Iov își zugrăvește nenorocirea de față
301Dar acum râd de mine cei ce sunt mai tineri decât mine, pe ai căror părinți nu‐i socoteam vrednici să fie puși alături cu câinii turmei mele. 2Și la ce mi‐ar fi folosit puterea mâinilor lor? oameni din care s‐a pierdut vlaga. 3Sfrijiți de lipsă și foame, ei rod în ogoarele uscate, de mult sleite și pustiite. 4Ei smulg loboda prin tufișuri și rădăcinile de ienupăr sunt pâinea lor! 5Sunt alungați din mijlocul oamenilor; strigă după ei ca după un hoț. 6Locuiesc în văi înspăimântătoare, în găurile pământului și ale stâncilor. 7Zbiară în tufișuri și se strâng sub mărăcini: 8Copii ai celor fără minte, da, copii ai oamenilor de niciun nume au fost biciuiți din țară. 9Și acum
eu am ajuns cântecul lor și de vorba lor. 10Mă urăsc, stau departe de mine și nu se sfiesc să mă scuipe
27.30
în față. 11Căci el mi‐a dezlegat chinga și m‐a mâhnit și ei au aruncat frâul înaintea mea. 12O ploditură se ridică la dreapta mea; îmi împing laoparte picioarele și își pregătesc
împotriva mea căile de pierzare; 13îmi strică și cărarea și‐mi pregătesc nenorocirea, oameni care n‐au niciun ajutor; 14ei vin ca printr‐o spărtură mare, se rostogolesc cu vuiet asupra mea. 15Spaimele se întorc peste mine, îmi spulberă cinstea ca vântul și fericirea mea a trecut ca norul. 16Și acum mi se varsă
sufletul peste mine: m‐au apucat zile de întristare. 17Noaptea îmi sunt străpunse oasele din mine și durerile ce mă rod n‐au astâmpăr; 18mi s‐a schimbat haina prin puterea lor cea mare; mă strâng ca gulerul cămășii mele. 19El m‐a aruncat în noroi și am ajuns ca pulberea și cenușa. 20Strig către tine și nu‐mi răspunzi; stau și te uiți la mine! 21Te‐ai făcut nemilos cu mine; mă prigonești cu tăria mânii tale. 22Mă ridici pe vânt, mă faci să călăresc pe el, și mă topești în furtună. 23Căci știu că mă duci la moarte și la casa hotărâtă
tuturor celor vii. 24Totuși, nu‐și întinde oare cineva mâna în căderea sa? Sau nu strigă după ajutor în nenorocirea sa? 25Oare n‐am plâns
pentru cel ce era în necaz? Nu era întristat sufletul meu pentru cel nevoiaș? 26Așteptam bine și a venit răul; așteptam lumina și a venit
întunericul. 27Îmi fierb măruntaiele și nu se odihnesc; zile de întristare au venit peste mine. 28Umblu înnegrit
42.9
43.2
, dar nu de soare; mă scol în adunare și strig după ajutor. 29Sunt frate
cu șacalii și tovarăș cu struții. 30Mi s‐a înnegrit pielea
5.10
și a căzut de pe mine și mi s‐au ars oasele
de arșiță. 31De aceea harfa mea s‐a prefăcut în jale și cavalul meu în glasul celor ce plâng.
Încheierea cuvântării lui Iov
311Am făcut legământ cu ochii
mei! Deci cum m‐aș fi uitat la o fecioară? 2Căci care este partea de la
Dumnezeu de sus și moștenirea de la Cel Atotputernic din înălțime? 3Oare nu este nenorocire pentru cel nedrept și prăpăd pentru lucrătorii nelegiuirii? 4
15.3Ier. 32.19
Oare nu vede el căile mele și nu‐mi numără el toți pașii? 5Dacă am umblat cu neadevăr și mi s‐a grăbit piciorul să înșele, 6să fiu cumpănit în cumpăna dreaptă și Dumnezeu va cunoaște nevinovăția mea! 7Dacă mi s‐a abătut pasul din cale și mi‐a umblat inima
după ochii mei și dacă s‐a lipit vreo pată de mâinile mele: 8atunci eu
să semăn și altul să mănânce; și venitul ogorului meu să fie dezrădăcinat. 9Dacă mi‐a fost amăgită inima spre vreo femeie și am pândit la ușa aproapelui meu: 10atunci nevasta mea să macine pentru un altul
și alții să se plece peste ea! 11Căci ar fi o faptă de rușine; da, o fărădelege
vrednică să fie pedepsită de judecători: 12Căci este un foc care mistuie până la pierzare și ar dezrădăcina tot venitul meu. 13Dacă aș fi nesocotit pricina slujitorului meu sau a slujnicii mele când se certau cu mine: 14ce voi face când se va scula
Dumnezeu? Și când cercetează el ce voi răspunde? 15Cel ce m‐a făcut pe mine în pântece nu l‐a făcut
oare și pe el? Și nu ne‐a pregătit unul și același în pântece? 16Dacă am oprit pe săraci de la dorința lor sau am lăsat să lâncezească ochii văduvei; 17dacă mi‐am mâncat singur bucata și n‐a mâncat și orfanul din ea; 18da, din tinerețea mea el a crescut la mine ca la un tată; și din pântecele mamei mele am călăuzit pe văduvă;… 19dacă am văzut pe cineva pierzându‐se din lipsă de îmbrăcăminte și că cel nevoiaș n‐avea învelitoare; 20dacă nu m‐au binecuvântat
