Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
4

Cuvântarea lui Elifaz către Iov

41Și Elifaz Temanitul a răspuns și a zis: 2Dacă s‐ar încerca un cuvânt către tine, oare te vei mâhni? Dar cine se poate opri de a vorbi? 3Iată, tu ai învățat pe mulți și ai întărit mâinile

4.3
Is. 35.3
slabe. 4Cuvintele tale au ridicat pe cel ce se poticnea și ai întărit genunchii
4.4
Is. 35.3
ce se plecau: 5Și acum nenorocirea a venit peste tine și ești mâhnit, te atinge pe tine și ești tulburat! 6
4.6
Cap. 1.1.
Oare n‐a fost frica de Dumnezeu încrederea
4.6
Prov. 3.26
ta și desăvârșirea căilor tale, nădejdea ta? 7Adu‐ți aminte, rogu‐te, cine a fost pierdut fiind
4.7
Ps. 37.25
nevinovat? Și unde au fost stârpiți drepții? 8După cum am văzut eu, cei ce ară
4.8
Ps. 7.17Prov. 22.8Osea 10.13Gal. 6.7,8
nelegiuirea și seamănă tulburarea, aceia o seceră. 9Sunt pierduți de suflarea lui Dumnezeu și de strănutatul nărilor lui sunt mistuiți. 10Mugetul leului și glasul leului înfuriat și dinții
4.10
Ps. 58.6
leilor tineri sunt zdrobiți. 11Leul
4.11
Ps. 34.10
bătrân se pierde din lipsă de pradă și puii leoaicei se împrăștie.

Toți oamenii sunt vinorați

12Un cuvânt s‐a furișat până la mine și urechea mea i‐a prins șoapta. 13În gânduri

4.13
Cap. 33.15.
din vedenii de noapte, când cade somnul adânc peste oameni, 14teamă
4.14
Hab. 3.16
a venit peste mine și cutremur și a făcut să mi se înfioare toate oasele. 15Și un duh a trecut pe dinaintea feței mele; mi s‐a zbârlit părul pe trup. 16El a stat liniștit, dar nu i‐am cunoscut fața. Un chip era înaintea ochilor mei și am auzit un susur încet și un glas zicând: 17Oare va fi omul
4.17
Cap. 9.2.
muritor mai drept decât Dumnezeu? Va fi omul mai curat decât Cel ce l‐a făcut? 18Iată, El
4.18
Cap. 15.15;
nu se încrede în slujitorii săi și învinuiește pe îngerii săi de prostie: 19Cu cât
4.19
Cap. 15.16.
mai mult pe cei ce locuiesc în case
4.19
2 Cor. 4.7
5.1
de lut, cu temelia în țărână, care sunt striviți înaintea moliei? 20De dimineața până seara sunt
4.20
Ps. 90.5,6
sfărâmați, sunt pierduți în veac fără să se ia aminte la ei. 21Nu este
4.21
Ps. 39.11
49.14
smulsă oare funia cortului lor în ei? Mor, și nu în înțelepciune
4.21
Cap. 36.12.
!

5

Nelegiuitul piere, cine se pleacă sub Dumnezeu, acela scapă

51Strigă acum! Este oare cine să‐ți răspundă? Și la care din sfinți te vei îndrepta? 2Căci mânia ucide pe nebun și pizma omoară pe cel prost. 3Am văzut

5.3
Ps. 37.35,36Ier. 12.2,3
pe nebun prinzând rădăcină, dar pe dată i‐am blestemat locuința. 4Copiii
5.4
Ps. 119.155
127.5
săi sunt departe de adăpost și sunt striviți la poartă, și nu este cine
5.4
Ps. 109.12
să‐i scape; 5secerișul său, flămândul îl mănâncă și‐l scoate chiar și din spini: și lațul
5.5
Cap. 18.9.
îi înghite averile. 6Căci amărăciunea nu răsare din pulbere și necazul nu încolțește din pământ. 7Căci omul
5.7
Gen. 3.17,18,191 Cor. 10.13
se naște pentru necaz, precum scântile zboară în sus. 8Dar eu cu adevărat voi căuta pe Dumnezeu și înaintea lui Dumnezeu îmi voi spune pricina: 9Care face lucruri
5.9
Cap. 9.10;
mari și nepătrunse, lucruri minunate fără număr: 10care dă ploaie
5.10
Cap. 28.26.
pe fața pământului și trimite ape peste fața câmpurilor; 11care înalță
5.11
1 Sam. 2.7Ps. 113.7
pe cei smeriți; și cei ce duc jale sunt ridicați la adăpost. 12El risipește
5.12
Neem. 4.15Ps. 33.10Is. 8.10
planurile celor vicleni, și mâinile lor nu îndeplinesc sfatul lor. 13El prinde
5.13
Ps. 9.151 Cor. 3.19
pe cei înțelepți în viclenia lor, și sfatul celor șireți este răsturnat. 14Ziua îi întâmpină întunericul și la amiază
5.14
Deut. 28.29Is. 59.10Amos 8.9
bâjbâiesc ca noaptea. 15Dar el mântuiește
5.15
Ps. 35.101 Sam. 2.9
pe cel nevoiaș de sabie, din gura lor, și din mâna celui puternic. 16Și astfel
5.16
Ps. 107.42
săracul are nădejde și nedreptatea amuțește.

