Cap. 10.18.
n‐am murit în pântece? De ce nu mi‐am dat duhul când am ieșit din pântece? 12Pentru ce m‐au primit genunchii
3.12
Gen. 30.3Is. 66.12
? Și pentru ce țâțele, ca să sug? 13Căci acum aș zăcea și aș fi liniștit; aș dormi și aș avea odihnă: 14cu împărații și sfetnicii pământului, care și‐au zidit
3.14
Cap. 15.28.
locuri pustii; 15sau cu mai marii care aveau aur și își umpleau casele cu argint: 16sau ca o naștere timpurie
3.16
Ps. 58.8
ascunsă, n‐aș mai fi fost, ca pruncii care n‐au văzut lumina! 17Acolo cei răi încetează de a tulbura și cei istoviți se odihnesc. 18Acolo cei prinși sunt ușurați cu toții, n‐aud
3.18
Cap. 39.7.
glasul celui ce‐i îmboldește. 19Cei mici și cei mari sunt acolo, și robul e slobod de domnul său. 20Pentru ce se dă
3.20
Ier. 20.18
lumină celui în necaz și viață celor amărâți
3.20
1 Sam. 1.102 Reg. 4.27Prov. 31.6
la suflet, 21care așteaptă
3.21
Ap. 9.6
moartea și nu vine și sapă după ea mai mult decât ca după comori
3.21
Prov. 2.4
ascunse; 22care se bucură foarte mult și se veselesc când găsesc mormântul? 23Pentru ce se dă lumină omului căruia îi este ascunsă calea sa și pe care Dumnezeu l‐a îngrădit
3.23
Cap. 19.8.
? 24Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele și răcnetele mele se varsă ca apele. 25Căci de ce m‐am temut aceea a venit peste mine și de ce m‐am înspăimântat aceea m‐a ajuns. 26N‐am pace, n‐am liniște, n‐am odihnă și vine necaz.