coapsele lui și dacă n‐a fost încălzit cu lâna oilor mele; 21dacă mi‐am ridicat mâna împotriva orfanului
, pentru că vedeam ajutorul meu la poartă: 22atunci să‐mi cadă umărul din spată și să mi se rupă brațul din os. 23Căci nenorocirea de la Dumnezeu mi‐era o groază
și înaintea măreției lui nu puteam nimic. 24Dacă mi‐am făcut
aurul nădejdea mea, sau dacă am zis aurului celui mai curat: Tu ești încrederea mea! 25Dacă m‐am bucurat
pentru că averea îmi era mare, pentru că mâna mea câștigase mult; 26dacă m‐am uitat
11.16
17.3Ezec. 8.16
la soare când lumina și la lună umblând în strălucire; 27și inima mea s‐a înșelat în ascuns și gura mea a sărutat mâna mea; 28și aceasta ar fi o nelegiuire
de pedepsit de judecători, căci aș fi mințit Dumnezeului care este sus;… 29dacă m‐am bucurat de nenorocirea
celui ce mă ura și m‐am înălțat când l‐a găsit răul, 30(da, n‐am dat voie
cerului gurii mele să păcătuiască, cerând cu blestem sufletul lui;) 31dacă n‐au zis oamenii cortului meu: Cine poate găsi vreunul care nu s‐a săturat din carnea lui! 32Străinul
deloc n‐a mas pe uliță, ci am deschis călătorului ușile mele; 33dacă mi‐am acoperit ca
Adam fărădelegile mele, ascunzându‐mi în sân nelegiuirea mea; 34pentru că mă temeam de marea mulțime
și mă îngrozea disprețul familiilor, așa că am tăcut și n‐am ieșit afară din ușă. — 35O, de aș avea pe cineva să
mă audă! (Iată iscălitura mea! Să‐mi răspundă Cel
Atotputernic;) și să am cartea pe care a scris‐o potrivnicul meu. 36Negreșit, aș purta‐o pe umărul meu, mi‐aș lega‐o ca o cunună. 37I‐aș spune numărul pașilor mei; ca un domn m‐aș apropia de el. 38Dacă strigă împotriva mea ogorul meu și dacă plâng brazdele lui împreună; 39dacă i‐am mâncat
roada lui fără plată și dacă am
făcut pe stăpânii lui să‐și piardă sufletul; 40să‐mi răsară spini
în loc de grâu și neghină în loc de orz! Cuvintele lui Iov s‐au sfârșit.
Cuvântarea lui Elihu
321Și acești trei bărbați au încetat să răspundă lui Iov, căci el era
drept în ochii săi. 2Atunci s‐a aprins mânia lui Elihu fiul lui Baracheel, Buzitul
, din familia lui Ram: mânia lui s‐a aprins împotriva lui Iov fiindcă se îndreptățea pe sine mai degrabă decât pe Dumnezeu. 3Mânia lui s‐a aprins și împotriva celor trei prieteni ai săi pentru că nu găseau ce să răspundă și totuși osândeau pe Iov. 4Și Elihu a așteptat pe Iov cu cuvintele, căci ei erau mai bătrâni în zile decât el. 5Și Elihu a văzut că nu era răspuns în gura celor trei bărbați și mânia lui s‐a aprins. 6Și Elihu fiul lui Baracheel, Buzitul, a răspuns și a zis: Eu sunt tânăr de zile și
voi foarte bătrâni. De aceea m‐am temut și m‐am ferit să vă spun părerea mea. 7Am zis: Să vorbească zilele și mulțimea anilor să ne învețe înțelepciunea. 8Dar este un duh în om și suflarea
4.29Prov. 2.6Ecl. 2.26Dan. 1.17
2.21Mat. 11.25Iac. 1.5
Celui Atotputernic le dă pricepere. 9Nu cei mari
sunt înțelepți și nu cei bătrâni înțeleg judecata! 10Drept aceea am zis: Ascultați‐mă; îmi voi spune și eu părerea. 11Iată am așteptat cuvintele voastre; am plecat urechea la dovezile voastre în timp ce ați cercetat ce să spuneți. 12Da, am luat seama la voi și, iată, nimeni din voi n‐a fost care să fi încredințat pe Iov sau care să fi răspuns cuvintelor lui. 13Să
nu ziceți: Am găsit înțelepciune; Dumnezeu îl poate birui, nu omul; 14căci nu și‐a îndreptat cuvintele spre mine și eu nu‐i voi răspunde cu cuvintele voastre. 15Ei sunt uimiți, nu mai răspund; cuvântul s‐a depărtat de ei. 16Și voi aștepta oare pentru că ei nu mai vorbesc, pentru că stau liniștiți și nu mai răspund? 17Voi răspunde și eu din parte‐mi, îmi voi spune și eu părerea. 18Căci sunt plin de cuvinte, mă silește duhul înăuntrul meu. 19Iată, pântecele meu este ca vinul care n‐are răsuflătoare; gata să plesnească întocmai ca niște burdufuri noi. 20Voi vorbi și mă voi ușura; îmi voi deschide buzele și voi răspunde. 21Vă rog, nu voi căuta fața
16.19Prov. 24.23Mat. 22.16
niciunuia și nu voi linguși pe niciunul. 22Căci nu știu linguși: altfel într‐o clipeală m‐ar lua Făcătorul meu!