Cuvântarea a treia a lui Elihu
351Și Elihu a răspuns și a zis: 2Socotești tu că e dreptul tău acesta când zici: Sunt mai drept decât Dumnezeu, 3când
zici: Ce‐ți folosește ea? Ce voi câștiga mai mult decât dacă aș fi păcătuit? 4Îți voi răspunde, ție și tovarășilor
tăi cu tine. 5Uită‐te
spre ceruri și vezi! Și privește norii care sunt mai înalți decât tine! 6Dacă ai păcătuit, ce faci împotriva lui? Și dacă ți se vor înmulți călcările de lege, ce‐i
faci? 7Dacă ești drept
, ce‐i dai lui? Sau ce primește el din mâna ta? 8Răutatea ta poate vătăma pe un om ca tine și dreptatea ta poate folosi fiului omului. 9Ei strigă de mulțimea apăsărilor
, strigă după ajutor din pricina brațului celor puternici. 10Dar niciunul nu zice: Unde
este Dumnezeu, Făcătorul meu, care
77.6
149.5Fapte. 16.25
dă cântece noaptea, 11care ne învață mai mult decât pe vitele pământului și ne face mai înțelepți
decât pe păsările cerurilor? 12Ei strigă
acolo dar nimeni nu răspunde, din pricina mândriei oamenilor răi. 13Da, Dumnezeu
nu va asculta deșertăciunea și Cel Atotputernic nu va căuta la ea. 14Cu cât mai puțin când
zici că nu te uiți la el, pricina ta este înaintea lui și îl aștepți
! 15Dar acum, fiindcă n‐a cercetat
în mânia sa pe dată, nu cunoaște el multa lui semeție? 16Și Iov își deschide
gura cu deșertăciune și îngrămădește la cuvinte fără cunoștință.
Sfârșitul cuvântării lui Elihu
361Și Elihu a urmat și a zis: 2Așteaptă puțin și îți voi arăta, căci mai am încă cuvinte pentru Dumnezeu. 3Îmi voi lua cunoștința de departe și voi da dreptate Făcătorului meu. 4Căci în adevăr cuvintele mele nu sunt neadevărate; unul care este desăvârșit în cunoștință este cu tine. 5Iată, Dumnezeu este puternic
și nu disprețuiește pe nimeni; este mare în tăria inimii. 6El nu păstrează viața celui rău, dar celor necăjiți le dă dreptul lor. 7El nu‐și
34.15
trage ochii de la cel drept și acesta este cu
împărații pe scaunul de domnie și îi spune să șadă în veac și sunt înălțați. 8Și când sunt ferecați cu lanțuri
și prinși în funiile întristării, 9le arată lucrarea lor și greșelile lor cu care s‐au semețit. 10Le deschide
și urechea spre învățătură și le zice să se întoarcă de la nelegiuire. 11Dacă ascultă și‐i slujesc, își vor trece
zilele în fericire și anii în plăcere. 12Dar dacă n‐ascultă, vor pieri de sabie și vor muri fără cunoștință. 13Da, cei ce sunt nelegiuiți în inimă îngrămădesc mânie
: nu strigă după ajutor când îi ferecă el. 14Sufletul lor moare în
tinerețe și viața lor piere între cei necurați. 15El scapă pe cel necăjit în necazul său, și‐i deschide urechea în apăsare. 16Da, te‐ar fi scos și pe tine din gura apăsării la
31.8
118.5
loc larg unde nu este strâmtoare și ce este pe masa
ta ar fi plin de grăsime
. 17Dar tu ești plin de judecata celui rău; judecata și dreptatea te apucă. 18Fiindcă este mânie, păzește‐te să nu te ridici prin pedeapsă și un mare preț de
răscumpărare nu te va face să scapi de ea. 19Îți vor ajunge oare bogățiile
tale ca să nu fii în necaz, sau toate încordările puterii? 20Nu dori noaptea, când popoarele se suie la locul lor. 21Păzește‐te, nu privi
