Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
39

Iov nu cunoaște dobitoacele și păsările

391Știi tu vremea când nasc caprele sălbatice ale stâncilor? Poți să vezi tu fătatul

39.1
Ps. 29.9
cerboaicelor? 2Poți tu să numeri lunile pe care le împlinesc? Sau știi tu vremea fătatului lor? 3Ele se pleacă, își fată puii, își ușurează durerile. 4Puii lor se întăresc, cresc în câmp deschis; ies și nu se mai întorc. 5Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic? Și cine a dezlegat legăturile măgarului iute, 6căruia i‐am dat
39.6
Cap. 24.5.
pustia drept casă și pământul sărat drept locuință? 7El își râde de vuietul cetății și n‐aude strigarea vizitiului. 8Șirul munților este pășunea sa și caută orice verdeață. 9Oare îți va lucra bivolul sălbatic
39.9
Num. 23.22Deut. 33.11
de bunăvoie? Sau va rămâne el la ieslea ta? 10Poți tu să legi la brazdă bivolul sălbatic cu funia lui? Va grăpa el văile în urma ta? 11Te vei încrede tu în el fiindcă puterea lui este mare? Și‐i vei lăsa tu lui munca ta? 12Te vei lăsa tu pe el pentru căratul seminței tale și va strânge el grâul din aria tu? 13Aripa struțoaicei se clatină cu mândrie, dar sunt ele oare penele și penișul berzei? 14Căci ea își lasă ouăle pe pământ și le încălzește în țărînă, 15și uită că piciorul le poate strivi și că fiarele câmpului le pot călca. 16Este aspră
39.16
Plâng. 4.3
cu puii săi ca și cum n‐ar fi ai ei; chiar dacă i‐ar fi deșartă osteneala, este fără frică. 17Pentru că Dumnezeu a făcut‐o să uite înțelepciunea
39.17
Cap. 35.11.
și nu i‐a dat pricepere. 18Când se ridică în înălțime, râde de cal și de călărețul său. 19Tu ai dat oare putere calului? Tu i‐ai îmbrăcat gâtul cu coama care se clatină? 20Tu l‐ai făcut să sară ca lăcusta? Slava nechezatului său este grozavă. 21Scurmă pământul în vale și se bucură de puterea sa; se repede
39.21
Ier. 8.6
asupra celor înarmați. 22Își râde de frică și nu se înspăimântă; nu dă îndărăt înaintea sabiei. 23Șuieră săgeata împotriva lui, sulița și lancea lucitoare. 24Mănâncă pământul cu furie și mânie și n‐are astâmpăr când sună glasul trâmbiței. 25Ori de câte ori sună trâmbița, el zice: Ha! ha! și miroase lupta de departe, tunetul mai marilor și strigătul. 26Oare prin înțelepciunea ta zboară coroiul și își întinde aripile către miazăzi? 27Oare din porunca ta se ridică vulturul și își face cuibul
39.27
Ier. 49.16Obad. 1
pe înălțime? 28El locuiește pe stânci și mâne acolo în dintele stâncilor și pe locuri tari. 29De acolo pândește prada; ochii săi o văd de departe. 30Puii săi de asemenea sorb sânge și unde sunt cei uciși
39.30
Mat. 24.38Lc. 17.37
, acolo este și el.

