Cuvântarea lui Bildad
81Și Bildad, Șuhitul, a răspuns și a zis: 2Până când vei vorbi aceste lucruri, și vor fi cuvintele gurii tale un vânt puternic? 3Oare va răsturna
Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea? 4Dacă copiii tăi au păcătuit
împotriva lui, i‐a dat în mâna păcatului lor; 5dar tu, dacă
vei căuta stăruitor pe Dumnezeu și vei face cerere Celui Atotputernic, 6dacă ești curat și drept, negreșit el se va deștepta pentru tine și va ferici locuința dreptății tale. 7Și începutul tău a fost mic, dar sfârșitul tău va fi foarte mare. 8Căci întreabă
32.7
, te rog, neamul trecut și ia aminte la cercetările părinților lor; 9(căci noi
102.11
144.4
suntem de ieri și n‐avem cunoștință. Căci zilele noastre pe pământ sunt o umbră). 10Oare nu te vor învăța ei, nu‐ți vor spune ei și vor scoate cuvinte din inimile lor? 11Odrăslește papura unde nu e baltă? Crește trestia fără apă? 12Încă
în verdeața ei, fără să fie smulsă, se usucă înaintea oricărei ierbi. 13Așa sunt cărările tuturor celor ce uită pe Dumnezeu; și așteptarea
celui nelegiuit va fi pierdută. 14Nădejdea lui se va curma și încrederea lui va fi ca o casă de păianjen: 15se va rezema
de casa sa și ea nu va sta; se va ține de ea și ea nu va rămâne. 16Este verde înaintea soarelui și ramura lui se întinde peste grădina sa; 17rădăcinile sale se împletesc într‐o grămadă de pietre, vede locașul pietrelor; 18dacă‐l va scoate
din locul său, acesta îl va tăgădui: Nu te‐am văzut niciodată. 19Iată, aceasta este bucuria căilor sale; și din
pulbere vor odrăsli alții. 20Iată, Dumnezeu nu va disprețui pe omul desăvârșit și nu va sprijini mâinile celor răi: 21și‐ți va umple gura cu râs, și buzele cu cântări de bucurie. 22Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcați
109.29
cu rușine și cortul celor răi nu va mai fi.
Răspunsul lui Iov
91Și Iov a răspuns și a zis: 2Cu adevărat, știu că așa este. Dar cum va fi omul drept
înaintea lui Dumnezeu? 3Dacă‐i place să se certe cu el, din o mie la nici una nu‐i va răspunde. 4El
este înțelept la inimă și tare în putere: cine s‐a împietrit împotriva lui și a rămas în pace? 5El strămută munții și ei nu știu că el îi răstoarnă în mânia sa; 6El zguduie
pământul din locul
său și se cutremură stâlpii; 7el vorbește soarelui și el nu răsare și pecetluiește stelele; 8numai el
întinde cerurile și pășește pe înălțimile mării; 9el face
Ursul mare, Orionul și Pleiadele și cămările de la miazăzi; 10el face
lucruri mari de nepătruns și minuni fără număr. 11Iată
el vine pe lângă mine și nu‐l văd și trece pe lângă mine și nu‐l zăresc. 12Iată
el răpește; cine‐l va abate? Cine‐i va zice: Ce faci? 13Dumnezeu nu‐și retrage mânia: sub el se pleacă cei ce dau ajutor mândriei
. 14Cu cât mai puțin să‐i răspund eu, și să‐mi aleg cuvintele cu el! 15Chiar dacă aș
fi drept, nu i‐aș răspunde; aș cere îndurare judecătorului meu! 16Dacă aș striga și mi‐ar răspunde, tot n‐aș crede că și‐a plecat urechea la glasul meu; — 17el care mă zdrobește în furtună și îmi înmulțește rănile fără cuvânt
