Mărirea lui Dumnezeu în furtună
371Din pricina aceasta și inima mea tremură și se mișcă din locul ei. 2Ascultați vuietul glasului său și bubuitul ce iese din gura lui! 3Îl trimite prin toate cerurile și fulgerul lui până la marginile pământului. 4După el un glas mugește
68.33
, tună cu glasul măreției sale și nu le oprește când se aude glasul său. 5Dumnezeu tună în chip minunat cu glasul său. El face lucruri
mari pe care nu le putem cuprinde. 6Căci zice zăpezii
: Cazi cu găleata pe pământ! Așa și ploii și ploilor cu șuvoi ale puterii sale. 7El pecetluiește mâna fiecărui om, ca toți oamenii pe care i‐a făcut să
cunoască lucrarea sa. 8Atunci fiarele intră în
culcușuri și rămân în peșterile lor. 9Din cămara de la miazăzi vine furtuna și din vânturile de la miazănoapte frigul. 10Prin suflarea
lui Dumnezeu se dă gheața și lățimea apelor se strânge. 11Da, el încarcă norii cei groși cu umezeală, împrăștie norul fulgerului său: 12și este întors de jur împrejur sub călăuza sa, ca să facă orice
le poruncește el peste fața pământului, 13fie că‐l face să vină spre mustrare
, sau pentru
țara sa, sau spre
îndurare. 14Ascultă aceasta Iov: stai
liniștit și pleacă urechea la lucrurile minunate ale lui Dumnezeu! 15Oare știi tu cum își pune Dumnezeu porunca peste ei și face să strălucească fulgerul său din norul său? 16Oare cunoști
tu cumpănirile norilor, lucrările minunate ale celui ce este
desăvârșit în cunoștință? 17Cum ți se încălzesc hainele, când dă odihnă pământului prin vântul de miazăzi? 18Poți tu întinde
ca el cerurile care sunt tari ca o oglindă turnată? 19Învață‐ne, ce să‐i spunem? Nu putem rândui vorbirea din pricina întunericului nostru. 20I se va spune oare că voi vorbi? Sau ar dori oare omul să fie înghițit? 21Și acum oamenii nu văd lumina lucitoare care este în ceruri, dar trece vântul și le curăță. 22De la miazănoapte ne vine strălucirea de aur: o măreție înspăimântătoare este asupra lui Dumnezeu! 23Pe Cel Atotputernic nu‐l găsim
. El este măreț în
putere și în judecată și plin de dreptate, el nu va apăsa. 24De aceea oamenii se tem
de el: El nu se uită la niciunul din cei
înțelepți la inimă.
Răspunsul Domnului
381Și Domnul a răspuns lui Iov din vârtejul
de vânt și a zis: 2Cine
este acesta care întunecă sfatul prin cuvinte
fără cunoștință? 3Încinge acum coapsele
ca un bărbat; căci te voi întreba și să‐mi spui! 4Unde
30.4
erai tu când am întemeiat pământul? Spune dacă ai pricepere! 5Cine i‐a hotărât măsurile, dacă știi? Sau cine a întins sfoara peste el? 6Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i‐a pus piatra din unghi, 7când
stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie? 8Și cine
104.9Prov. 8.29Ier. 5.22
a închis marea cu porți când a spart ca și când ar fi ieșit din pântece? 9Când am făcut norii veșmântul ei și întunericul fașă pentru ea, 10și i‐am tras hotarul
meu și am pus zăvoare și porți 11și am zis: Până aici să vii și nu mai departe și aici se va opri
93.4
mândria valurilor tale? 12Ai poruncit
148.5
tu dimineții de când zilele tale? Ai făcut zorile să‐și cunoască locul lor, 13ca să apuce de capetele pământului să fie scuturați cei răi
de pe el? 14El se schimbă ca lutul sub pecete și toate ies ca un veșmânt 15și li se ia lumina
celor răi și brațul
înalt este frânt. 16Ai intrat tu în izvoarele
mării? Sau ai umblat tu pe fundurile adâncului? 17Ți s‐au descoperit oare
porțile morții? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții? 18Ai cuprins tu lățimea pământului? Spune, dacă știi toate. 19Unde este calea către locașul luminii? Și unde este locuința întunericului? 20Ca să le iei la marginea lor și să deosebești cărările către casa lor? 21Tu cunoști, căci atunci erai născut și numărul zilelor tale este mare! 22Ai intrat tu în vistieriile
zăpezii și ai văzut tu vistieriile grindinei 23pe care
