Încheierea cuvântării lui Iov
311Am făcut legământ cu ochii
mei! Deci cum m‐aș fi uitat la o fecioară? 2Căci care este partea de la
27.13
Dumnezeu de sus și moștenirea de la Cel Atotputernic din înălțime? 3Oare nu este nenorocire pentru cel nedrept și prăpăd pentru lucrătorii nelegiuirii? 4
15.3Ier. 32.19
Oare nu vede el căile mele și nu‐mi numără el toți pașii? 5Dacă am umblat cu neadevăr și mi s‐a grăbit piciorul să înșele, 6să fiu cumpănit în cumpăna dreaptă și Dumnezeu va cunoaște nevinovăția mea! 7Dacă mi s‐a abătut pasul din cale și mi‐a umblat inima
după ochii mei și dacă s‐a lipit vreo pată de mâinile mele: 8atunci eu
să semăn și altul să mănânce; și venitul ogorului meu să fie dezrădăcinat. 9Dacă mi‐a fost amăgită inima spre vreo femeie și am pândit la ușa aproapelui meu: 10atunci nevasta mea să macine pentru un altul
și alții să se plece peste ea! 11Căci ar fi o faptă de rușine; da, o fărădelege
vrednică să fie pedepsită de judecători: 12Căci este un foc care mistuie până la pierzare și ar dezrădăcina tot venitul meu. 13Dacă aș fi nesocotit pricina slujitorului meu sau a slujnicii mele când se certau cu mine: 14ce voi face când se va scula
Dumnezeu? Și când cercetează el ce voi răspunde? 15Cel ce m‐a făcut pe mine în pântece nu l‐a făcut
Prov. 14.31
22.2Mal. 2.10
oare și pe el? Și nu ne‐a pregătit unul și același în pântece? 16Dacă am oprit pe săraci de la dorința lor sau am lăsat să lâncezească ochii văduvei; 17dacă mi‐am mâncat singur bucata și n‐a mâncat și orfanul din ea; 18da, din tinerețea mea el a crescut la mine ca la un tată; și din pântecele mamei mele am călăuzit pe văduvă;… 19dacă am văzut pe cineva pierzându‐se din lipsă de îmbrăcăminte și că cel nevoiaș n‐avea învelitoare; 20dacă nu m‐au binecuvântat
coapsele lui și dacă n‐a fost încălzit cu lâna oilor mele; 21dacă mi‐am ridicat mâna împotriva orfanului
, pentru că vedeam ajutorul meu la poartă: 22atunci să‐mi cadă umărul din spată și să mi se rupă brațul din os. 23Căci nenorocirea de la Dumnezeu mi‐era o groază
și înaintea măreției lui nu puteam nimic. 24Dacă mi‐am făcut
aurul nădejdea mea, sau dacă am zis aurului celui mai curat: Tu ești încrederea mea! 25Dacă m‐am bucurat
pentru că averea îmi era mare, pentru că mâna mea câștigase mult; 26dacă m‐am uitat
11.16
17.3Ezec. 8.16
la soare când lumina și la lună umblând în strălucire; 27și inima mea s‐a înșelat în ascuns și gura mea a sărutat mâna mea; 28și aceasta ar fi o nelegiuire
de pedepsit de judecători, căci aș fi mințit Dumnezeului care este sus;… 29dacă m‐am bucurat de nenorocirea
celui ce mă ura și m‐am înălțat când l‐a găsit răul, 30(da, n‐am dat voie
cerului gurii mele să păcătuiască, cerând cu blestem sufletul lui;) 31dacă n‐au zis oamenii cortului meu: Cine poate găsi vreunul care nu s‐a săturat din carnea lui! 32Străinul
deloc n‐a mas pe uliță, ci am deschis călătorului ușile mele; 33dacă mi‐am acoperit ca
Adam fărădelegile mele, ascunzându‐mi în sân nelegiuirea mea; 34pentru că mă temeam de marea mulțime
și mă îngrozea disprețul familiilor, așa că am tăcut și n‐am ieșit afară din ușă. — 35O, de aș avea pe cineva să
mă audă! (Iată iscălitura mea! Să‐mi răspundă Cel
Atotputernic;) și să am cartea pe care a scris‐o potrivnicul meu. 36Negreșit, aș purta‐o pe umărul meu, mi‐aș lega‐o ca o cunună. 37I‐aș spune numărul pașilor mei; ca un domn m‐aș apropia de el. 38Dacă strigă împotriva mea ogorul meu și dacă plâng brazdele lui împreună; 39dacă i‐am mâncat
roada lui fără plată și dacă am
făcut pe stăpânii lui să‐și piardă sufletul; 40să‐mi răsară spini
în loc de grâu și neghină în loc de orz! Cuvintele lui Iov s‐au sfârșit.