Cuvântarea a doua a lui Elihu
341Și Elihu a răspuns și a zis: 2Ascultați, înțelepților, cuvintele mele; și voi care aveți cunoștință plecați urechea! 3Căci urechea
încearcă cuvintele cum gustă cerul gurii bucatele. 4Să alegem pentru noi ce este drept și să cunoaștem între noi ce este bun! 5Căci Iov a zis: Sunt drept
și Dumnezeu
mi‐a luat dreptul: 6cu tot
dreptul meu, sunt socotit mincinos! Rana mea este fără leac, deși sunt fără călcare de lege. 7Care om ca Iov
bea batjocura ca apa? 8Care se însoțește cu lucrătorii nelegiuirii și umblă cu oamenii cei răi! 9Căci
a zis: Nimic nu folosește omului că se desfătează în Dumnezeu. 10Deci, ascultați‐mă, voi bărbați ai priceperii: departe
de Dumnezeu să facă răutate și de Cel Atotputernic să săvârșească nelegiuirea. 11Căci
fapta omului i‐o va da și va face pe fiecare om să afle după căile sale. 12Da, cu adevărat, Dumnezeu nu va face rău și
Cel Atotputernic nu va suci judecata. 13Cine i‐a dat stăpânire asupra pământului? Și cine a pus toată lumea sub el? 14Dacă își pune inima pe om și va strânge la sine
duhul și suflarea lui, 15toată carnea
va pieri și omul se va întoarce în pulbere. 16Dacă ai pricepere acum, ascultă aceasta: Pleacă urechea la glasul cuvintelor mele! 17Va domni
oare cel ce urăște dreptatea? Și vei osândi oare pe Cel Atotdrept? 18Se cuvine să
zici unui împărat: Belial? Sau domnilor: Răilor! 19Cu cât mai puțin celui ce nu
caută la fața mai marilor și nu privește pe bogat mai mult decât pe sărac! Căci toți sunt lucrarea
mâinilor sale. 20Într‐o clipă ei mor; la miezul nopții
poporul se zguduie și trece și cei puternici sunt luați fără mână de om. 21Căci ochii lui sunt asupra căilor omului și vede
15.3Ier. 16.17
32.19
toți pașii lui. 22Nu
este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se ascundă lucrătorii nelegiuirii. 23Căci el nu se gândește mult la om, ca să‐l aducă la judecată înaintea lui Dumnezeu. 24El
fărâmă în bucăți pe cei puternici, fără cercetare și așază pe alții în locul lor. 25De aceea ia cunoștință de faptele lor și‐i răstoarnă noaptea și sunt sfărâmați. 26Îi lovește ca pe oamenii răi în fața privitorilor. 27Fiindcă s‐au abătut
de pe urma lui și n‐au băgat
în seamă toate căile sale: 28ca să facă
să vină înaintea lui strigarea săracului și el a auzit
strigarea celor necăjiți. 29Când dă el liniște, cine va osândi? Și când își ascunde el fața, cine‐l poate vedea? Fie că o face unui popor, fie unui singur om, deopotrivă: 30Ca să nu domnească omul nelegiuit și să înlăture
cursele de la popor. 31Căci a zis oare cineva lui Dumnezeu: Am suferit, nu
voi mai face rău. 32Ce nu văd, învață‐mă; dacă am făcut nelegiuire, nu voi mai face? 33Fi‐va răsplata lui după gândurile tale, ca s‐o lepezi? Căci tu trebuie să alegi și nu eu: spune deci ce știi! 34Bărbații cu pricepere îmi vor zice, da, orice om înțelept care mă aude: 35Iov
vorbește fără cunoștință și cuvintele lui sunt fără înțelepciune. 36O, de ar fi Iov încercat până la capăt, căci a răspuns ca oamenii nelegiuiți. 37Căci adaugă răzvrătire la păcatul lui; bate din palme între noi și își înmulțește cuvintele împotriva lui Dumnezeu.