La adăpostul lui Dumnezeu

17Iată, fericit

5.17
Ps. 94.12Prov. 3.11,12Evr. 12.5Iac. 1.12Ap. 3.19
este omul pe care îl ceartă Dumnezeu: deci nu disprețui mustrarea Celui Atotputernic. 18Căci el
5.18
Deut. 32.391 Sam. 2.6Is. 30.26Osea 6.1
rănește și el leagă; el lovește și mâinile lui vindecă. 19În șase
5.19
Ps. 34.19
91.3Prov. 24.161 Cor. 10.13
strâmtorări el te va scăpa; și în șapte
5.19
Ps. 91.10
răul nu te va atinge. 20În foamete
5.20
Ps. 33.19
37.19
el te va răscumpăra din moarte și în război din puterea sabiei. 21Vei fi ascuns de biciul
5.21
Ps. 31.20
limbii; și nu te vei teme de pustiire când vine. 22Vei râde de pustiire și de foamete și nu te vei teme de fiarele
5.22
Is. 11.9
35.9
65.25Ezec. 34.25
pământului. 23Căci vei fi în legământ cu pietrele
5.23
Ps. 91.12Osea 2.18
câmpului și fiarele câmpului vor fi în pace cu tine. 24Și vei ști că al tău cort va fi în pace și‐ți vei cerceta staulele și nimic nu va lipsi. 25Și vei ști că sămânța
5.25
Ps. 112.2
ta va fi mare și odrasla ta ca iarba
5.25
Ps. 72.16
pământului. 26Vei intra copt
5.26
Prov. 9.11
10.27
în mormânt, ca snopul de grâu strâns la vremea sa. 27Iată, am cercetat
5.27
Ps. 111.2
aceasta și așa este, o auzi și cunoaște pentru tine însuți.

6

Răspunsul lui Iov — Iov se dezvinovățește

61Și Iov a răspuns și a zis: 2O, de s‐ar cumpăni supărarea mea, și de s‐ar pune în cumpănă nenorocirea mea! 3Căci acum ar cântări mai mult decât nisipul

6.3
Prov. 27.3
mărilor: de aceea cuvintele mele sunt pripite. 4Căci
6.4
Ps. 38.2
săgețile Celui Atotputernic sunt în mine și duhul meu bea din otrava lor; spaimele
6.4
Ps. 88.15,16
lui Dumnezeu se înșiruiesc la luptă împotriva mea. 5Oare zbiară măgarul sălbatic lângă verdeață? Sau mugește boul lângă nutrețul său? 6Ce este fără gust se poate mânca oare fără sare? Sau este vreun gust în albușul unui ou? 7Ce nu voia să atingă sufletul meu este ca pâinea dezgustului meu. 8O, de mi s‐ar împlini cererea și de mi‐ar da Dumnezeu dorința mea! 9De
6.9
1 Reg. 19.4
ar plăcea lui Dumnezeu să mă sfărâme; să‐și slăbească mâna și să mă stârpească! 10Atunci aș avea încaltea o mângâiere; și în durerea care nu mă cruță m‐aș bucura că
6.10
Fapte. 20.20
nu m‐am lepădat de cuvintele
6.10
Lev. 19.2Is. 57.15Osea 11.9
Celui Sfânt. 11Ce este tăria mea ca să aștept și ce este sfârșitul meu ca să fiu răbdător? 12Este oare tăria mea tăria pietrelor? Este oare carnea mea de aramă? 13Nu sunt oare fără ajutor în mine și orice înțelepciune este izgonită de la mine?

Iov se tânguiește

14Celui gata să leșine

6.14
Prov. 17.17
se cuvine îndurare de la prietenul său: altfel va părăsi teama de Cel Atotputernic. 15Frații
6.15
Ps. 38.11
41.9
mei m‐au înșelat ca un pârâu, ca matca pâraielor
6.15
Ier. 15.18
ce trec, 16care se înnegresc de gheață în care se ascunde zăpada. 17În vremea când se strâng, seacă: cum le lovește căldura, se scurg din locul lor: 18șerpuiesc pe cărările cursului lor, se suie în pustie și se pierd. 19Caravanele din Tema
6.19
Gen. 25.15
le căutau cu privirea, călătorii din Seba
6.19
1 Reg. 10.1Ps. 72.10Ezec. 27.22,23
le așteptau; 20dar au fost rușinați
6.20
Ier. 14.3
de încrederea lor, au venit acolo și au roșit. 21Așa și voi sunteți
6.21
Cap. 13.4.
nimic, ați văzut o spaimă și v‐ați îngrozit
6.21
Ps. 38.11
. 22Am zis eu oare: Dați‐mi, și faceți‐mi daruri din avutul vostru, 23și izbăviți‐mă din mâna asupritorului și răscumpărați‐mă din mâna celor grozavi? 24Învățați‐mă și voi tăcea; și făceți‐mă să înțeleg în ce mă înșel. 25Cât de tari sunt cuvintele drepte! Dar mustră mustrarea voastră? 26Oare vă închipuiți că mustrați cuvintele? Și cuvintele unui deznădăjduit sunt pentru vânt? 27Vă aruncați chiar asupra orfanului, săpați
6.27
Ps. 57.6
groapă prietenului vostru. 28Și acum dacă vreți priviți‐mă. Vă voi minți oare în față? 29Întoarceți‐vă
6.29
Cap. 17.10.
, vă rog; să nu fie nedreptate; da, întoarceți‐vă iarăși, dreptatea mea este aici. 30Este oare nelegiuire pe limba mea? Oare să nu poată cerul gurii mele deosebi răutatea?