Iov deznădăjduit
71Oare n‐are omul o viață de luptă
pe pământ? Și nu sunt zilele lui ca zilele unui simbriaș? 2Cum dorește robul după umbră și cum își așteaptă simbriașul simbria, 3așa mi s‐au dat luni de amăgire
, și mi s‐au numărat nopți de trudă. 4Dacă mă culc, zic: când mă voi scula
și își va încheia noaptea măsura? Și sunt sătul de frământări până în zorile zilei. 5Carnea îmi este acoperită
de viermi și de coji de pământ, îmi crapă pielea și face puroi. 6Zilele mele
trec mai repede decât suveica țesătorului și se sfârșesc fără nădejde. 7Ah, adu‐ți aminte că viața mea
89.47
este o suflare; ochiul meu nu va mai vedea binele. 8Ochiul
celui ce mă privește nu mă va mai vedea; ochii tăi vor fi peste mine și nu voi mai fi. 9Norul se împrăștie și trece; așa și cel ce se
pogoară în Șeol nu se mai scoală. 10Nu se mai întoarce la casa sa, și locul
său nu‐l mai cunoaște. 11De aceea nu‐mi
40.9
voi mai stăpâni gura; voi vorbi în strâmtorarea duhului meu, mă voi tângui
în amărăciunea sufletului meu. 12Oare sunt o mare, sau un balaur de mare, de pui străji în jurul meu? 13Dacă
zic: Mă va mângâia patul meu, culcușul meu îmi va alina durerea: 14atunci mă înspăimânți prin visuri, mă îngrozești cu vedenii; 15și sufletul meu alege sugrumarea, și mai bine moartea decât oasele mele! 16M‐am scârbit
; nu voi trăi în veac! Lasă‐mă
, căci zilele mele sunt o suflare
! 17Ce este
144.3Evr. 2.6
omul de‐l mărești și‐ți pui inima pe el, 18și‐l cercetezi în fiecare dimineață și‐l încerci la fiecare clipă? 19Pentru ce nu‐ți abați ochii de la mine și nu mă lași liniștit până îmi voi înghiți scuipatul? 20Am păcătuit: ce ți‐am făcut? Păzitorule
de oameni, de ce m‐ai făcut
să fiu ținta loviturilor tale, de‐mi sunt o povară mie însumi? 21Și pentru ce nu‐mi ierți păcatul meu și nu faci să treacă nelegiuirea mea? Căci acum mă voi culca în pulbere și mă vei căuta și nu voi mai fi.
Cuvântarea lui Bildad
81Și Bildad, Șuhitul, a răspuns și a zis: 2Până când vei vorbi aceste lucruri, și vor fi cuvintele gurii tale un vânt puternic? 3Oare va răsturna
Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea? 4Dacă copiii tăi au păcătuit
împotriva lui, i‐a dat în mâna păcatului lor; 5dar tu, dacă
vei căuta stăruitor pe Dumnezeu și vei face cerere Celui Atotputernic, 6dacă ești curat și drept, negreșit el se va deștepta pentru tine și va ferici locuința dreptății tale. 7Și începutul tău a fost mic, dar sfârșitul tău va fi foarte mare. 8Căci întreabă
32.7
, te rog, neamul trecut și ia aminte la cercetările părinților lor; 9(căci noi
102.11
144.4
suntem de ieri și n‐avem cunoștință. Căci zilele noastre pe pământ sunt o umbră). 10Oare nu te vor învăța ei, nu‐ți vor spune ei și vor scoate cuvinte din inimile lor? 11Odrăslește papura unde nu e baltă? Crește trestia fără apă? 12Încă
în verdeața ei, fără să fie smulsă, se usucă înaintea oricărei ierbi. 13Așa sunt cărările tuturor celor ce uită pe Dumnezeu; și așteptarea
celui nelegiuit va fi pierdută. 14Nădejdea lui se va curma și încrederea lui va fi ca o casă de păianjen: 15se va rezema
de casa sa și ea nu va sta; se va ține de ea și ea nu va rămâne. 16Este verde înaintea soarelui și ramura lui se întinde peste grădina sa; 17rădăcinile sale se împletesc într‐o grămadă de pietre, vede locașul pietrelor; 18dacă‐l va scoate
din locul său, acesta îl va tăgădui: Nu te‐am văzut niciodată. 19Iată, aceasta este bucuria căilor sale; și din
pulbere vor odrăsli alții. 20Iată, Dumnezeu nu va disprețui pe omul desăvârșit și nu va sprijini mâinile celor răi: 21și‐ți va umple gura cu râs, și buzele cu cântări de bucurie. 22Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcați
109.29
cu rușine și cortul celor răi nu va mai fi.
