Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
8

Cuvântarea lui Bildad

81Și Bildad, Șuhitul, a răspuns și a zis: 2Până când vei vorbi aceste lucruri, și vor fi cuvintele gurii tale un vânt puternic? 3Oare va răsturna

8.3
Gen. 18.25Deut. 32.42 Cron. 19.7Dan. 9.14Rom. 3.5
Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea? 4Dacă copiii tăi au păcătuit
8.4
Cap. 1.5, 18.
împotriva lui, i‐a dat în mâna păcatului lor; 5dar tu, dacă
8.5
Cap. 5.8;
vei căuta stăruitor pe Dumnezeu și vei face cerere Celui Atotputernic, 6dacă ești curat și drept, negreșit el se va deștepta pentru tine și va ferici locuința dreptății tale. 7Și începutul tău a fost mic, dar sfârșitul tău va fi foarte mare. 8Căci întreabă
8.8
Deut. 4.32
32.7
, te rog, neamul trecut și ia aminte la cercetările părinților lor; 9(căci noi
8.9
Gen. 47.91 Cron. 29.18Ps. 39.5
102.11
144.4
suntem de ieri și n‐avem cunoștință. Căci zilele noastre pe pământ sunt o umbră). 10Oare nu te vor învăța ei, nu‐ți vor spune ei și vor scoate cuvinte din inimile lor? 11Odrăslește papura unde nu e baltă? Crește trestia fără apă? 12Încă
8.12
Ps. 129.6Ier. 17.6
în verdeața ei, fără să fie smulsă, se usucă înaintea oricărei ierbi. 13Așa sunt cărările tuturor celor ce uită pe Dumnezeu; și așteptarea
8.13
Cap. 11.20;
celui nelegiuit va fi pierdută. 14Nădejdea lui se va curma și încrederea lui va fi ca o casă de păianjen: 15se va rezema
8.15
Cap. 27.18.
de casa sa și ea nu va sta; se va ține de ea și ea nu va rămâne. 16Este verde înaintea soarelui și ramura lui se întinde peste grădina sa; 17rădăcinile sale se împletesc într‐o grămadă de pietre, vede locașul pietrelor; 18dacă‐l va scoate
8.18
Cap. 7.10;
din locul său, acesta îl va tăgădui: Nu te‐am văzut niciodată. 19Iată, aceasta este bucuria căilor sale; și din
8.19
Ps. 113.7
pulbere vor odrăsli alții. 20Iată, Dumnezeu nu va disprețui pe omul desăvârșit și nu va sprijini mâinile celor răi: 21și‐ți va umple gura cu râs, și buzele cu cântări de bucurie. 22Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcați
8.22
Ps. 35.26
109.29
cu rușine și cortul celor răi nu va mai fi.

9

Răspunsul lui Iov

91Și Iov a răspuns și a zis: 2Cu adevărat, știu că așa este. Dar cum va fi omul drept

9.2
Ps. 143.2Rom. 3.20
înaintea lui Dumnezeu? 3Dacă‐i place să se certe cu el, din o mie la nici una nu‐i va răspunde. 4El
9.4
Cap. 36.5.
este înțelept la inimă și tare în putere: cine s‐a împietrit împotriva lui și a rămas în pace? 5El strămută munții și ei nu știu că el îi răstoarnă în mânia sa; 6El zguduie
9.6
Is. 2.19,21Hag. 2.6,21Evr. 12.26
pământul din locul
9.6
Cap. 26.11.
său și se cutremură stâlpii; 7el vorbește soarelui și el nu răsare și pecetluiește stelele; 8numai el
9.8
Gen. 1.6Ps. 104.2,3
întinde cerurile și pășește pe înălțimile mării; 9el face
9.9
Gen. 1.16Amos 5.8
Ursul mare, Orionul și Pleiadele și cămările de la miazăzi; 10el face
9.10
Cap. 5.9.
lucruri mari de nepătruns și minuni fără număr. 11Iată
9.11
Cap. 23.8, 9;
el vine pe lângă mine și nu‐l văd și trece pe lângă mine și nu‐l zăresc. 12Iată
9.12
Is. 45.9Ier. 18.6Rom. 9.20
el răpește; cine‐l va abate? Cine‐i va zice: Ce faci? 13Dumnezeu nu‐și retrage mânia: sub el se pleacă cei ce dau ajutor mândriei
9.13
Cap. 26.12.
. 14Cu cât mai puțin să‐i răspund eu, și să‐mi aleg cuvintele cu el! 15Chiar dacă aș
9.15
Cap. 10.15.
fi drept, nu i‐aș răspunde; aș cere îndurare judecătorului meu! 16Dacă aș striga și mi‐ar răspunde, tot n‐aș crede că și‐a plecat urechea la glasul meu; — 17el care mă zdrobește în furtună și îmi înmulțește rănile fără cuvânt
9.17
Cap. 2.3;
; 18care nu mă lasă să răsuflu, căci mă satură de amărăciuni. 19Dacă este vorba de putere, iată, el este puternic; și dacă este vorba de judecată, cine mă va apăra? 20Dacă m‐aș îndreptăți, gura mea m‐ar osândi; dacă aș fi drept, el m‐ar arăta stricat. 21Dacă aș fi desăvârșit nu m‐aș uita la sufletul meu, mi‐aș disprețui viața! 22Totuna este; de aceea am zis: El mistuie pe cel desăvârșit
9.22
Ecl. 9.2,3Ezec. 21.3
și pe cel rău. 23Dacă biciul ucide deodată, el își râde de încercarea celui nevinovat. 24Pământul este dat în mâna celui rău: el acoperă
9.24
2 Sam. 15.30
19.4Ier. 14.4
fața judecătorilor săi. Dacă nu el, cine oare? 25Acum zilele
9.25
Cap. 7.6, 7.
mele trec mai repede decât un alergător; ele fug, nu văd binele; 26trec iuți ca și corăbiile de trestie, ca vulturul
9.26
Hab. 1.8
care se repede asupra prăzii. 27Dacă
9.27
Cap. 7.13.
zic: Îmi voi uita plângerea, mă voi lăsa de fața mea tristă și mă voi lumina! 28Atunci mă înspăimântă
9.28
Ps. 119.120
toate chinurile mele: știu că nu mă vei ține nevinovat
9.28
Ex. 20.7
. 29Fie, sunt rău: pentru ce să mă ostenesc în zădar? 30Dacă
9.30
Ier. 2.22
mă spăl cu apă de zăpadă și‐mi curățesc mâinile cu leșie, 31și‐atunci mă vei afunda în groapă; chiar hainele mele mă vor urî. 32Căci el nu
9.32
Ecl. 6.10Is. 45.9Ier. 49.19Rom. 9.20
este un om ca mine, ca să‐i răspund, ca să venim împreună la judecată. 33Nu
9.33
Vers. 19.
este între noi un mijlocitor care să‐și pună mâna peste amândoi. 34Să‐și depărteze
9.34
Cap. 13.20, 21, 22;
nuiaua de peste mine și să nu mă tulbure spaima lui. 35Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de el. Dar nu este așa cu mine.

