Elihu mustră pe Iov că se îndreptățește singur
331Dar cu adevărat, Iov, rogu‐te, ascultă vorbele mele și pleacă urechea la toate cuvintele mele. 2Iată, acum mi‐am deschis gura; limba a vorbit în cerul gurii mele. 3Cuvintele mele vor arăta dreptatea inimii mele și buzele mele vor mărturisi deschis ce știu ele. 4Duhul
lui Dumnezeu m‐a făcut și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață. 5Răspunde‐mi dacă poți; rânduiește‐te înaintea mea, fii gata! 6Iată, eu sunt înaintea lui Dumnezeu ca și
tine: și eu sunt făcut din lut. 7Iată, frica de mine
nu te va înspăimânta, nici greutatea mea nu va apăsa peste tine. 8Da, ai vorbit în auzul meu și am auzit glasul cuvintelor tale, zicând: 9Sunt curat
, fără călcare de lege; sunt nevinovat și nu este nicio nelegiuire în mine. 10Iată, el găsește prilejuri împotriva mea și mă socoate
vrăjmaș al său. 11Îmi pune
picioarele în butuci, îmi pândește toate cărările. 12Iată, îți voi răspunde, în aceasta nu ești drept; căci Dumnezeu este mai mare decât omul. 13De ce te lupți
împotriva lui? Căci el nu dă seamă de niciuna din faptele sale. 14Căci Dumnezeu vorbește
o dată și de două ori, deși omul nu ia seamă. 15Într‐un
vis, într‐o vedenie de noapte, când cade somn adânc peste oameni, în ațipiri pe pat, 16atunci descoperă
urechile oamenilor și le pecetluiește învățătura, 17ca să întoarcă pe om de la gândul său și să ascundă mândria de la om; 18el îi oprește sufletul de la groapă și viața de la pieirea prin sabie. 19El este mustrat și cu durere pe patul său și cu luptă necurmată în oasele lui: 20și vieții sale îi e greață
de pâine; și sufletului său de mâncarea aleasă. 21Îi piere carnea de nu se vede; și oasele lui care nu se vedeau, se arată. 22Da, sufletul său se apropie de groapă și viața lui de pierzători. 23Dacă se află pentru el un înger, un tâlcuitor, unul din o mie ca să arate omului ce este drept pentru el; 24el se îndură de el și zice: Scapă‐l să nu se pogoare în groapă, am găsit un preț de răscumpărare. 25Carnea lui va fi mai fragedă decât a unui copil; el se întoarce la zilele tinereței sale. 26Se roagă lui Dumnezeu și Dumnezeu îi este binevoitor; și îi vede fața cu veselie și Dumnezeu întoarce omului dreptatea sa. 27Cântă înaintea oamenilor și zice: Am
păcătuit și am sucit ce era drept și nu mi‐a
răsplătit. 28El mi‐a răscumpărat sufletul
ca să nu meargă în groapă și viața mea va vedea lumina. 29Iată, toate acestea le face Dumnezeu de două, de trei ori, cu omul, 30ca să‐i abată
sufletul de la groapă, ca să fie luminat cu lumina celor vii. 31Ia aminte, Iov, ascultă‐mă! Taci și voi vorbi. 32Dacă ai ceva de spus, răspunde‐mi: vorbește, căci doresc să te îndreptățesc. 33Dacă nu, ascultă‐mă
, taci și te voi învăța înțelepciune.
