11Cuvântul Domnului care a fost către Ioel, fiul lui Petuel. 2Ascultați aceasta, bătrânilor! Și plecați urechea, voi toți locuitorii țării! S‐a întâmplat oare aceasta
în zilele voastre sau chiar în zilele părinților voștri? 3Spuneți‐o
copiilor voștri și copiii voștri să spună copiilor lor și copiii lor la un alt neam: 4ce a lăsat omida a mâncat lăcusta
; și ce a lăsat lăcusta a mâncat forfecarul, și ce a lăsat forfecarul a mâncat mușița. 5Treziți‐vă, bețivilor, și plângeți și urlați toți băutorii de vin, pentru must, căci s‐a
răpit de la gura voastră. 6Căci un neam
s‐a suit asupra țării mele, puternic și fără număr. Dinții lui sunt dinți
de leu și are măselele unui leu bătrân. 7Mi‐a prefăcut
via într‐o pustie, smochinul într‐o grămadă de lemn; l‐a jupuit de tot și l‐a aruncat la pământ, ramurile lui au albit. 8Gemi
ca o logodnică încinsă în sac, pentru bărbatul
tinereții sale! 9A încetat darul de mâncare
și darul de băutură din casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, se jelesc. 10Câmpiile sunt pustiite, țarina
14.2
jelește, căci grâul este pustiit, mustul
s‐a uscat, untdelemnul lâncezește. 11Rușinați‐vă
, plugarilor, urlați, vierilor, pentru grâu și pentru orz, căci secerișul câmpurilor este pierdut. 12Via
s‐a uscat și smochinul lâncezește, — rodiul, finicul și mărul; toți copacii câmpului s‐au uscat, căci a încetat bucuria
din mijlocul fiilor oamenilor. 13Încingeți‐vă cu saci
și plângeți, preoților. Urlați, slujitori ai altarului! Veniți, petreceți noaptea sub sac, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci darul de mâncare
și darul de băutură sunt oprite în casa Dumnezeului vostru. 14Sfințiți
un post, chemați o adunare
sfântă, adunați pe bătrâni și pe toți
locuitorii țării la casa Domnului Dumnezeului vostru și strigați către Domnul. 15Vai, pentru
ziua aceea! Căci ziua
Domnului este aproape și va veni ca o pierzare de la Cel Atotputernic. 16Oare nu s‐a răpit mâncarea dinaintea ochilor noștri, da, desfătarea și bucuria
16.11,14,15
din casa Dumnezeului nostru? 17Semințele putrezesc sub bulgării lor; vistieriile sunt pustiite; hambarele surpate căci grâul s‐a uscat. 18Cum
zbiară dobitoacele! Cirezile de boi rătăcesc; căci nu este pășune pentru ele; turmele de oi se chinuiesc. 19Către
tine, Doamne, voi striga: căci focul
a mistuit pășunile pustiei și flacăra a ars toți copacii câmpiilor. 20Chiar și fiarele câmpului strigă
145.15
la tine, căci au secat
18.5
curgerile apelor și focul a mistuit pășunile pustiei.
21Suflați
din trâmbiță în Sion și dați
alarmă în muntele cel sfânt al meu; să tremure toți locuitorii țării căci vine ziua Domnului
, căci se apropie: 2O zi de întuneric
și de întunecime, o zi de nori și de negură deasă, ca zorile lățite pe munți; un popor mare
și puternic, asemenea căruia
n‐a fost de la început și nici nu va mai fi după el, până în anii neamurilor de neamuri. 3Focul
mistuie înaintea lui și flacăra arde înapoia lui; țara este ca grădina Edenului
13.10Is. 51.3
înaintea lui și înapoia lui
pustietatea unei pustii; da, și nimic nu scapă de el. 4Înfățișarea lor este ca
înfățișarea cailor și aleargă ca niște călăreți, 5sar ca vuietul
de care pe vârfurile munților, ca sunetul flăcării de foc, care mistuie miriștea, ca un popor puternic
înșirat de bătaie. 6Dinaintea lor popoarele tremură, toate fețele pălesc
7Aleargă ca vitejii, se suie pe zid ca bărbații de război, merg fiecare pe calea sa și nu‐și schimbă cărările, 8și nu se împing unul pe altul. Fiecare merge pe calea sa; se aruncă prin săgeți și nu se rănesc. 9Sar peste cetate: aleargă pe zid, se suie pe case; intră