10

Iov se plânge de încercări

101Mi s‐a dezgustat

10.1
1 Reg. 19.4Iona 4.3,8
sufletul de viață; voi da curs slobod plângerii mele; voi vorbi
10.1
Cap. 7.11.
în amărăciunea sufletului meu. 2Voi zice lui Dumnezeu: Nu mă osândi; fă‐mă să știu pentru ce te cerți cu mine. 3Oare îți place să apeși, să disprețuiești munca mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor răi? 4Ai ochi de carne? Vezi
10.4
1 Sam. 16.7
tu cum vede omul muritor? 5Sunt zilele tale ca zilele unui muritor? și anii tăi ca zilele omului? 6de întrebi de nelegiuirea mea și‐mi cercetezi păcatul, 7când
10.7
Ps. 139.1,2
știi că nu sunt un rău și că nimeni nu scapă din mâna ta? 8Mâinile
10.8
Ps. 119.73
tale m‐au fățuit și m‐au întocmit de jur‐împrejur într‐un tot și tu mă înghiți! 9Adu‐ți aminte
10.9
Gen. 2.7
3.19Is. 64.8
, te rog, că tu m‐ai fățuit ca lutul: și mă vei preface tu iarăși în pulbere? 10Oare nu m‐ai
10.10
Ps. 139.14,15,16
muls tu ca laptele și m‐ai închegat ca pe un caș? 11M‐ai îmbrăcat cu piele și carne, m‐ai împletit cu oase și cu vine, 12mi‐ai dat viață și îndurare și îngrijirile tale mi‐au păzit duhul. 13Și aceste lucruri ascundeai în inima ta: știu că acesta era în tine. 14Dacă am păcătuit, m‐ai
10.14
Ps. 139.1
și pândit și nu mă vei socoti nevinovat de nelegiuirea mea. 15Dacă am făcut răutate, vai
10.15
Is. 3.11
de mine! Dacă am mers drept
10.15
Cap. 9.12, 15, 20, 21.
, totuși nu mi‐aș ridica eu capul, sătul cum sunt de dispreț și văzându‐mi ticăloșia
10.15
Ps. 25.18
. 16Și ea crește: mă urmărești
10.16
Is. 38.13Plâng. 3.10
ca un leu și‐ți arăți iarăși minunile tale în mine. 17Îți înnoiești martorii împotriva mea, și‐ți înmulțești furia împotriva mea. Schimbări și o vreme de luptă este peste mine. 18Și pentru ce
10.18
Cap. 3.11.
m‐ai scos din pântece? Mi‐aș fi dat duhul și ochiul nu m‐ar fi văzut! 19Aș fi fost ca și cum n‐aș fi fost; din pântece m‐ar fi dus în mormânt! 20Oare nu sunt
10.20
Cap. 7.6, 16;
zilele mele puține? Să înceteze
10.20
Ps. 39.13
, să se îndepărteze
10.20
Cap. 7.16, 19.
și mă voi lumina puțin, 21înainte de a mă duce ca să nu mă mai întorc, în țara întunericului și a umbrei morții; 22țară
10.22
Ps. 88.12
întunecoasă ca întunericul gros al umbrei
10.22
Ps. 23.4
morții și unde nu este nicio rânduială și unde luminarea este ca întuneric gros.