Cuvântarea a doua a lui Elihu
341Și Elihu a răspuns și a zis: 2Ascultați, înțelepților, cuvintele mele; și voi care aveți cunoștință plecați urechea! 3Căci urechea
încearcă cuvintele cum gustă cerul gurii bucatele. 4Să alegem pentru noi ce este drept și să cunoaștem între noi ce este bun! 5Căci Iov a zis: Sunt drept
și Dumnezeu
mi‐a luat dreptul: 6cu tot
dreptul meu, sunt socotit mincinos! Rana mea este fără leac, deși sunt fără călcare de lege. 7Care om ca Iov
bea batjocura ca apa? 8Care se însoțește cu lucrătorii nelegiuirii și umblă cu oamenii cei răi! 9Căci
a zis: Nimic nu folosește omului că se desfătează în Dumnezeu. 10Deci, ascultați‐mă, voi bărbați ai priceperii: departe
de Dumnezeu să facă răutate și de Cel Atotputernic să săvârșească nelegiuirea. 11Căci
fapta omului i‐o va da și va face pe fiecare om să afle după căile sale. 12Da, cu adevărat, Dumnezeu nu va face rău și
Cel Atotputernic nu va suci judecata. 13Cine i‐a dat stăpânire asupra pământului? Și cine a pus toată lumea sub el? 14Dacă își pune inima pe om și va strânge la sine
duhul și suflarea lui, 15toată carnea
va pieri și omul se va întoarce în pulbere. 16Dacă ai pricepere acum, ascultă aceasta: Pleacă urechea la glasul cuvintelor mele! 17Va domni
oare cel ce urăște dreptatea? Și vei osândi oare pe Cel Atotdrept? 18Se cuvine să
zici unui împărat: Belial? Sau domnilor: Răilor! 19Cu cât mai puțin celui ce nu
caută la fața mai marilor și nu privește pe bogat mai mult decât pe sărac! Căci toți sunt lucrarea
mâinilor sale. 20Într‐o clipă ei mor; la miezul nopții
poporul se zguduie și trece și cei puternici sunt luați fără mână de om. 21Căci ochii lui sunt asupra căilor omului și vede
15.3Ier. 16.17
32.19
toți pașii lui. 22Nu
este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se ascundă lucrătorii nelegiuirii. 23Căci el nu se gândește mult la om, ca să‐l aducă la judecată înaintea lui Dumnezeu. 24El
fărâmă în bucăți pe cei puternici, fără cercetare și așază pe alții în locul lor. 25De aceea ia cunoștință de faptele lor și‐i răstoarnă noaptea și sunt sfărâmați. 26Îi lovește ca pe oamenii răi în fața privitorilor. 27Fiindcă s‐au abătut
de pe urma lui și n‐au băgat
în seamă toate căile sale: 28ca să facă
să vină înaintea lui strigarea săracului și el a auzit
strigarea celor necăjiți. 29Când dă el liniște, cine va osândi? Și când își ascunde el fața, cine‐l poate vedea? Fie că o face unui popor, fie unui singur om, deopotrivă: 30Ca să nu domnească omul nelegiuit și să înlăture
cursele de la popor. 31Căci a zis oare cineva lui Dumnezeu: Am suferit, nu
voi mai face rău. 32Ce nu văd, învață‐mă; dacă am făcut nelegiuire, nu voi mai face? 33Fi‐va răsplata lui după gândurile tale, ca s‐o lepezi? Căci tu trebuie să alegi și nu eu: spune deci ce știi! 34Bărbații cu pricepere îmi vor zice, da, orice om înțelept care mă aude: 35Iov
vorbește fără cunoștință și cuvintele lui sunt fără înțelepciune. 36O, de ar fi Iov încercat până la capăt, căci a răspuns ca oamenii nelegiuiți. 37Căci adaugă răzvrătire la păcatul lui; bate din palme între noi și își înmulțește cuvintele împotriva lui Dumnezeu.
Cuvântarea a treia a lui Elihu
351Și Elihu a răspuns și a zis: 2Socotești tu că e dreptul tău acesta când zici: Sunt mai drept decât Dumnezeu, 3când
zici: Ce‐ți folosește ea? Ce voi câștiga mai mult decât dacă aș fi păcătuit? 4Îți voi răspunde, ție și tovarășilor
tăi cu tine. 5Uită‐te
spre ceruri și vezi! Și privește norii care sunt mai înalți decât tine! 6Dacă ai păcătuit, ce faci împotriva lui? Și dacă ți se vor înmulți călcările de lege, ce‐i
faci? 7Dacă ești drept
, ce‐i dai lui? Sau ce primește el din mâna ta? 8Răutatea ta poate vătăma pe un om ca tine și dreptatea ta poate folosi fiului omului. 9Ei strigă de mulțimea apăsărilor
, strigă după ajutor din pricina brațului celor puternici. 10Dar niciunul nu zice: Unde
este Dumnezeu, Făcătorul meu, care
77.6
149.5Fapte. 16.25
dă cântece noaptea, 11care ne învață mai mult decât pe vitele pământului și ne face mai înțelepți
decât pe păsările cerurilor? 12Ei strigă
acolo dar nimeni nu răspunde, din pricina mândriei oamenilor răi. 13Da, Dumnezeu
nu va asculta deșertăciunea și Cel Atotputernic nu va căuta la ea. 14Cu cât mai puțin când
zici că nu te uiți la el, pricina ta este înaintea lui și îl aștepți
! 15Dar acum, fiindcă n‐a cercetat
în mânia sa pe dată, nu cunoaște el multa lui semeție? 16Și Iov își deschide
gura cu deșertăciune și îngrămădește la cuvinte fără cunoștință.