Plângerea lui Iov
31După aceasta Iov și‐a deschis gura și și‐a blestemat ziua. 2Și Iov a răspuns și a zis: 3Pierdută
să fie ziua în care m‐am născut și noaptea care a zis: S‐a zămislit un copil de parte bărbătească! 4Ziua aceea să fie întuneric; să n‐o caute Dumnezeu de sus, și să nu lumineze lumina peste ea! 5Întunericul
și umbra morții s‐o ceară; un nor să locuiască peste ea; tot ce întunecă ziua s‐o înspăimânte! 6Noaptea aceea să dea negura peste ea; să nu se bucure între zilele anului, să nu vină în numărul lunilor! 7Iată, noaptea aceea să fie stearpă; niciun glas bucuros să nu vină în ea! 8S‐o blesteme cei ce blestemă ziua, cei ce
sunt gata să deștepte Leviatanul! 9Să se întunece stelele amurgului ei; să aștepte lumină și să nu fie, nici să nu vadă genele zorilor! 10Pentru că n‐a închis ușile pântecelui mamei mele, și n‐a ascuns necazul dinaintea ochilor mei. 11De ce
n‐am murit în pântece? De ce nu mi‐am dat duhul când am ieșit din pântece? 12Pentru ce m‐au primit genunchii
? Și pentru ce țâțele, ca să sug? 13Căci acum aș zăcea și aș fi liniștit; aș dormi și aș avea odihnă: 14cu împărații și sfetnicii pământului, care și‐au zidit
locuri pustii; 15sau cu mai marii care aveau aur și își umpleau casele cu argint: 16sau ca o naștere timpurie
ascunsă, n‐aș mai fi fost, ca pruncii care n‐au văzut lumina! 17Acolo cei răi încetează de a tulbura și cei istoviți se odihnesc. 18Acolo cei prinși sunt ușurați cu toții, n‐aud
glasul celui ce‐i îmboldește. 19Cei mici și cei mari sunt acolo, și robul e slobod de domnul său. 20Pentru ce se dă
lumină celui în necaz și viață celor amărâți
la suflet, 21care așteaptă
moartea și nu vine și sapă după ea mai mult decât ca după comori
ascunse; 22care se bucură foarte mult și se veselesc când găsesc mormântul? 23Pentru ce se dă lumină omului căruia îi este ascunsă calea sa și pe care Dumnezeu l‐a îngrădit
? 24Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele și răcnetele mele se varsă ca apele. 25Căci de ce m‐am temut aceea a venit peste mine și de ce m‐am înspăimântat aceea m‐a ajuns. 26N‐am pace, n‐am liniște, n‐am odihnă și vine necaz.
Cuvântarea lui Elifaz către Iov
41Și Elifaz Temanitul a răspuns și a zis: 2Dacă s‐ar încerca un cuvânt către tine, oare te vei mâhni? Dar cine se poate opri de a vorbi? 3Iată, tu ai învățat pe mulți și ai întărit mâinile
slabe. 4Cuvintele tale au ridicat pe cel ce se poticnea și ai întărit genunchii
ce se plecau: 5Și acum nenorocirea a venit peste tine și ești mâhnit, te atinge pe tine și ești tulburat! 6
Oare n‐a fost frica de Dumnezeu încrederea
ta și desăvârșirea căilor tale, nădejdea ta? 7Adu‐ți aminte, rogu‐te, cine a fost pierdut fiind
nevinovat? Și unde au fost stârpiți drepții? 8După cum am văzut eu, cei ce ară
nelegiuirea și seamănă tulburarea, aceia o seceră. 9Sunt pierduți de suflarea lui Dumnezeu și de strănutatul nărilor lui sunt mistuiți. 10Mugetul leului și glasul leului înfuriat și dinții
leilor tineri sunt zdrobiți. 11Leul
bătrân se pierde din lipsă de pradă și puii leoaicei se împrăștie.