40

Supunerea lui Iov la mustrarea lui Dumnezeu

401Și Domnul a răspuns și a zis lui Iov: 2Cel ce pălăvrăgește

40.2
Cap. 33.13.
se va certa oare cu Cel Atotputernic? Cel ce mustră pe Dumnezeu să răspundă! 3Atunci Iov a răspuns Domnului și a zis: 4Iată, sunt prea
40.4
Ezra 9.6Ps. 51.4
mic; ce să‐ți răspund? Îmi pun mâna la gură! 5Am vorbit odată și nu voi răspunde; ba de două ori, dar nu voi mai adăuga. 6Atunci Domnul
40.6
Cap. 38.1.
a răspuns lui Iov din vârtejul de vânt și a zis: 7Încinge‐ți acum coapsele
40.7
Cap. 38.3.
ca un bărbat. Eu
40.7
Cap. 42.4.
te voi întreba și tu spune‐mi! 8Vrei
40.8
Ps. 51.4Rom. 3.1
oare să‐mi frângi judecata? Vrei să mă osândești ca să fii îndreptățit? 9Sau ai tu braț ca al lui Dumnezeu? Și poți tu să tuni
40.9
Cap. 37.4.
cu un glas ca el? 10Împodobește‐te acum cu
40.10
Ps. 93.1
104.1
măreție și vrednicie; și îmbracă‐te cu cinste și strălucire! 11Varsă‐ți valurile mâniei și privește pe toți cei mândri și coboară‐i. 12Privește pe toți cei
40.12
Is. 2.12Dan. 4.37
mândri și smerește‐i; și calcă pe cei răi unde stau. 13Ascunde‐i pe toți în pulbere, leagă‐le fețele într‐un loc ascuns! 14Atunci voi mărturisi și eu despre tine că dreapta ta poate să te mântuiască. 15Iată hipopotamul pe care l‐am făcut cu tine; mănâncă iarbă ca un bou. 16Vezi, puterea lui este în coapsele lui și tăria lui este în mușchii pântecelui lui. 17El își mișcă coada ca un cedru și vinele coapselor lui sunt întrețesute. 18Oasele lui sunt țevi de aramă și mădularele lui drugi de fier. 19El este începutul căilor lui Dumnezeu: Făcătorul său i‐a dat sabia sa. 20Da, munții îi aduc hrană
40.20
Ps. 104.14
, unde se joacă toate fiarele câmpului. 21Se culcă sub desișul lotusului în culcușul trestiei și mocirlei. 22Desișurile lotusului îl acoperă cu umbra lor, sălciile pârâului îl înconjoară. 23Iată, dacă se umflă râul, el nu tremură: stă liniștit chiar dacă Iordanul s‐ar umfla până la gura lui. 24Îl va lua cineva când stă de veghe sau să‐i străpungă nasul cu capcana?

41

Leviatanul

411Poți tu să tragi Leviatanul

41.1
Ps. 104.26Is. 27.1
cu o undiță? Sau să‐i apeși în jos limba cu o funie? 2Poți tu să pui o papură în nările lui? Sau să‐i străpungi falca cu cârligul? 3Îți va face el multe cereri? Sau îți va vorbi el vorbe blânde? 4Va face el legământ cu tine ca să‐l iei slujitor în veac? 5Te vei juca tu cu el ca și cu o pasăre? Sau îl vei lega tu pentru copilele tale? 6Vor face cetele de pescari negustorie cu el? Îl vor împărți oare între negustori? 7Îi vei umple tu pielea cu țepușe de fier sau capul cu ostia pescarilor? 8Pune‐ți mâna pe el: ține minte lupta și nu mai face așa. 9Iată, nădejdea lui este în zădar. Nu va fi aruncat jos cineva oare numai la privirea lui? 10Nimeni nu este îndrăzneț ca să‐l întărâte. Deci cine va putea sta înaintea mea? 11Cine mi‐a dat
41.11
Is. 37.29
întâi ca să‐i plătesc înapoi? Tot
41.11
Rom. 11.35
sub toate cerurile este al meu! 12Nu voi tăcea cu privire la mădularele lui, nici cu privire la puterea lui cea tare, nici cu privire la frumusețea armăturii sale. 13Cine poate dezveli fața veșmântului său? Cine va veni înăuntrul frâului său îndoit? 14Cine poate deschide ușile feței lui? De jur împrejurul dinților lui este groază. 15Rândurile zalelor lui sunt mândria lui, închise împreună ca și cu o pecete strânsă. 16Se țin una de alta așa că aerul nu le străbate. 17Sunt lipite una de alta, sunt prinse împreună și nu se desprind. 18Strănuturile lui fac să lucească lumină și ochii lui sunt ca geana zorilor. 19Din gura lui izbucnesc flăcări și sar scântei de foc. 20Din nările lui iese fum ca dintr‐o oală fierbinte și din papura ce arde. 21Suflarea lui aprinde cărbuni și o flacără iese din gura lui. 22În grumazul lui locuiește tăria și groaza joacă înaintea lui. 23Mușchii lui cărnoși sunt lipiți împreună, stau ca turnați pe el, nu se pot clinti. 24Inima lui este tare ca o piatră; da, tare ca piatra stătătoare de moară. 25Când se ridică el, vitejii se tem, își ies din fire de spaimă. 26Caută cineva a‐l lovi cu sabie, ea nu‐l prinde; nici sulița, nici săgeata, nici pavăza. 27Pentru el fierul este pai și arama lemn putred. 28Săgeata nu‐l face să fugă; pietrele praștiilor se prefac în pleavă înainte‐i. 29Ghioaga este pleavă pentru el și râde de zgomotul suliței. 30Părțile de dedesubt ale lui sunt ca țesuturi ascuțite; parcă întinde o grapă în noroi. 31Face să clocotească adâncul ca o oală și face marea ca o oală de unsoare! 32El face să strălucească o cărare după el; adâncul pare cărunt de bătrânețe. 33Nimic nu i se aseamănă pe pământ: este făcut fără frică. 34Privește orice este înalt: este împărat
41.34
Ex. 19.6Deut. 10.14Ps. 24.1
50.121 Cor. 10.26,28
peste toți fiii mândriei.