Răspunsul lui Iov
91Și Iov a răspuns și a zis: 2Cu adevărat, știu că așa este. Dar cum va fi omul drept
înaintea lui Dumnezeu? 3Dacă‐i place să se certe cu el, din o mie la nici una nu‐i va răspunde. 4El
este înțelept la inimă și tare în putere: cine s‐a împietrit împotriva lui și a rămas în pace? 5El strămută munții și ei nu știu că el îi răstoarnă în mânia sa; 6El zguduie
pământul din locul
său și se cutremură stâlpii; 7el vorbește soarelui și el nu răsare și pecetluiește stelele; 8numai el
întinde cerurile și pășește pe înălțimile mării; 9el face
Ursul mare, Orionul și Pleiadele și cămările de la miazăzi; 10el face
lucruri mari de nepătruns și minuni fără număr. 11Iată
el vine pe lângă mine și nu‐l văd și trece pe lângă mine și nu‐l zăresc. 12Iată
el răpește; cine‐l va abate? Cine‐i va zice: Ce faci? 13Dumnezeu nu‐și retrage mânia: sub el se pleacă cei ce dau ajutor mândriei
. 14Cu cât mai puțin să‐i răspund eu, și să‐mi aleg cuvintele cu el! 15Chiar dacă aș
fi drept, nu i‐aș răspunde; aș cere îndurare judecătorului meu! 16Dacă aș striga și mi‐ar răspunde, tot n‐aș crede că și‐a plecat urechea la glasul meu; — 17el care mă zdrobește în furtună și îmi înmulțește rănile fără cuvânt
; 18care nu mă lasă să răsuflu, căci mă satură de amărăciuni. 19Dacă este vorba de putere, iată, el este puternic; și dacă este vorba de judecată, cine mă va apăra? 20Dacă m‐aș îndreptăți, gura mea m‐ar osândi; dacă aș fi drept, el m‐ar arăta stricat. 21Dacă aș fi desăvârșit nu m‐aș uita la sufletul meu, mi‐aș disprețui viața! 22Totuna este; de aceea am zis: El mistuie pe cel desăvârșit
și pe cel rău. 23Dacă biciul ucide deodată, el își râde de încercarea celui nevinovat. 24Pământul este dat în mâna celui rău: el acoperă
19.4Ier. 14.4
fața judecătorilor săi. Dacă nu el, cine oare? 25Acum zilele
mele trec mai repede decât un alergător; ele fug, nu văd binele; 26trec iuți ca și corăbiile de trestie, ca vulturul
care se repede asupra prăzii. 27Dacă
zic: Îmi voi uita plângerea, mă voi lăsa de fața mea tristă și mă voi lumina! 28Atunci mă înspăimântă
toate chinurile mele: știu că nu mă vei ține nevinovat
. 29Fie, sunt rău: pentru ce să mă ostenesc în zădar? 30Dacă
mă spăl cu apă de zăpadă și‐mi curățesc mâinile cu leșie, 31și‐atunci mă vei afunda în groapă; chiar hainele mele mă vor urî. 32Căci el nu
este un om ca mine, ca să‐i răspund, ca să venim împreună la judecată. 33Nu
este între noi un mijlocitor care să‐și pună mâna peste amândoi. 34Să‐și depărteze
nuiaua de peste mine și să nu mă tulbure spaima lui. 35Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de el. Dar nu este așa cu mine.