Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
32

Cuvântarea lui Elihu

321Și acești trei bărbați au încetat să răspundă lui Iov, căci el era

32.1
Cap. 33.9.
drept în ochii săi. 2Atunci s‐a aprins mânia lui Elihu fiul lui Baracheel, Buzitul
32.2
Gen. 22.21
, din familia lui Ram: mânia lui s‐a aprins împotriva lui Iov fiindcă se îndreptățea pe sine mai degrabă decât pe Dumnezeu. 3Mânia lui s‐a aprins și împotriva celor trei prieteni ai săi pentru că nu găseau ce să răspundă și totuși osândeau pe Iov. 4Și Elihu a așteptat pe Iov cu cuvintele, căci ei erau mai bătrâni în zile decât el. 5Și Elihu a văzut că nu era răspuns în gura celor trei bărbați și mânia lui s‐a aprins. 6Și Elihu fiul lui Baracheel, Buzitul, a răspuns și a zis: Eu sunt tânăr de zile și
32.6
Cap. 15.10.
voi foarte bătrâni. De aceea m‐am temut și m‐am ferit să vă spun părerea mea. 7Am zis: Să vorbească zilele și mulțimea anilor să ne învețe înțelepciunea. 8Dar este un duh în om și suflarea
32.8
1 Reg. 3.12
4.29Prov. 2.6Ecl. 2.26Dan. 1.17
2.21Mat. 11.25Iac. 1.5
Celui Atotputernic le dă pricepere. 9Nu cei mari
32.9
1 Cor. 1.26
sunt înțelepți și nu cei bătrâni înțeleg judecata! 10Drept aceea am zis: Ascultați‐mă; îmi voi spune și eu părerea. 11Iată am așteptat cuvintele voastre; am plecat urechea la dovezile voastre în timp ce ați cercetat ce să spuneți. 12Da, am luat seama la voi și, iată, nimeni din voi n‐a fost care să fi încredințat pe Iov sau care să fi răspuns cuvintelor lui. 13
32.13
Ier. 9.231 Cor. 1.29
nu ziceți: Am găsit înțelepciune; Dumnezeu îl poate birui, nu omul; 14căci nu și‐a îndreptat cuvintele spre mine și eu nu‐i voi răspunde cu cuvintele voastre. 15Ei sunt uimiți, nu mai răspund; cuvântul s‐a depărtat de ei. 16Și voi aștepta oare pentru că ei nu mai vorbesc, pentru că stau liniștiți și nu mai răspund? 17Voi răspunde și eu din parte‐mi, îmi voi spune și eu părerea. 18Căci sunt plin de cuvinte, mă silește duhul înăuntrul meu. 19Iată, pântecele meu este ca vinul care n‐are răsuflătoare; gata să plesnească întocmai ca niște burdufuri noi. 20Voi vorbi și mă voi ușura; îmi voi deschide buzele și voi răspunde. 21Vă rog, nu voi căuta fața
32.21
Lev. 19.15Deut. 1.17
16.19Prov. 24.23Mat. 22.16
niciunuia și nu voi linguși pe niciunul. 22Căci nu știu linguși: altfel într‐o clipeală m‐ar lua Făcătorul meu!

33

Elihu mustră pe Iov că se îndreptățește singur

331Dar cu adevărat, Iov, rogu‐te, ascultă vorbele mele și pleacă urechea la toate cuvintele mele. 2Iată, acum mi‐am deschis gura; limba a vorbit în cerul gurii mele. 3Cuvintele mele vor arăta dreptatea inimii mele și buzele mele vor mărturisi deschis ce știu ele. 4Duhul