prin ferestre ca un hoț
. 10Pământul
se cutremură înaintea lor, cerurile se zguduie, soarele
și luna se întunecă și stelele își trag înapoi lucirea. 11Și Domnul
face să se audă glasul său înaintea oștii sale
. Căci tabăra sa este foarte mare; căci cel ce împlinește cuvântul său este puternic
; căci ziua Domnului
este mare și foarte înfricoșată și cine
o poate suferi? 12Totuși chiar și acum, zice Domnul: Întoarceți‐vă
14.1
la mine cu toată inima voastră și cu post și cu plângere și cu jale. 13Și sfâșiați‐vă inima
51.17
și nu hainele
și întoarceți‐vă la Domnul Dumnezeul vostru, căci el este milos
și plin de îndurare, încet la mânie și de mare bunătate și se căiește de rău. 14Cine știe
dacă nu se va întoarce și se va căi și va lăsa o binecuvântare
pe urmă‐i, un dar de mâncare
și un dar de băutură pentru Domnul Dumnezeul vostru? 15Suflați
din trâmbiță în Sion, sfințiți un post, vestiți
o adunare sfântă. 16Adunați poporul, sfințiți
obștea, strângeți
pe bătrâni; adunați
pe copii și pe cei ce sug țâțe, să iasă
mirele din cămara sa și mireasa din odăița ei! 17Să plângă preoții, slujitorii Domnului, între pridvor
și altar și să zică: Cruță
, Doamne, poporul tău și nu da ocării moștenirea ta, ca să‐i stăpânească neamurile. De ce
79.10
115.2Mica 7.10
să se zică între popoare: Unde este Dumnezeul lor? 18Atunci Domnul va fi gelos
8.2
de țara sa și va avea milă
de poporul său. 19Și Domnul va răspunde și va zice poporului său: Iată, eu vă trimit grâu
și must și untdelemn și vă veți sătura de ele. Și nu vă voi mai face de ocară între neamuri. 20Și voi
depărta de la voi pe cel ce vine de la miazănoapte
și‐l voi împinge în țara cea seacă și pustie, cu fața spre marea dinspre răsărit și cu coada oștirii sale spre
marea de la apus
. Și putoarea sa se va sui și mirosul său cel rău se va sui, căci s‐a înălțat pe sine ca să facă lucruri mari! 21Nu te teme, țară! Bucură‐te și te veselește! Căci Domnul a făcut lucruri mari. 22Nu vă temeți dobitoace ale câmpului
, căci pășunile
pustiei vor încolți, căci copacul își poartă rodul, smochinul și vița își vor da tăria. 23Și voi, copii ai Sionului, bucurați‐vă și veseliți‐vă
61.10Hab. 3.18Zah. 10.7
în Domnul Dumnezeul vostru, căci el vă dă
28.12
ploaie timpurie
în dreptate și face să vă cadă ploaia, ploaia timpurie și ploaia târzie, la începutul anotimpului. 24Și ariile se vor umple de grâu și teascurile se vor vărsa de must și untdelemn. 25Și vă voi întoarce anii, pe care
i‐au mâncat lăcusta, forfecarul și omida și mușița, oastea mea cea mare
pe care am trimis‐o între voi. 26Și veți mânca
din destul și vă veți sătura și veți lăuda numele Domnului Dumnezeului vostru, care a lucrat minunat cu voi și poporul meu nu se va rușina în veac. 27Și veți cunoaște
că eu sunt în mijlocul
lui Israel și eu Domnul sunt
Dumnezeul vostru și nu un altul; și poporul meu nu se va rușina în veac. 28Și va fi așa: după aceea
voi vărsa
Duhul meu peste toată carnea. Și fiii
voștri și fiicele
voastre vor proroci, bătrânii voștri vor visa visuri, tinerii voștri vor vedea vedenii. 29Și chiar și peste robi și peste roabe
voi vărsa Duhul meu în zilele acelea. 30Și voi da minuni
în ceruri și pe pământ, sânge și foc și stâlpi de fum. 31Soarele
se va schimba în întuneric și luna în sânge, înainte
de a veni ziua Domnului cea mare și înfricoșată. 32Și va fi așa: oricine
va chema numele Domnului va fi mântuit. Căci în muntele Sionului
59.20Obad. 17Rom. 11.26
și în Ierusalim va fi scăpare, după cum a zis Domnul, și în rămășița
5.3,7,8Rom. 9.27
11.5,7
, pe care o va chema Domnul.