Pustiirea țării de lăcuste
11Cuvântul Domnului care a fost către Ioel, fiul lui Petuel. 2Ascultați aceasta, bătrânilor! Și plecați urechea, voi toți locuitorii țării! S‐a întâmplat oare aceasta
în zilele voastre sau chiar în zilele părinților voștri? 3Spuneți‐o
copiilor voștri și copiii voștri să spună copiilor lor și copiii lor la un alt neam: 4ce a lăsat omida a mâncat lăcusta
; și ce a lăsat lăcusta a mâncat forfecarul, și ce a lăsat forfecarul a mâncat mușița. 5Treziți‐vă, bețivilor, și plângeți și urlați toți băutorii de vin, pentru must, căci s‐a
răpit de la gura voastră. 6Căci un neam
s‐a suit asupra țării mele, puternic și fără număr. Dinții lui sunt dinți
de leu și are măselele unui leu bătrân. 7Mi‐a prefăcut
via într‐o pustie, smochinul într‐o grămadă de lemn; l‐a jupuit de tot și l‐a aruncat la pământ, ramurile lui au albit. 8Gemi
ca o logodnică încinsă în sac, pentru bărbatul
tinereții sale! 9A încetat darul de mâncare
și darul de băutură din casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, se jelesc. 10Câmpiile sunt pustiite, țarina
14.2
jelește, căci grâul este pustiit, mustul
s‐a uscat, untdelemnul lâncezește. 11Rușinați‐vă
, plugarilor, urlați, vierilor, pentru grâu și pentru orz, căci secerișul câmpurilor este pierdut. 12Via
s‐a uscat și smochinul lâncezește, — rodiul, finicul și mărul; toți copacii câmpului s‐au uscat, căci a încetat bucuria
din mijlocul fiilor oamenilor. 13Încingeți‐vă cu saci
și plângeți, preoților. Urlați, slujitori ai altarului! Veniți, petreceți noaptea sub sac, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci darul de mâncare
și darul de băutură sunt oprite în casa Dumnezeului vostru. 14Sfințiți
un post, chemați o adunare
sfântă, adunați pe bătrâni și pe toți
locuitorii țării la casa Domnului Dumnezeului vostru și strigați către Domnul. 15Vai, pentru
ziua aceea! Căci ziua
Domnului este aproape și va veni ca o pierzare de la Cel Atotputernic. 16Oare nu s‐a răpit mâncarea dinaintea ochilor noștri, da, desfătarea și bucuria
16.11,14,15
din casa Dumnezeului nostru? 17Semințele putrezesc sub bulgării lor; vistieriile sunt pustiite; hambarele surpate căci grâul s‐a uscat. 18Cum
zbiară dobitoacele! Cirezile de boi rătăcesc; căci nu este pășune pentru ele; turmele de oi se chinuiesc. 19Către
tine, Doamne, voi striga: căci focul
a mistuit pășunile pustiei și flacăra a ars toți copacii câmpiilor. 20Chiar și fiarele câmpului strigă
145.15
la tine, căci au secat
18.5
curgerile apelor și focul a mistuit pășunile pustiei.