Încheierea cuvântării lui Iov
311Am făcut legământ cu ochii
mei! Deci cum m‐aș fi uitat la o fecioară? 2Căci care este partea de la
Dumnezeu de sus și moștenirea de la Cel Atotputernic din înălțime? 3Oare nu este nenorocire pentru cel nedrept și prăpăd pentru lucrătorii nelegiuirii? 4
15.3Ier. 32.19
Oare nu vede el căile mele și nu‐mi numără el toți pașii? 5Dacă am umblat cu neadevăr și mi s‐a grăbit piciorul să înșele, 6să fiu cumpănit în cumpăna dreaptă și Dumnezeu va cunoaște nevinovăția mea! 7Dacă mi s‐a abătut pasul din cale și mi‐a umblat inima
după ochii mei și dacă s‐a lipit vreo pată de mâinile mele: 8atunci eu
să semăn și altul să mănânce; și venitul ogorului meu să fie dezrădăcinat. 9Dacă mi‐a fost amăgită inima spre vreo femeie și am pândit la ușa aproapelui meu: 10atunci nevasta mea să macine pentru un altul
și alții să se plece peste ea! 11Căci ar fi o faptă de rușine; da, o fărădelege
vrednică să fie pedepsită de judecători: 12Căci este un foc care mistuie până la pierzare și ar dezrădăcina tot venitul meu. 13Dacă aș fi nesocotit pricina slujitorului meu sau a slujnicii mele când se certau cu mine: 14ce voi face când se va scula
Dumnezeu? Și când cercetează el ce voi răspunde? 15Cel ce m‐a făcut pe mine în pântece nu l‐a făcut
oare și pe el? Și nu ne‐a pregătit unul și același în pântece? 16Dacă am oprit pe săraci de la dorința lor sau am lăsat să lâncezească ochii văduvei; 17dacă mi‐am mâncat singur bucata și n‐a mâncat și orfanul din ea; 18da, din tinerețea mea el a crescut la mine ca la un tată; și din pântecele mamei mele am călăuzit pe văduvă;… 19dacă am văzut pe cineva pierzându‐se din lipsă de îmbrăcăminte și că cel nevoiaș n‐avea învelitoare; 20dacă nu m‐au binecuvântat
coapsele lui și dacă n‐a fost încălzit cu lâna oilor mele; 21dacă mi‐am ridicat mâna împotriva orfanului
, pentru că vedeam ajutorul meu la poartă: 22atunci să‐mi cadă umărul din spată și să mi se rupă brațul din os. 23Căci nenorocirea de la Dumnezeu mi‐era o groază
și înaintea măreției lui nu puteam nimic. 24Dacă mi‐am făcut
aurul nădejdea mea, sau dacă am zis aurului celui mai curat: Tu ești încrederea mea! 25Dacă m‐am bucurat
pentru că averea îmi era mare, pentru că mâna mea câștigase mult; 26dacă m‐am uitat
11.16
17.3Ezec. 8.16
la soare când lumina și la lună umblând în strălucire; 27și inima mea s‐a înșelat în ascuns și gura mea a sărutat mâna mea; 28și aceasta ar fi o nelegiuire
de pedepsit de judecători, căci aș fi mințit Dumnezeului care este sus;… 29dacă m‐am bucurat de nenorocirea
celui ce mă ura și m‐am înălțat când l‐a găsit răul, 30(da, n‐am dat voie
cerului gurii mele să păcătuiască, cerând cu blestem sufletul lui;) 31dacă n‐au zis oamenii cortului meu: Cine poate găsi vreunul care nu s‐a săturat din carnea lui! 32Străinul
deloc n‐a mas pe uliță, ci am deschis călătorului ușile mele; 33dacă mi‐am acoperit ca
Adam fărădelegile mele, ascunzându‐mi în sân nelegiuirea mea; 34pentru că mă temeam de marea mulțime
și mă îngrozea disprețul familiilor, așa că am tăcut și n‐am ieșit afară din ușă. — 35O, de aș avea pe cineva să
mă audă! (Iată iscălitura mea! Să‐mi răspundă Cel
Atotputernic;) și să am cartea pe care a scris‐o potrivnicul meu. 36Negreșit, aș purta‐o pe umărul meu, mi‐aș lega‐o ca o cunună. 37I‐aș spune numărul pașilor mei; ca un domn m‐aș apropia de el. 38Dacă strigă împotriva mea ogorul meu și dacă plâng brazdele lui împreună; 39dacă i‐am mâncat
roada lui fără plată și dacă am
făcut pe stăpânii lui să‐și piardă sufletul; 40să‐mi răsară spini
în loc de grâu și neghină în loc de orz! Cuvintele lui Iov s‐au sfârșit.
