Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
6

Răspunsul lui Iov — Iov se dezvinovățește

61Și Iov a răspuns și a zis: 2O, de s‐ar cumpăni supărarea mea, și de s‐ar pune în cumpănă nenorocirea mea! 3Căci acum ar cântări mai mult decât nisipul

6.3
Prov. 27.3
mărilor: de aceea cuvintele mele sunt pripite. 4Căci
6.4
Ps. 38.2
săgețile Celui Atotputernic sunt în mine și duhul meu bea din otrava lor; spaimele
6.4
Ps. 88.15,16
lui Dumnezeu se înșiruiesc la luptă împotriva mea. 5Oare zbiară măgarul sălbatic lângă verdeață? Sau mugește boul lângă nutrețul său? 6Ce este fără gust se poate mânca oare fără sare? Sau este vreun gust în albușul unui ou? 7Ce nu voia să atingă sufletul meu este ca pâinea dezgustului meu. 8O, de mi s‐ar împlini cererea și de mi‐ar da Dumnezeu dorința mea! 9De
6.9
1 Reg. 19.4
ar plăcea lui Dumnezeu să mă sfărâme; să‐și slăbească mâna și să mă stârpească! 10Atunci aș avea încaltea o mângâiere; și în durerea care nu mă cruță m‐aș bucura că
6.10
Fapte. 20.20
nu m‐am lepădat de cuvintele
6.10
Lev. 19.2Is. 57.15Osea 11.9
Celui Sfânt. 11Ce este tăria mea ca să aștept și ce este sfârșitul meu ca să fiu răbdător? 12Este oare tăria mea tăria pietrelor? Este oare carnea mea de aramă? 13Nu sunt oare fără ajutor în mine și orice înțelepciune este izgonită de la mine?

Iov se tânguiește

14Celui gata să leșine

6.14
Prov. 17.17
se cuvine îndurare de la prietenul său: altfel va părăsi teama de Cel Atotputernic. 15Frații
6.15
Ps. 38.11
41.9
mei m‐au înșelat ca un pârâu, ca matca pâraielor
6.15
Ier. 15.18
ce trec, 16care se înnegresc de gheață în care se ascunde zăpada. 17În vremea când se strâng, seacă: cum le lovește căldura, se scurg din locul lor: 18șerpuiesc pe cărările cursului lor, se suie în pustie și se pierd. 19Caravanele din Tema
6.19
Gen. 25.15
le căutau cu privirea, călătorii din Seba
6.19
1 Reg. 10.1Ps. 72.10Ezec. 27.22,23
le așteptau; 20dar au fost rușinați
6.20
Ier. 14.3
de încrederea lor, au venit acolo și au roșit. 21Așa și voi sunteți
6.21
Cap. 13.4.
nimic, ați văzut o spaimă și v‐ați îngrozit
6.21
Ps. 38.11
. 22Am zis eu oare: Dați‐mi, și faceți‐mi daruri din avutul vostru, 23și izbăviți‐mă din mâna asupritorului și răscumpărați‐mă din mâna celor grozavi? 24Învățați‐mă și voi tăcea; și făceți‐mă să înțeleg în ce mă înșel. 25Cât de tari sunt cuvintele drepte! Dar mustră mustrarea voastră? 26Oare vă închipuiți că mustrați cuvintele? Și cuvintele unui deznădăjduit sunt pentru vânt? 27Vă aruncați chiar asupra orfanului, săpați
6.27
Ps. 57.6
groapă prietenului vostru. 28Și acum dacă vreți priviți‐mă. Vă voi minți oare în față? 29Întoarceți‐vă
6.29
Cap. 17.10.
, vă rog; să nu fie nedreptate; da, întoarceți‐vă iarăși, dreptatea mea este aici. 30Este oare nelegiuire pe limba mea? Oare să nu poată cerul gurii mele deosebi răutatea?