le‐am păstrat pentru vremea strâmtorării, pentru ziua de luptă și de război? 24Pe ce cale se împarte lumina sau se împrăștie vântul de răsărit peste pământ? 25Cine a descoperit
un canal pentru șuvoaiele de apă și calea fulgerului tunetului, 26ca să plouă peste un pământ unde nu este nimic; peste pustiul unde nu este niciun om; 27ca să sature
pământul pustiu și uscat și să facă să răsară iarbă fragedă? 28Are ploaia
tată? Sau cine a născut picăturile de rouă? 29Din al cui pântece a ieșit gheața? Sau bruma
cerului cine a născut‐o? 30Apele se ascund și se fac piatră și fața adâncului se
leagă. 31Poți să legi ciorchina Pleiadelor
? Sau să dezlegi legăturile Orionului? 32Poți să faci tu să iasă semnul zodiacului la vremea sa? Sau poți tu să povățuiești Ursa Mare cu fiii săi? 33Cunoști tu așezămintele
cerurilor? Poți tu să întărești domnia lor pe pământ? 34Poți tu să‐ți ridici glasul către nori ca să te acopere mulțimea apei? 35Poți tu să trimiți fulgerele ca să plece și să‐ți zică: Iată‐ne? 36Cine
a pus înțelepciune în rărunchi? Sau cine a dat pricepere minții? 37Cine numără norii prin înțelepciune? Și cine poate face să se verse burdufurile cerurilor, 38când se adună pulbere și se îngroașă și bulgării se prind împreună? 39Tu
145.15
oare vânezi prada pentru leoaică? Sau potolești foamea leilor tineri 40când stau culcați în vizuinile lor și așteaptă pândind în culcuș? 41Cine dă corbului
hrana sa, când puii săi strigă către Dumnezeu și rătăcesc din lipsă de mâncare?
Iov nu cunoaște dobitoacele și păsările
391Știi tu vremea când nasc caprele sălbatice ale stâncilor? Poți să vezi tu fătatul
cerboaicelor? 2Poți tu să numeri lunile pe care le împlinesc? Sau știi tu vremea fătatului lor? 3Ele se pleacă, își fată puii, își ușurează durerile. 4Puii lor se întăresc, cresc în câmp deschis; ies și nu se mai întorc. 5Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic? Și cine a dezlegat legăturile măgarului iute, 6căruia i‐am dat
pustia drept casă și pământul sărat drept locuință? 7El își râde de vuietul cetății și n‐aude strigarea vizitiului. 8Șirul munților este pășunea sa și caută orice verdeață. 9Oare îți va lucra bivolul sălbatic
de bunăvoie? Sau va rămâne el la ieslea ta? 10Poți tu să legi la brazdă bivolul sălbatic cu funia lui? Va grăpa el văile în urma ta? 11Te vei încrede tu în el fiindcă puterea lui este mare? Și‐i vei lăsa tu lui munca ta? 12Te vei lăsa tu pe el pentru căratul seminței tale și va strânge el grâul din aria tu? 13Aripa struțoaicei se clatină cu mândrie, dar sunt ele oare penele și penișul berzei? 14Căci ea își lasă ouăle pe pământ și le încălzește în țărînă, 15și uită că piciorul le poate strivi și că fiarele câmpului le pot călca. 16Este aspră
cu puii săi ca și cum n‐ar fi ai ei; chiar dacă i‐ar fi deșartă osteneala, este fără frică. 17Pentru că Dumnezeu a făcut‐o să uite înțelepciunea
și nu i‐a dat pricepere. 18Când se ridică în înălțime, râde de cal și de călărețul său. 19Tu ai dat oare putere calului? Tu i‐ai îmbrăcat gâtul cu coama care se clatină? 20Tu l‐ai făcut să sară ca lăcusta? Slava nechezatului său este grozavă. 21Scurmă pământul în vale și se bucură de puterea sa; se repede
asupra celor înarmați. 22Își râde de frică și nu se înspăimântă; nu dă îndărăt înaintea sabiei. 23Șuieră săgeata împotriva lui, sulița și lancea lucitoare. 24Mănâncă pământul cu furie și mânie și n‐are astâmpăr când sună glasul trâmbiței. 25Ori de câte ori sună trâmbița, el zice: Ha! ha! și miroase lupta de departe, tunetul mai marilor și strigătul. 26Oare prin înțelepciunea ta zboară coroiul și își întinde aripile către miazăzi? 27Oare din porunca ta se ridică vulturul și își face cuibul
pe înălțime? 28El locuiește pe stânci și mâne acolo în dintele stâncilor și pe locuri tari. 29De acolo pândește prada; ochii săi o văd de departe. 30Puii săi de asemenea sorb sânge și unde sunt cei uciși
, acolo este și el.