nelegiuirea: căci aceasta ai ales mai bine decât
necazul. 22Iată, Dumnezeu lucrează cu măreție în puterea sa; cine este învățat
ca el? 23Cine i‐a poruncit
calea sa? Și cine
zice: Tu ai făcut nedreptate? 24Adu‐ți aminte să înalți
lucrarea lui pe care au cântat‐o oamenii. 25Toți oamenii o privesc; omul o vede de departe. 26Iată, Dumnezeu este mare și nu‐l cunoaștem
. Numărul anilor
102.24,27Evr. 1.12
săi este de nepătruns. 27Căci el trage
în sus picăturile de apă, ele strecoară ploaia care ține de aburul său: 28pe care cerurile
o toarnă, o picură asupra oamenilor din belșug. 29Da, poate pricepe cineva desfășurarea norilor, bubuitul cortului său? 30Iată, el întinde
în juru‐i lumina sa și acoperă fundul mării. 31Căci prin aceasta
judecă pe popoare, dă
de mâncare din belșug. 32El își acoperă mâinile cu fulgerul și‐i poruncește să lovească semnul. 33Vuietul
său îl vestește. Chiar și vitele îi prevestesc apropierea.
Mărirea lui Dumnezeu în furtună
371Din pricina aceasta și inima mea tremură și se mișcă din locul ei. 2Ascultați vuietul glasului său și bubuitul ce iese din gura lui! 3Îl trimite prin toate cerurile și fulgerul lui până la marginile pământului. 4După el un glas mugește
68.33
, tună cu glasul măreției sale și nu le oprește când se aude glasul său. 5Dumnezeu tună în chip minunat cu glasul său. El face lucruri
mari pe care nu le putem cuprinde. 6Căci zice zăpezii
: Cazi cu găleata pe pământ! Așa și ploii și ploilor cu șuvoi ale puterii sale. 7El pecetluiește mâna fiecărui om, ca toți oamenii pe care i‐a făcut să
cunoască lucrarea sa. 8Atunci fiarele intră în
culcușuri și rămân în peșterile lor. 9Din cămara de la miazăzi vine furtuna și din vânturile de la miazănoapte frigul. 10Prin suflarea
lui Dumnezeu se dă gheața și lățimea apelor se strânge. 11Da, el încarcă norii cei groși cu umezeală, împrăștie norul fulgerului său: 12și este întors de jur împrejur sub călăuza sa, ca să facă orice
le poruncește el peste fața pământului, 13fie că‐l face să vină spre mustrare
, sau pentru
țara sa, sau spre
îndurare. 14Ascultă aceasta Iov: stai
liniștit și pleacă urechea la lucrurile minunate ale lui Dumnezeu! 15Oare știi tu cum își pune Dumnezeu porunca peste ei și face să strălucească fulgerul său din norul său? 16Oare cunoști
tu cumpănirile norilor, lucrările minunate ale celui ce este
desăvârșit în cunoștință? 17Cum ți se încălzesc hainele, când dă odihnă pământului prin vântul de miazăzi? 18Poți tu întinde
ca el cerurile care sunt tari ca o oglindă turnată? 19Învață‐ne, ce să‐i spunem? Nu putem rândui vorbirea din pricina întunericului nostru. 20I se va spune oare că voi vorbi? Sau ar dori oare omul să fie înghițit? 21Și acum oamenii nu văd lumina lucitoare care este în ceruri, dar trece vântul și le curăță. 22De la miazănoapte ne vine strălucirea de aur: o măreție înspăimântătoare este asupra lui Dumnezeu! 23Pe Cel Atotputernic nu‐l găsim
. El este măreț în
putere și în judecată și plin de dreptate, el nu va apăsa. 24De aceea oamenii se tem
de el: El nu se uită la niciunul din cei
înțelepți la inimă.