33.4
Gen. 2.7
lui Dumnezeu m‐a făcut și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață. 5Răspunde‐mi dacă poți; rânduiește‐te înaintea mea, fii gata! 6Iată, eu sunt înaintea lui Dumnezeu ca și
33.6
Cap. 9.34, 35;
tine: și eu sunt făcut din lut. 7Iată, frica de mine
33.7
Cap. 9.34;
nu te va înspăimânta, nici greutatea mea nu va apăsa peste tine. 8Da, ai vorbit în auzul meu și am auzit glasul cuvintelor tale, zicând: 9Sunt curat
33.9
Cap. 9.17;
, fără călcare de lege; sunt nevinovat și nu este nicio nelegiuire în mine. 10Iată, el găsește prilejuri împotriva mea și mă socoate
33.10
Cap. 13.24;
vrăjmaș al său. 11Îmi pune
33.11
Cap. 13.27;
picioarele în butuci, îmi pândește toate cărările. 12Iată, îți voi răspunde, în aceasta nu ești drept; căci Dumnezeu este mai mare decât omul. 13De ce te lupți
33.13
Is. 45.9
împotriva lui? Căci el nu dă seamă de niciuna din faptele sale. 14Căci Dumnezeu vorbește
33.14
Cap. 40.5.
o dată și de două ori, deși omul nu ia seamă. 15Într‐un
33.15
Num. 12.6
vis, într‐o vedenie de noapte, când cade somn adânc peste oameni, în ațipiri pe pat, 16atunci descoperă
33.16
Cap. 36.10, 15.
urechile oamenilor și le pecetluiește învățătura, 17ca să întoarcă pe om de la gândul său și să ascundă mândria de la om; 18el îi oprește sufletul de la groapă și viața de la pieirea prin sabie. 19El este mustrat și cu durere pe patul său și cu luptă necurmată în oasele lui: 20și vieții sale îi e greață
33.20
Ps. 107.18
de pâine; și sufletului său de mâncarea aleasă. 21Îi piere carnea de nu se vede; și oasele lui care nu se vedeau, se arată. 22Da, sufletul său se apropie de groapă și viața lui de pierzători. 23Dacă se află pentru el un înger, un tâlcuitor, unul din o mie ca să arate omului ce este drept pentru el; 24el se îndură de el și zice: Scapă‐l să nu se pogoare în groapă, am găsit un preț de răscumpărare. 25Carnea lui va fi mai fragedă decât a unui copil; el se întoarce la zilele tinereței sale. 26Se roagă lui Dumnezeu și Dumnezeu îi este binevoitor; și îi vede fața cu veselie și Dumnezeu întoarce omului dreptatea sa. 27Cântă înaintea oamenilor și zice: Am
33.27
2 Sam. 12.13Prov. 28.13Lc. 15.211 In. 1.9
păcătuit și am sucit ce era drept și nu mi‐a
33.27
Rom. 6.21
răsplătit. 28El mi‐a răscumpărat sufletul
33.28
Is. 38.17
ca să nu meargă în groapă și viața mea va vedea lumina. 29Iată, toate acestea le face Dumnezeu de două, de trei ori, cu omul, 30ca să‐i abată
33.30
Vers. 28.
sufletul de la groapă, ca să fie luminat cu lumina celor vii. 31Ia aminte, Iov, ascultă‐mă! Taci și voi vorbi. 32Dacă ai ceva de spus, răspunde‐mi: vorbește, căci doresc să te îndreptățesc. 33Dacă nu, ascultă‐mă
33.33
Ps. 34.11
, taci și te voi învăța înțelepciune.

34

Cuvântarea a doua a lui Elihu

341Și Elihu a răspuns și a zis: 2Ascultați, înțelepților, cuvintele mele; și voi care aveți cunoștință plecați urechea! 3Căci urechea