7

Iov deznădăjduit

71Oare n‐are omul o viață de luptă

7.1
Cap. 14.5, 13, 14.
pe pământ? Și nu sunt zilele lui ca zilele unui simbriaș? 2Cum dorește robul după umbră și cum își așteaptă simbriașul simbria, 3așa mi s‐au dat luni de amăgire
7.3
Cap. 29.2.
, și mi s‐au numărat nopți de trudă. 4Dacă mă culc, zic: când mă voi scula
7.4
Deut. 28.67
și își va încheia noaptea măsura? Și sunt sătul de frământări până în zorile zilei. 5Carnea îmi este acoperită
7.5
Is. 14.11
de viermi și de coji de pământ, îmi crapă pielea și face puroi. 6Zilele mele
7.6
Cap. 9.25;
trec mai repede decât suveica țesătorului și se sfârșesc fără nădejde. 7Ah, adu‐ți aminte că viața mea
7.7
Ps. 78.39
89.47
este o suflare; ochiul meu nu va mai vedea binele. 8Ochiul
7.8
Cap. 20.9.
celui ce mă privește nu mă va mai vedea; ochii tăi vor fi peste mine și nu voi mai fi. 9Norul se împrăștie și trece; așa și cel ce se
7.9
2 Sam. 12.23
pogoară în Șeol nu se mai scoală. 10Nu se mai întoarce la casa sa, și locul
7.10
Cap. 8.18;
său nu‐l mai cunoaște. 11De aceea nu‐mi
7.11
Ps. 39.1,9
40.9
voi mai stăpâni gura; voi vorbi în strâmtorarea duhului meu, mă voi tângui
7.11
1 Sam. 1.10
în amărăciunea sufletului meu. 12Oare sunt o mare, sau un balaur de mare, de pui străji în jurul meu? 13Dacă
7.13
Cap. 9.27.
zic: Mă va mângâia patul meu, culcușul meu îmi va alina durerea: 14atunci mă înspăimânți prin visuri, mă îngrozești cu vedenii; 15și sufletul meu alege sugrumarea, și mai bine moartea decât oasele mele! 16M‐am scârbit
7.16
Cap. 10.1.
; nu voi trăi în veac! Lasă‐mă
7.16
Cap. 10.20;
, căci zilele mele sunt o suflare
7.16
Ps. 62.9
! 17Ce este
7.17
Ps. 8.4
144.3Evr. 2.6
omul de‐l mărești și‐ți pui inima pe el, 18și‐l cercetezi în fiecare dimineață și‐l încerci la fiecare clipă? 19Pentru ce nu‐ți abați ochii de la mine și nu mă lași liniștit până îmi voi înghiți scuipatul? 20Am păcătuit: ce ți‐am făcut? Păzitorule
7.20
Ps. 36.6
de oameni, de ce m‐ai făcut
7.20
Cap. 16.12.
să fiu ținta loviturilor tale, de‐mi sunt o povară mie însumi? 21Și pentru ce nu‐mi ierți păcatul meu și nu faci să treacă nelegiuirea mea? Căci acum mă voi culca în pulbere și mă vei căuta și nu voi mai fi.

8

Cuvântarea lui Bildad

81Și Bildad, Șuhitul, a răspuns și a zis: 2Până când vei vorbi aceste lucruri, și vor fi cuvintele gurii tale un vânt puternic? 3Oare va răsturna

8.3
Gen. 18.25Deut. 32.42 Cron. 19.7Dan. 9.14Rom. 3.5
Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea? 4Dacă copiii tăi au păcătuit
8.4
Cap. 1.5, 18.
împotriva lui, i‐a dat în mâna păcatului lor; 5dar tu, dacă
8.5
Cap. 5.8;
vei căuta stăruitor pe Dumnezeu și vei face cerere Celui Atotputernic, 6dacă ești curat și drept, negreșit el se va deștepta pentru tine și va ferici locuința dreptății tale. 7Și începutul tău a fost mic, dar sfârșitul tău va fi foarte mare. 8Căci întreabă
8.8
Deut. 4.32
32.7
, te rog, neamul trecut și ia aminte la cercetările părinților lor; 9(căci noi
8.9
Gen. 47.91 Cron. 29.18Ps. 39.5
102.11
144.4
suntem de ieri și n‐avem cunoștință. Căci zilele noastre pe pământ sunt o umbră). 10Oare nu te vor învăța ei, nu‐ți vor spune ei și vor scoate cuvinte din inimile lor? 11Odrăslește papura unde nu e baltă? Crește trestia fără apă? 12Încă
8.12
Ps. 129.6Ier. 17.6
în verdeața ei, fără să fie smulsă, se usucă înaintea oricărei ierbi. 13Așa sunt cărările tuturor celor ce uită pe Dumnezeu; și așteptarea
8.13
Cap. 11.20;
celui nelegiuit va fi pierdută. 14Nădejdea lui se va curma și încrederea lui va fi ca o casă de păianjen: 15se va rezema
8.15
Cap. 27.18.
de casa sa și ea nu va sta; se va ține de ea și ea nu va rămâne. 16Este verde înaintea soarelui și ramura lui se întinde peste grădina sa; 17rădăcinile sale se împletesc într‐o grămadă de pietre, vede locașul pietrelor; 18dacă‐l va scoate
8.18
Cap. 7.10;
din locul său, acesta îl va tăgădui: Nu te‐am văzut niciodată. 19Iată, aceasta este bucuria căilor sale; și din
8.19
Ps. 113.7
pulbere vor odrăsli alții. 20Iată, Dumnezeu nu va disprețui pe omul desăvârșit și nu va sprijini mâinile celor răi: 21și‐ți va umple gura cu râs, și buzele cu cântări de bucurie. 22Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcați
8.22
Ps. 35.26
109.29
cu rușine și cortul celor răi nu va mai fi.