Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
37

Mărirea lui Dumnezeu în furtună

371Din pricina aceasta și inima mea tremură și se mișcă din locul ei. 2Ascultați vuietul glasului său și bubuitul ce iese din gura lui! 3Îl trimite prin toate cerurile și fulgerul lui până la marginile pământului. 4După el un glas mugește

37.4
Ps. 29.3
68.33
, tună cu glasul măreției sale și nu le oprește când se aude glasul său. 5Dumnezeu tună în chip minunat cu glasul său. El face lucruri
37.5
Cap. 5.9;
mari pe care nu le putem cuprinde. 6Căci zice zăpezii
37.6
Ps. 147.16,17
: Cazi cu găleata pe pământ! Așa și ploii și ploilor cu șuvoi ale puterii sale. 7El pecetluiește mâna fiecărui om, ca toți oamenii pe care i‐a făcut să
37.7
Ps. 109.27
cunoască lucrarea sa. 8Atunci fiarele intră în
37.8
Ps. 104.29
culcușuri și rămân în peșterile lor. 9Din cămara de la miazăzi vine furtuna și din vânturile de la miazănoapte frigul. 10Prin suflarea
37.10
Cap. 38.29, 30.
lui Dumnezeu se dă gheața și lățimea apelor se strânge. 11Da, el încarcă norii cei groși cu umezeală, împrăștie norul fulgerului său: 12și este întors de jur împrejur sub călăuza sa, ca să facă orice
37.12
Ps. 148.8
le poruncește el peste fața pământului, 13fie că‐l face să vină spre mustrare
37.13
Ex. 9.18,231 Sam. 12.18,19Ezra 10.9
, sau pentru
37.13
Cap. 38.26, 27.
țara sa, sau spre
37.13
2 Sam. 21.101 Reg. 18.45
îndurare. 14Ascultă aceasta Iov: stai
37.14
Ps. 111.2
liniștit și pleacă urechea la lucrurile minunate ale lui Dumnezeu! 15Oare știi tu cum își pune Dumnezeu porunca peste ei și face să strălucească fulgerul său din norul său? 16Oare cunoști
37.16
Cap. 36.29.
tu cumpănirile norilor, lucrările minunate ale celui ce este
37.16
Cap. 36.4.
desăvârșit în cunoștință? 17Cum ți se încălzesc hainele, când dă odihnă pământului prin vântul de miazăzi? 18Poți tu întinde
37.18
Gen. 1.6Is. 44.24
ca el cerurile care sunt tari ca o oglindă turnată? 19Învață‐ne, ce să‐i spunem? Nu putem rândui vorbirea din pricina întunericului nostru. 20I se va spune oare că voi vorbi? Sau ar dori oare omul să fie înghițit? 21Și acum oamenii nu văd lumina lucitoare care este în ceruri, dar trece vântul și le curăță. 22De la miazănoapte ne vine strălucirea de aur: o măreție înspăimântătoare este asupra lui Dumnezeu! 23Pe Cel Atotputernic nu‐l găsim
37.23
1 Tim. 6.16
. El este măreț în
37.23
Cap. 36.5.
putere și în judecată și plin de dreptate, el nu va apăsa. 24De aceea oamenii se tem
37.24
Mat. 10.28
de el: El nu se uită la niciunul din cei
37.24
Mat. 11.251 Cor. 1.26
înțelepți la inimă.