Cuvântarea a doua a lui Elihu
341Și Elihu a răspuns și a zis: 2Ascultați, înțelepților, cuvintele mele; și voi care aveți cunoștință plecați urechea! 3Căci urechea
încearcă cuvintele cum gustă cerul gurii bucatele. 4Să alegem pentru noi ce este drept și să cunoaștem între noi ce este bun! 5Căci Iov a zis: Sunt drept
și Dumnezeu
mi‐a luat dreptul: 6cu tot
dreptul meu, sunt socotit mincinos! Rana mea este fără leac, deși sunt fără călcare de lege. 7Care om ca Iov
bea batjocura ca apa? 8Care se însoțește cu lucrătorii nelegiuirii și umblă cu oamenii cei răi! 9Căci
a zis: Nimic nu folosește omului că se desfătează în Dumnezeu. 10Deci, ascultați‐mă, voi bărbați ai priceperii: departe
de Dumnezeu să facă răutate și de Cel Atotputernic să săvârșească nelegiuirea. 11Căci
fapta omului i‐o va da și va face pe fiecare om să afle după căile sale. 12Da, cu adevărat, Dumnezeu nu va face rău și
Cel Atotputernic nu va suci judecata. 13Cine i‐a dat stăpânire asupra pământului? Și cine a pus toată lumea sub el? 14Dacă își pune inima pe om și va strânge la sine
duhul și suflarea lui, 15toată carnea
va pieri și omul se va întoarce în pulbere. 16Dacă ai pricepere acum, ascultă aceasta: Pleacă urechea la glasul cuvintelor mele! 17Va domni
oare cel ce urăște dreptatea? Și vei osândi oare pe Cel Atotdrept? 18Se cuvine să
zici unui împărat: Belial? Sau domnilor: Răilor! 19Cu cât mai puțin celui ce nu
caută la fața mai marilor și nu privește pe bogat mai mult decât pe sărac! Căci toți sunt lucrarea
mâinilor sale. 20Într‐o clipă ei mor; la miezul nopții
poporul se zguduie și trece și cei puternici sunt luați fără mână de om. 21Căci ochii lui sunt asupra căilor omului și vede
15.3Ier. 16.17
32.19
toți pașii lui. 22Nu
este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se ascundă lucrătorii nelegiuirii. 23Căci el nu se gândește mult la om, ca să‐l aducă la judecată înaintea lui Dumnezeu. 24El
fărâmă în bucăți pe cei puternici, fără cercetare și așază pe alții în locul lor. 25De aceea ia cunoștință de faptele lor și‐i răstoarnă noaptea și sunt sfărâmați. 26Îi lovește ca pe oamenii răi în fața privitorilor. 27Fiindcă s‐au abătut
de pe urma lui și n‐au băgat
în seamă toate căile sale: 28ca să facă
să vină înaintea lui strigarea săracului și el a auzit
strigarea celor necăjiți. 29Când dă el liniște, cine va osândi? Și când își ascunde el fața, cine‐l poate vedea? Fie că o face unui popor, fie unui singur om, deopotrivă: 30Ca să nu domnească omul nelegiuit și să înlăture
cursele de la popor. 31Căci a zis oare cineva lui Dumnezeu: Am suferit, nu
voi mai face rău. 32Ce nu văd, învață‐mă; dacă am făcut nelegiuire, nu voi mai face? 33Fi‐va răsplata lui după gândurile tale, ca s‐o lepezi? Căci tu trebuie să alegi și nu eu: spune deci ce știi! 34Bărbații cu pricepere îmi vor zice, da, orice om înțelept care mă aude: 35Iov
vorbește fără cunoștință și cuvintele lui sunt fără înțelepciune. 36O, de ar fi Iov încercat până la capăt, căci a răspuns ca oamenii nelegiuiți. 37Căci adaugă răzvrătire la păcatul lui; bate din palme între noi și își înmulțește cuvintele împotriva lui Dumnezeu.