Cuvântarea lui Elihu
321Și acești trei bărbați au încetat să răspundă lui Iov, căci el era
drept în ochii săi. 2Atunci s‐a aprins mânia lui Elihu fiul lui Baracheel, Buzitul
, din familia lui Ram: mânia lui s‐a aprins împotriva lui Iov fiindcă se îndreptățea pe sine mai degrabă decât pe Dumnezeu. 3Mânia lui s‐a aprins și împotriva celor trei prieteni ai săi pentru că nu găseau ce să răspundă și totuși osândeau pe Iov. 4Și Elihu a așteptat pe Iov cu cuvintele, căci ei erau mai bătrâni în zile decât el. 5Și Elihu a văzut că nu era răspuns în gura celor trei bărbați și mânia lui s‐a aprins. 6Și Elihu fiul lui Baracheel, Buzitul, a răspuns și a zis: Eu sunt tânăr de zile și
voi foarte bătrâni. De aceea m‐am temut și m‐am ferit să vă spun părerea mea. 7Am zis: Să vorbească zilele și mulțimea anilor să ne învețe înțelepciunea. 8Dar este un duh în om și suflarea
4.29Prov. 2.6Ecl. 2.26Dan. 1.17
2.21Mat. 11.25Iac. 1.5
Celui Atotputernic le dă pricepere. 9Nu cei mari
sunt înțelepți și nu cei bătrâni înțeleg judecata! 10Drept aceea am zis: Ascultați‐mă; îmi voi spune și eu părerea. 11Iată am așteptat cuvintele voastre; am plecat urechea la dovezile voastre în timp ce ați cercetat ce să spuneți. 12Da, am luat seama la voi și, iată, nimeni din voi n‐a fost care să fi încredințat pe Iov sau care să fi răspuns cuvintelor lui. 13Să
nu ziceți: Am găsit înțelepciune; Dumnezeu îl poate birui, nu omul; 14căci nu și‐a îndreptat cuvintele spre mine și eu nu‐i voi răspunde cu cuvintele voastre. 15Ei sunt uimiți, nu mai răspund; cuvântul s‐a depărtat de ei. 16Și voi aștepta oare pentru că ei nu mai vorbesc, pentru că stau liniștiți și nu mai răspund? 17Voi răspunde și eu din parte‐mi, îmi voi spune și eu părerea. 18Căci sunt plin de cuvinte, mă silește duhul înăuntrul meu. 19Iată, pântecele meu este ca vinul care n‐are răsuflătoare; gata să plesnească întocmai ca niște burdufuri noi. 20Voi vorbi și mă voi ușura; îmi voi deschide buzele și voi răspunde. 21Vă rog, nu voi căuta fața
16.19Prov. 24.23Mat. 22.16
niciunuia și nu voi linguși pe niciunul. 22Căci nu știu linguși: altfel într‐o clipeală m‐ar lua Făcătorul meu!
Elihu mustră pe Iov că se îndreptățește singur
331Dar cu adevărat, Iov, rogu‐te, ascultă vorbele mele și pleacă urechea la toate cuvintele mele. 2Iată, acum mi‐am deschis gura; limba a vorbit în cerul gurii mele. 3Cuvintele mele vor arăta dreptatea inimii mele și buzele mele vor mărturisi deschis ce știu ele. 4Duhul
lui Dumnezeu m‐a făcut și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață. 5Răspunde‐mi dacă poți; rânduiește‐te înaintea mea, fii gata! 6Iată, eu sunt înaintea lui Dumnezeu ca și
tine: și eu sunt făcut din lut. 7Iată, frica de mine
nu te va înspăimânta, nici greutatea mea nu va apăsa peste tine. 8Da, ai vorbit în auzul meu și am auzit glasul cuvintelor tale, zicând: 9Sunt curat
, fără călcare de lege; sunt nevinovat și nu este nicio nelegiuire în mine. 10Iată, el găsește prilejuri împotriva mea și mă socoate
vrăjmaș al său. 11Îmi pune
picioarele în butuci, îmi pândește toate cărările. 12Iată, îți voi răspunde, în aceasta nu ești drept; căci Dumnezeu este mai mare decât omul. 13De ce te lupți
împotriva lui? Căci el nu dă seamă de niciuna din faptele sale. 14Căci Dumnezeu vorbește
o dată și de două ori, deși omul nu ia seamă. 15Într‐un
vis, într‐o vedenie de noapte, când cade somn adânc peste oameni, în ațipiri pe pat, 16atunci descoperă
urechile oamenilor și le pecetluiește învățătura, 17ca să întoarcă pe om de la gândul său și să ascundă mândria de la om; 18el îi oprește sufletul de la groapă și viața de la pieirea prin sabie. 19El este mustrat și cu durere pe patul său și cu luptă necurmată în oasele lui: 20și vieții sale îi e greață
de pâine; și sufletului său de mâncarea aleasă. 21Îi piere carnea de nu se vede; și oasele lui care nu se vedeau, se arată. 22Da, sufletul său se apropie de groapă și viața lui de pierzători. 23Dacă se află pentru el un înger, un tâlcuitor, unul din o mie ca să arate omului ce este drept pentru el; 24el se îndură de el și zice: Scapă‐l să nu se pogoare în groapă, am găsit un preț de răscumpărare. 25Carnea lui va fi mai fragedă decât a unui copil; el se întoarce la zilele tinereței sale. 26Se roagă lui Dumnezeu și Dumnezeu îi este binevoitor; și îi vede fața cu veselie și Dumnezeu întoarce omului dreptatea sa. 27Cântă înaintea oamenilor și zice: Am
păcătuit și am sucit ce era drept și nu mi‐a
răsplătit. 28El mi‐a răscumpărat sufletul
ca să nu meargă în groapă și viața mea va vedea lumina. 29Iată, toate acestea le face Dumnezeu de două, de trei ori, cu omul, 30ca să‐i abată
sufletul de la groapă, ca să fie luminat cu lumina celor vii. 31Ia aminte, Iov, ascultă‐mă! Taci și voi vorbi. 32Dacă ai ceva de spus, răspunde‐mi: vorbește, căci doresc să te îndreptățesc. 33Dacă nu, ascultă‐mă
, taci și te voi învăța înțelepciune.