34.3
Cap. 6.30;
încearcă cuvintele cum gustă cerul gurii bucatele. 4Să alegem pentru noi ce este drept și să cunoaștem între noi ce este bun! 5Căci Iov a zis: Sunt drept
34.5
Cap. 33.9.
și Dumnezeu
34.5
Cap. 27.2.
mi‐a luat dreptul: 6cu tot
34.6
Cap. 9.17.
dreptul meu, sunt socotit mincinos! Rana mea este fără leac, deși sunt fără călcare de lege. 7Care om ca Iov
34.7
Cap. 15.16.
bea batjocura ca apa? 8Care se însoțește cu lucrătorii nelegiuirii și umblă cu oamenii cei răi! 9Căci
34.9
Cap. 9.22, 23, 30;
a zis: Nimic nu folosește omului că se desfătează în Dumnezeu. 10Deci, ascultați‐mă, voi bărbați ai priceperii: departe
34.10
Gen. 18.25Deut. 32.42 Cron. 19.736.23Ps. 92.15Rom. 9.14
de Dumnezeu să facă răutate și de Cel Atotputernic să săvârșească nelegiuirea. 11Căci
34.11
Ps. 62.12Prov. 24.12Ier. 32.19Ezec. 33.20Mat. 16.27Rom. 2.62 Cor. 5.101 Pet. 1.17Ap. 22.12
fapta omului i‐o va da și va face pe fiecare om să afle după căile sale. 12Da, cu adevărat, Dumnezeu nu va face rău și
34.12
Cap. 8.3.
Cel Atotputernic nu va suci judecata. 13Cine i‐a dat stăpânire asupra pământului? Și cine a pus toată lumea sub el? 14Dacă își pune inima pe om și va strânge la sine
34.14
Ps. 104.29
duhul și suflarea lui, 15toată carnea
34.15
Gen. 3.19Ecl. 12.7
va pieri și omul se va întoarce în pulbere. 16Dacă ai pricepere acum, ascultă aceasta: Pleacă urechea la glasul cuvintelor mele! 17Va domni
34.17
Gen. 18.252 Sam. 23.3
oare cel ce urăște dreptatea? Și vei osândi oare pe Cel Atotdrept? 18Se cuvine să
34.18
Ex. 22.28
zici unui împărat: Belial? Sau domnilor: Răilor! 19Cu cât mai puțin celui ce nu
34.19
Deut. 10.172 Cron. 19.7Fapte. 10.34Rom. 2.11Gal. 2.6Ef. 6.9Col. 3.251 Pet. 1.17
caută la fața mai marilor și nu privește pe bogat mai mult decât pe sărac! Căci toți sunt lucrarea
34.19
Cap. 31.15.
mâinilor sale. 20Într‐o clipă ei mor; la miezul nopții
34.20
Ex. 12.29,30
poporul se zguduie și trece și cei puternici sunt luați fără mână de om. 21Căci ochii lui sunt asupra căilor omului și vede
34.21
2 Cron. 16.9Ps. 34.15Prov. 5.21
15.3Ier. 16.17
32.19
toți pașii lui. 22Nu
34.22
Ps. 139.12Amos 9.2,3Evr. 4.13
este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se ascundă lucrătorii nelegiuirii. 23Căci el nu se gândește mult la om, ca să‐l aducă la judecată înaintea lui Dumnezeu. 24El
34.24
Dan. 2.21
fărâmă în bucăți pe cei puternici, fără cercetare și așază pe alții în locul lor. 25De aceea ia cunoștință de faptele lor și‐i răstoarnă noaptea și sunt sfărâmați. 26Îi lovește ca pe oamenii răi în fața privitorilor. 27Fiindcă s‐au abătut
34.27
1 Sam. 15.11
de pe urma lui și n‐au băgat
34.27
Ps. 28.5Is. 5.12
în seamă toate căile sale: 28ca să facă
34.28
Ex. 22.23
să vină înaintea lui strigarea săracului și el a auzit
34.28
Cap. 35.9.
strigarea celor necăjiți. 29Când dă el liniște, cine va osândi? Și când își ascunde el fața, cine‐l poate vedea? Fie că o face unui popor, fie unui singur om, deopotrivă: 30Ca să nu domnească omul nelegiuit și să înlăture
34.30
1 Reg. 12.28,302 Reg. 21.9
cursele de la popor. 31Căci a zis oare cineva lui Dumnezeu: Am suferit, nu
34.31
Dan. 9.7‐14
voi mai face rău. 32Ce nu văd, învață‐mă; dacă am făcut nelegiuire, nu voi mai face? 33Fi‐va răsplata lui după gândurile tale, ca s‐o lepezi? Căci tu trebuie să alegi și nu eu: spune deci ce știi! 34Bărbații cu pricepere îmi vor zice, da, orice om înțelept care mă aude: 35Iov
34.35
Cap. 35.16.
vorbește fără cunoștință și cuvintele lui sunt fără înțelepciune. 36O, de ar fi Iov încercat până la capăt, căci a răspuns ca oamenii nelegiuiți. 37Căci adaugă răzvrătire la păcatul lui; bate din palme între noi și își înmulțește cuvintele împotriva lui Dumnezeu.