Cuvântarea a treia a lui Elihu
351Și Elihu a răspuns și a zis: 2Socotești tu că e dreptul tău acesta când zici: Sunt mai drept decât Dumnezeu, 3când
zici: Ce‐ți folosește ea? Ce voi câștiga mai mult decât dacă aș fi păcătuit? 4Îți voi răspunde, ție și tovarășilor
tăi cu tine. 5Uită‐te
spre ceruri și vezi! Și privește norii care sunt mai înalți decât tine! 6Dacă ai păcătuit, ce faci împotriva lui? Și dacă ți se vor înmulți călcările de lege, ce‐i
faci? 7Dacă ești drept
, ce‐i dai lui? Sau ce primește el din mâna ta? 8Răutatea ta poate vătăma pe un om ca tine și dreptatea ta poate folosi fiului omului. 9Ei strigă de mulțimea apăsărilor
, strigă după ajutor din pricina brațului celor puternici. 10Dar niciunul nu zice: Unde
este Dumnezeu, Făcătorul meu, care
77.6
149.5Fapte. 16.25
dă cântece noaptea, 11care ne învață mai mult decât pe vitele pământului și ne face mai înțelepți
decât pe păsările cerurilor? 12Ei strigă
acolo dar nimeni nu răspunde, din pricina mândriei oamenilor răi. 13Da, Dumnezeu
nu va asculta deșertăciunea și Cel Atotputernic nu va căuta la ea. 14Cu cât mai puțin când
zici că nu te uiți la el, pricina ta este înaintea lui și îl aștepți
! 15Dar acum, fiindcă n‐a cercetat
în mânia sa pe dată, nu cunoaște el multa lui semeție? 16Și Iov își deschide
gura cu deșertăciune și îngrămădește la cuvinte fără cunoștință.
Sfârșitul cuvântării lui Elihu
361Și Elihu a urmat și a zis: 2Așteaptă puțin și îți voi arăta, căci mai am încă cuvinte pentru Dumnezeu. 3Îmi voi lua cunoștința de departe și voi da dreptate Făcătorului meu. 4Căci în adevăr cuvintele mele nu sunt neadevărate; unul care este desăvârșit în cunoștință este cu tine. 5Iată, Dumnezeu este puternic
și nu disprețuiește pe nimeni; este mare în tăria inimii. 6El nu păstrează viața celui rău, dar celor necăjiți le dă dreptul lor. 7El nu‐și
34.15
trage ochii de la cel drept și acesta este cu
împărații pe scaunul de domnie și îi spune să șadă în veac și sunt înălțați. 8Și când sunt ferecați cu lanțuri
și prinși în funiile întristării, 9le arată lucrarea lor și greșelile lor cu care s‐au semețit. 10Le deschide
și urechea spre învățătură și le zice să se întoarcă de la nelegiuire. 11Dacă ascultă și‐i slujesc, își vor trece
zilele în fericire și anii în plăcere. 12Dar dacă n‐ascultă, vor pieri de sabie și vor muri fără cunoștință. 13Da, cei ce sunt nelegiuiți în inimă îngrămădesc mânie
: nu strigă după ajutor când îi ferecă el. 14Sufletul lor moare în
tinerețe și viața lor piere între cei necurați. 15El scapă pe cel necăjit în necazul său, și‐i deschide urechea în apăsare. 16Da, te‐ar fi scos și pe tine din gura apăsării la
31.8
118.5
loc larg unde nu este strâmtoare și ce este pe masa
ta ar fi plin de grăsime
. 17Dar tu ești plin de judecata celui rău; judecata și dreptatea te apucă. 18Fiindcă este mânie, păzește‐te să nu te ridici prin pedeapsă și un mare preț de
răscumpărare nu te va face să scapi de ea. 19Îți vor ajunge oare bogățiile
tale ca să nu fii în necaz, sau toate încordările puterii? 20Nu dori noaptea, când popoarele se suie la locul lor. 21Păzește‐te, nu privi
nelegiuirea: căci aceasta ai ales mai bine decât
necazul. 22Iată, Dumnezeu lucrează cu măreție în puterea sa; cine este învățat
ca el? 23Cine i‐a poruncit
calea sa? Și cine
zice: Tu ai făcut nedreptate? 24Adu‐ți aminte să înalți
lucrarea lui pe care au cântat‐o oamenii. 25Toți oamenii o privesc; omul o vede de departe. 26Iată, Dumnezeu este mare și nu‐l cunoaștem
. Numărul anilor
102.24,27Evr. 1.12
săi este de nepătruns. 27Căci el trage
în sus picăturile de apă, ele strecoară ploaia care ține de aburul său: 28pe care cerurile
o toarnă, o picură asupra oamenilor din belșug. 29Da, poate pricepe cineva desfășurarea norilor, bubuitul cortului său? 30Iată, el întinde
în juru‐i lumina sa și acoperă fundul mării. 31Căci prin aceasta
judecă pe popoare, dă
de mâncare din belșug. 32El își acoperă mâinile cu fulgerul și‐i poruncește să lovească semnul. 33Vuietul
său îl vestește. Chiar și vitele îi prevestesc apropierea.