Toți oamenii sunt vinorați
12Un cuvânt s‐a furișat până la mine și urechea mea i‐a prins șoapta. 13În gânduri
din vedenii de noapte, când cade somnul adânc peste oameni, 14teamă
a venit peste mine și cutremur și a făcut să mi se înfioare toate oasele. 15Și un duh a trecut pe dinaintea feței mele; mi s‐a zbârlit părul pe trup. 16El a stat liniștit, dar nu i‐am cunoscut fața. Un chip era înaintea ochilor mei și am auzit un susur încet și un glas zicând: 17Oare va fi omul
muritor mai drept decât Dumnezeu? Va fi omul mai curat decât Cel ce l‐a făcut? 18Iată, El
nu se încrede în slujitorii săi și învinuiește pe îngerii săi de prostie: 19Cu cât
mai mult pe cei ce locuiesc în case
5.1
de lut, cu temelia în țărână, care sunt striviți înaintea moliei? 20De dimineața până seara sunt
sfărâmați, sunt pierduți în veac fără să se ia aminte la ei. 21Nu este
49.14
smulsă oare funia cortului lor în ei? Mor, și nu în înțelepciune
!
Nelegiuitul piere, cine se pleacă sub Dumnezeu, acela scapă
51Strigă acum! Este oare cine să‐ți răspundă? Și la care din sfinți te vei îndrepta? 2Căci mânia ucide pe nebun și pizma omoară pe cel prost. 3Am văzut
pe nebun prinzând rădăcină, dar pe dată i‐am blestemat locuința. 4Copiii
127.5
săi sunt departe de adăpost și sunt striviți la poartă, și nu este cine
să‐i scape; 5secerișul său, flămândul îl mănâncă și‐l scoate chiar și din spini: și lațul
îi înghite averile. 6Căci amărăciunea nu răsare din pulbere și necazul nu încolțește din pământ. 7Căci omul
se naște pentru necaz, precum scântile zboară în sus. 8Dar eu cu adevărat voi căuta pe Dumnezeu și înaintea lui Dumnezeu îmi voi spune pricina: 9Care face lucruri
mari și nepătrunse, lucruri minunate fără număr: 10care dă ploaie
pe fața pământului și trimite ape peste fața câmpurilor; 11care înalță
pe cei smeriți; și cei ce duc jale sunt ridicați la adăpost. 12El risipește
planurile celor vicleni, și mâinile lor nu îndeplinesc sfatul lor. 13El prinde
pe cei înțelepți în viclenia lor, și sfatul celor șireți este răsturnat. 14Ziua îi întâmpină întunericul și la amiază
bâjbâiesc ca noaptea. 15Dar el mântuiește
pe cel nevoiaș de sabie, din gura lor, și din mâna celui puternic. 16Și astfel
săracul are nădejde și nedreptatea amuțește.
La adăpostul lui Dumnezeu
17Iată, fericit
este omul pe care îl ceartă Dumnezeu: deci nu disprețui mustrarea Celui Atotputernic. 18Căci el
rănește și el leagă; el lovește și mâinile lui vindecă. 19În șase
91.3Prov. 24.161 Cor. 10.13
strâmtorări el te va scăpa; și în șapte
răul nu te va atinge. 20În foamete
37.19
el te va răscumpăra din moarte și în război din puterea sabiei. 21Vei fi ascuns de biciul
limbii; și nu te vei teme de pustiire când vine. 22Vei râde de pustiire și de foamete și nu te vei teme de fiarele
35.9
65.25Ezec. 34.25
pământului. 23Căci vei fi în legământ cu pietrele
câmpului și fiarele câmpului vor fi în pace cu tine. 24Și vei ști că al tău cort va fi în pace și‐ți vei cerceta staulele și nimic nu va lipsi. 25Și vei ști că sămânța
ta va fi mare și odrasla ta ca iarba
pământului. 26Vei intra copt
10.27
în mormânt, ca snopul de grâu strâns la vremea sa. 27Iată, am cercetat
aceasta și așa este, o auzi și cunoaște pentru tine însuți.