; 18care nu mă lasă să răsuflu, căci mă satură de amărăciuni. 19Dacă este vorba de putere, iată, el este puternic; și dacă este vorba de judecată, cine mă va apăra? 20Dacă m‐aș îndreptăți, gura mea m‐ar osândi; dacă aș fi drept, el m‐ar arăta stricat. 21Dacă aș fi desăvârșit nu m‐aș uita la sufletul meu, mi‐aș disprețui viața! 22Totuna este; de aceea am zis: El mistuie pe cel desăvârșit
și pe cel rău. 23Dacă biciul ucide deodată, el își râde de încercarea celui nevinovat. 24Pământul este dat în mâna celui rău: el acoperă
19.4Ier. 14.4
fața judecătorilor săi. Dacă nu el, cine oare? 25Acum zilele
mele trec mai repede decât un alergător; ele fug, nu văd binele; 26trec iuți ca și corăbiile de trestie, ca vulturul
care se repede asupra prăzii. 27Dacă
zic: Îmi voi uita plângerea, mă voi lăsa de fața mea tristă și mă voi lumina! 28Atunci mă înspăimântă
toate chinurile mele: știu că nu mă vei ține nevinovat
. 29Fie, sunt rău: pentru ce să mă ostenesc în zădar? 30Dacă
mă spăl cu apă de zăpadă și‐mi curățesc mâinile cu leșie, 31și‐atunci mă vei afunda în groapă; chiar hainele mele mă vor urî. 32Căci el nu
este un om ca mine, ca să‐i răspund, ca să venim împreună la judecată. 33Nu
este între noi un mijlocitor care să‐și pună mâna peste amândoi. 34Să‐și depărteze
nuiaua de peste mine și să nu mă tulbure spaima lui. 35Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de el. Dar nu este așa cu mine.
Iov se plânge de încercări
101Mi s‐a dezgustat
sufletul de viață; voi da curs slobod plângerii mele; voi vorbi
în amărăciunea sufletului meu. 2Voi zice lui Dumnezeu: Nu mă osândi; fă‐mă să știu pentru ce te cerți cu mine. 3Oare îți place să apeși, să disprețuiești munca mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor răi? 4Ai ochi de carne? Vezi
tu cum vede omul muritor? 5Sunt zilele tale ca zilele unui muritor? și anii tăi ca zilele omului? 6de întrebi de nelegiuirea mea și‐mi cercetezi păcatul, 7când
știi că nu sunt un rău și că nimeni nu scapă din mâna ta? 8Mâinile
tale m‐au fățuit și m‐au întocmit de jur‐împrejur într‐un tot și tu mă înghiți! 9Adu‐ți aminte
3.19Is. 64.8
, te rog, că tu m‐ai fățuit ca lutul: și mă vei preface tu iarăși în pulbere? 10Oare nu m‐ai
muls tu ca laptele și m‐ai închegat ca pe un caș? 11M‐ai îmbrăcat cu piele și carne, m‐ai împletit cu oase și cu vine, 12mi‐ai dat viață și îndurare și îngrijirile tale mi‐au păzit duhul. 13Și aceste lucruri ascundeai în inima ta: știu că acesta era în tine. 14Dacă am păcătuit, m‐ai
și pândit și nu mă vei socoti nevinovat de nelegiuirea mea. 15Dacă am făcut răutate, vai
de mine! Dacă am mers drept
, totuși nu mi‐aș ridica eu capul, sătul cum sunt de dispreț și văzându‐mi ticăloșia
. 16Și ea crește: mă urmărești
ca un leu și‐ți arăți iarăși minunile tale în mine. 17Îți înnoiești martorii împotriva mea, și‐ți înmulțești furia împotriva mea. Schimbări și o vreme de luptă este peste mine. 18Și pentru ce
m‐ai scos din pântece? Mi‐aș fi dat duhul și ochiul nu m‐ar fi văzut! 19Aș fi fost ca și cum n‐aș fi fost; din pântece m‐ar fi dus în mormânt! 20Oare nu sunt
zilele mele puține? Să înceteze
, să se îndepărteze
și mă voi lumina puțin, 21înainte de a mă duce ca să nu mă mai întorc, în țara întunericului și a umbrei morții; 22țară
întunecoasă ca întunericul gros al umbrei
morții și unde nu este nicio rânduială și unde luminarea este ca întuneric gros.